O nevastă și-a ținut amantul în pod timp de un deceniu. Ce s-a întâmplat după 10 ani, când soțul ei și-a dat seama

În ciuda faptului că a avut de-a lungul anilor un soț și doi amanți, Walburga „Dolly” Oesterreich l-a ținut pe unul dintre iubiții secreți ascuns în podul casei familiei, timp de zece ani. Este povestea unei femei casnice, pe atunci în vârstă de 30 de ani, căsătorită cu proprietarul unei fabrici de șorțuri din Milwaukee.

O crimă din anii ’20 și triunghiul amoros în care era implicată Dolly Oesterreich sunt ciudate și sordide chiar și în zilele noastre.

Soțul său, Fred Oesterreich, avea succes în afaceri și muncea ore întregi la fabrică pentru asta, dar Dolly avea nevoi, iar Fred era prea ocupat ori foarte beat pentru a i le satisface…

Într-o zi călduroasă de toamnă a anului 1913, Dolly a descoperit că mașina ei de cusut nu mai funcționează, așa că l-a sunat pe Fred pentru a-i spune și acesta a promis că va trimite un mecanic. Acesta s-a dovedit a fi un tânăr de numai 17 ani, pe nume Otto Sanhuber, după cum relatează allthatsinteresting.com.

ULTIMA ORĂ Cutremur în România, joi după-amiază. Unde s-a resimțit și ce magnitudine a avut

18:07

SPORT Primul nume din fotbal care nu e de acord cu Mihai Stoichiță selecționer! Dorinel Munteanu: „A dispărut”

18:00

Probabil că Dolly și-a dat seama că Fred îl va trimite pe Otto, pentru că știa că adolescentul lucra pentru Fred la fabrică. Când Otto a sosit, a fost întâmpinat de provocatoarea Dolly, îmbrăcată doar într-un halat și ciorapi. Astfel a început o aventură bizară care avea să dureze un deceniu.

La început, Dolly și Otto și-au consumt relația într-o manieră secretă, obișnuită, întâlnindu-se în hoteluri pentru a-și continua relația sexuală.

După un timp, însă, întâlnirea în afara casei a devenit împovărătoare și cei doi au început să facă sex chiar în patul conjugal. Curând, totuși, vecinii – suspicioși – au început să întrebe despre bărbatul misterios. Dar Dolly le-a spus că este „fratele ei vitreg, vagabond”.

După ce și-a dat seama că atrag atenția asupra lor, Dolly a decis că Otto ar trebui să se stabilească în podul casei sale. În acest fel, el nu va fi văzut niciodată venind sau plecând. Otto și-a părăsit slujba de la fabrică și, practic, fără familie, a început să-și petreacă tot timpul (nu doar cel petrecut cu Dolly) în ascunzătoarea sa din casa familiei Oesterreich.

Dar acest nou aranjament însemna că Otto nu putea părăsi niciodată podul, pentru că privirile indiscrete ale vecinilor l-ar fi putut observa. Astfel, a rămas sechestrat acolo și a lucrat la scrierea de povești de ficțiune pe care spera să le publice cândva. Noaptea… citea sau scria, iar ziua făcea dragoste cu Dolly.

Lucrurile s-au complicat, în 1918

Timp de cinci ani, Dolly și Otto au continuat această relație ciudată, cu Otto trăind în podul înghesuit. Însă, lucrurile s-au complicat, în 1918, atunci când Fred i-a spus lui Dolly că e de părere că ar trebui să vândă casa și să se mute la Los Angeles.

În schimb, Dolly a găsit repede o casă cu mansardă și vedere la Sunset Boulevard, unde l-a trimis pe Otto mai devreme, urmând ca acolo povestea lor să meargă mai departe.

Crima care a schimbat totul

Și viața a continuat, exact în același mod în care fusese până atunci, încă patru ani, până la 22 august 1922, când Otto i-a auzit pe Dolly și Fred certându-se chiar în locuința lui din pod.

A dat buzna în camera în care se certau soții Oesterreich, iar Fred ținea două pistoale în mâini. L-a recunoscut pe Otto, de la fabrică, și a devenit extrem de furios. Atunci, cei doi bărbați s-au luptat, iar armele s-au descărcat accidental.

Fred a fost împușcat mortal, iar Otto și Dolly au intrat în panică. Otto a încuiat-o pe Dolly într-un dulap din afara incintei, luând cheia și pistoalele cu el în pod. Știa că vecinii vor raporta împușcăturile și, astfel, Dolly ar avea un alibi: nu și-ar fi putut împușca soțul în timp ce era închisă.

Când au sosit polițiștii, Dolly le-a povestit acestora despre un jaf în care tâlharul l-a împușcat pe Fred, a luat niște lucruri scumpe și apoi a închis-o într-un dulap, înainte de a fugi. Poliția a fost oarecum precaută față de poveste, dar nu a putut dovedi că nu era adevărată, așa că au eliberat-o.

Acum că Dolly Oesterreich era văduvă, s-a mutat într-o casă nouă și și-a continuat viața. S-ar presupune că ea și Otto ar putea în cele din urmă să aducă relația lor la suprafață, permițându-i lui Otto să aibă o viață normală. Dar, în schimb, când Dolly s-a mutat, sclavul ei sexual și-a stabilit din nou domiciliul în podul ei.

Otto Sanhuber reușise să publice câteva povestiri și cu banii obținuți și-a cumpărat o mașină de scris pentru a continua să scrie. Doar că, în tot în timp, Dolly a reușit să-și facă un nou amant, în persoana avocatului Herman S. Shapiro.

Dar, la fel ca primul soț al lui Dolly, Shapiro petrecea multe ore la birou, din cauza profesiei sale. Atunci intră în scenă Roy Klumb, un alt iubit care să o țină ocupată pe Dolly, dar și de care ea s-ar fi putut folosi pentru a o ajuta să scape de armele folosite la împușcarea lui Fred.

Dolly l-a convins să renunțe la o armă, spunând că seamănă cu pistolul hoțului și că nu voia să aibă probleme. Klumb l-a aruncat în gropile de gudron LaBrea. Apoi a convins un vecin să îngroape cealaltă armă în curtea lui.

Așa că, atunci când Dolly s-a despărțit în cele din urmă de Klumb, un timp mai târziu, el s-a dus la Poliție cu povestea pe care o știa deja.

Astfel, pistolul a fost scos din gropile de gudron, iar Dolly a fost luată în custodie. Vecina ei a dezgropat cealaltă armă și a dus-o polițiștilor, dar niciuna dintre arme nu a putut fi legată de Dolly, deoarece armele se corodaseră.

Cu Dolly în închisoare, în așteptarea procesului, ea l-a rugat pe Shapiro să „cumpere alimente pentru Sanhuber și să bată în tavanul dulapului dormitorului pentru a-l anunța că ar trebui să iasă”.

Ea a încercat, de asemenea, să-i spună lui Shapiro că acel Sanhuber de la mansardă era fratele ei, vagabond. Dar „înfometat” de o conversație cu un alt bărbat, Sanhuber i-a spus lui Shapiro adevărul despre natura relației lui și a lui Dolly.

Shapiro i-a sugerat lui Sanhuber să fugă și a eliberat-o pe Dolly pe cauțiune și toate acuzațiile împotriva lui Dolly Oesterreich au fost abandonate, avocatul mutându-se cu ea.

Totul a durat șapte ani, până când lucrurile au devenit ireparabile între Dolly și Shapiro. S-a mutat de la ea și a spus Poliției ce informații și dovezi a adunat despre crima împotriva lui Fred Oesterreich.

Au fost emise (din nou) mandate pentru Dolly și de data aceasta și pentru Sanhuber. Un juriu l-a găsit pe Sanhuber vinovat de omor din culpă chiar și după ce apărarea sa a declarat că Dolly l-a înrobit.

Procesul a devenit cunoscut drept cazul „Bat-man”, deoarece Sanhuber fusese ținut într-o mansardă retrasă, asemănătoare unei peșteri. Cu toate acestea, termenul de prescripție al uciderii din culpă a expirat; Sanhuber era un om liber.

Dolly Oesterreich a fost judecată pentru o acuzație de conspirație, dar a fost și ea eliberată după ce un juriu i-a suspendat pedeapsa. În cele din urmă, s-a renunțat la rechizitoriu, în 1936. Ea a murit în 1961, la vârsta de 80 de ani.