Carmen Strungaru, specialistă în comportamentul animalelor sălbatice și conferențiar în etologie animală și etologie umană, a vorbit, într-un interviu pentru Gândul, despre situația urșilor din România, dar și despre discuțiile aprinse din jurul acestui subiect, din ultima perioadă, pe fondul cazurilor apărute. Punctul de plecare a fost tragedia de pe Transfăgărășan, unde un motociclist italian a fost ucis joi de o ursoaică, în zona Vidraru Posada.
Autoritățile continuă ancheta pentru a stabili exact circumstanțele în care s-a produs atacul ursoaicei, care a dus la pierderea vieții turistului italian.
În urmă cu aproape un an, o fată de 19 ani a fost ucisă de un urs pe un traseu din Bucegi. Anul acesta, la finalul lunii martie, șeful Salvamont Predeal a fost atacat de o ursoaică pe o stradă din stațiune.
Șeful Salvamont Argeș a avertizat că astfel de tragedii sunt, în cele mai multe cazuri, urmarea directă a comportamentului iresponsabil al oamenilor. Ion Sănduloiu a explicat că atunci când animalele sălbatice sunt hrănite de turiști, acestea sunt „condamnate la moarte”, pentru că se apropie tot mai mult de drumuri și zone locuite, se obișnuiesc cu prezența oamenilor și devin tot mai agresive.
Carmen Strungaru a explicat că urșii nu sunt animale carnivore, nu sunt prădători, iar atunci când atacă, o fac pentru a se apăra și pentru a-și apăra puii.
Specialista în comportamentul animalelor sălbatice a precizat că urșii se apropie de oameni pentru că au învățat că aceștia sunt furnizori de hrană și nu de puține ori amatori de senzații tari.
„Excludem din natură tot ceea ce cuprinde ea, dacă nu ne convine. Ne convin urșii ca să-i filmăm, ca să-i fotografiem. Vai, ce drăguți sunt, ne plac! Cum se întâmplă ceva, să dispară ușii, să fie împușcați, să fie exterminați. La fel și cu țânțarii, la fel și cu șobolanii, la fel și cu orice „, a mai spus Carmen Strungaru.
Conferențiarul în etologie animală și etologie umană susține că spațiul urșilor a fost mult diminuat în urma defrișărilor, prin construirea unor resorturi și case de vacanțe în creierii munților, scăzând astfel posibilitatea animalelor de a-și găsi hrana în mediul lor natural.
„Oamenii vor musai să fie în sânul naturii și nu-i interesează absolut deloc ce mai cuprinde acel sân al naturii. Au impresia că, dacă au în jur 20 de copaci și zece greieri, se cheamă că sunt în sânul naturii. Urșii nu invadează gospodăriile oamenilor, ci pur și pur și simplu își caută hrană. Or în gospodăriile oamenilor – fie că este vorba de gospodărie sătească, fie că este vorba de orășele -, hrana se găsește din belșug, este mai variată decât ce găsesc ei prin pădure. Și atunci, prost să fii să nu profiți de acest lucru. Or urșii nu sunt deloc niște ființe proaste.
Urșii nu sunt lei, tigri, pantere, adică animale carnivore. Urșii nu sunt carnivori, nu se ocupă cu vânatul. Urșii mănâncă tot ce este comestibil, sunt omnivori, la fel ca și noi. Fructe, rădăcini, tulpini, carne, când se poate, sau orice se poate.
În programul lor comportamental nu există vânătoarea. În schimb, în programul lor – ca și în programul iepurilor, al șoarecilor sau al oricărei alte ființe – există apărarea.
Deci, în momentul în care un urs este invadat în teritoriul său – au și ei ideile lor fixe, așa cum avem și noi ideile noastre fixe cu privire la care anume este spațiul, teritoriul, terenul nostru -, încearcă să alunge invadatorul și atunci avem de-a face cu o disproporție de forțe între urs și invadatorul uman”, a explicat Carmen Strungaru.
Specialista în comportamentul animalelor sălbatice a subliniat că, în momentul în care habitatul urșilor a devenit tot mai restrâns și mai invadat de construcții imobiliare și implicit de prezența umană, aceste lucruri au dus la schimbarea comportamentului acestora și la necesitatea găsirii unor modalități de a-și procura hrana, ajungând până în gospodăriilor oamenilor.
„Al doilea element este, cum spuneam, procurarea hranei. În momentul în care le lași doar petice de pădure, nu au cum să-și mai găsească hrana în cantitatea și de calitatea care este compatibilă cu supraviețuirea lor. Deci, nu sunt pretențioși, mănâncă orice, dar când nici acest orice începe să nu se mai găsească, atunci caută. Caută în tomberoane, caută prin funduri de curți, caută printre animalele omului și, dacă apare, îl atacă pentru că omul îl atacă.
Eu, personal, nu cunosc vreun caz de urs care să fi omorât un om și să-l fi consumat bucată cu bucată, n-am auzit de asemenea situații. Dacă este un leu sau este un tigru, îți rămâne scheletul. Ursul mușcă, zgârie, dar nu se apucă să se ospăteze, chiar dacă a omorât omul respectiv. Deci, ideea de a ataca și de a ucide este creată pe calapodul nostru mental „, a mai spus Carmen Strungaru.
Specialista în comportamentul animalelor sălbatice a vorbit și despre modalitatea de a îndepărta urșii din locurile populate de oameni, o propunere pe care a postat-o și pe pagina sa de Facebook, dar care pare că nu a ajuns sau nu a interesat, până acum, pe nimeni din zona Ministerului Mediului. Deși, paradoxal, în ultima perioadă se vorbește tot mai des despre căutarea unor soluții clare, pentru a evita tragediile în care sunt implicați urșii și oamenii.
„La momentul de acum un an (n.r. – fata ucisă de un urs în Bucegi), am lansat o propunere, am încercat să o fac să ajungă până pe la Ministerul Mediului, dar nu am primit absolut niciun fel de răspuns sau de semnal măcar că au băgat-o în seamă. O modalitate de a îndepărta urșii din locurile populate de oameni, prin adăugarea la resturile menajere, care ar putea să îi atragă, a unor substanțe repelente, a unor substanțe olfactive care să-i îndepărteze sau, mai bine decât atât, care să le provoace o stare de rău digestiv trecător.
O astfel de experiență s-a făcut pe maimuțe. Pe scurt spus, două tipuri de hrană pe care o consumau, una vopsită în albastru, cealaltă în roz. La hrana roz s-a adăugat un vomitiv. În foarte scurt timp, maimuțele au învățat să evite hrana de culoare roz și au continuat să evite această hrană de culoare roz, deci anunțată clar, chiar atunci când nu mai exista vomitiv. Mai mult decât atât, au transmis informația asta descendenților lor, deci și puii respectivelor maimuțe și cei nou intrați în grup au evitat în continuare hrana de culoare roz, deși era de data asta perfect comestibilă.
Urșii nu sunt cu foarte mult diferiți de maimuțe în privința capacității lor de a învăța, mai ales când trebuie să înveți să te aperi de ceva. Deci, o asemenea modalitate de a folosi niște repelenți, fie olfactivi, fie gustativi – este, cred eu, cea mai bună modalitate de a ține urșii cât mai departe de așezările umane. La asta adăugându-se, bineînțeles, alte moduri de a stoca deșeurile menajere și de a nu mai face o pepinieră de urși în jurul lor”, a precizat Carmen Strungaru.
Motociclistul italian, în vârstă de 48 de ani, ucis de o ursoaică pe Transfăgărășan făcea parte dintr-un grup de turiști care s-au oprit pe marginea drumului, în zona Posada Vidraru. El fotografia animalul în momentul în care ursoaica a devenit agresivă, l-a atacat și l-a târât într-o zonă abruptă.
Autoritățile au declanșat o amplă intervenție pentru recuperarea trupului bărbatului. Potrivit șefului Salvamont Argeș, Ion Sănduloiu, victima a fost găsită la doar câțiva metri de apă și a fost extrasă cu ajutorul unui vaporaș.
„A fost atacat de o ursoaică și târât până aproape de apă, în zona Posada Vidraru. Cei care cunosc locul știu că acolo sunt aproximativ 80 de metri diferență de nivel, iar terenul este foarte abrupt. Animalul a fost atât de agresiv, încât l-a dus până la 10-15 metri de mal ”, a spus Sănduloiu.
Autoritățile susțin că tragedia ar fi putut fi evitată, iar imaginile din telefonul motociclistului confirmă gestul imprudent al bărbatului.
„Se vede că acesta a oprit, a coborât de pe motocicletă și a făcut poze consecutive când ursoaica era cu puii, iar aceasta l-a atacat. Era destul de aproape de urs. Se vede clar caracterul agresiv al animalului, se vede când se apropie. Este inconștiența tuturor turiștilor care asta fac pe Transfăgărășan. Am atras atenția de ani de zile asupra problemelor, nimeni nu ia niciun fel de măsură și suntem puși la zid ”, a declarat Dragoș Ionescu, reprezentant al fondului de vânătoare.
Sursa video: epitești.ro
Șeful Salvamont Argeș avertizează că interacțiunile necontrolate ale turiștilor cu animalele sălbatice, în special oferirea de hrană urșilor, duc inevitabil la tragedii.
„Se va antropiza, adică nu va mai avea frică de om. În momentul în care au oprit și au aruncat mâncarea unui animal sălbatic, ăla este condamnat la moarte, pentru că va sta pe marginea drumului și va prinde din ce în ce mai mult curaj. Nu trebuie să oprească nimeni la urși, să nu-i bage în seamă. În felul ăsta, ei se vor retrage în pădure. Atunci când am început să merg pe munte acum zeci de ani, (…) ursul fugea de om”, a subliniat șeful Salvamont Argeș.
Autoritățile au emis avertismente pentru turiștii care se aventurează pe trasee montane sau pe drumuri din apropierea pădurilor: să nu se apropie de animalele sălbatice, să nu încerce să le hrănească sau să se fotografieze cu ele, chiar dacă par inofensive.
Tragedia de joi amintește de un cazul din iulie 2024, când o fată de 19 ani a fost ucisă de un urs, în timp ce era în drumeție pe traseul Jepii Mici din Bucegi, împreună cu prietenul ei.
În 30 martie 2025, șeful Salvamont Predeal a fost atacat de o ursoaică, pe o stradă din stațiune. În urma incidentului, Mihai Marina a fost resuscitat şi a ajuns la spital în stare critică, fiind ulterior supus unor intervenţii chirurgicale complexe, printre care şi una de reconstituire a mandibulei.
Tragedia de pe Transfăgărășan, după atacul unei ursoaice, la fel ca și cele anterioare, stârnește controverse aprinse, redeschizând „Cutia Pandorei” în ceea ce privește eterna întrebare „de când viața unui urs valorează mai mult decât viața unui om”, dar și cine este de vină în astfel de cazuri și ce măsuri drastice ar trebui luate pentru a evita situațiile în care oamenii sunt atacați de animale.
După tragedia din Bucegi, de anul trecut, ministrul de atunci al Mediului, Mircea Fechet, atrăgea atenția că populaţia de urs brun în România este scăpată de sub control și că a ajuns, potrivit specialiștilor, la aproximativ 8.000 de exemplare. În acest context, Mircea Fechet propunea ca urşii care se apropie de localități să fie eutanasiați sau împușcați.
”Eu cred că atunci când viața oamenilor e în pericol, eu cred că atunci când ursul se află în mijlocul satului, atunci când ursul poate trece pe lângă stația de autobuz unde un copil așteaptă microbuzul să meargă la școală, eu cred că în acel moment nu-i timp de cote, nu-i timp de statistici, nu-i timp de nimic altceva, pentru că în baza Ordonanței 81, respectiv situația în care consideri că viața omului în pericol, n-ai nevoie de nicio cotă. Nu te întreabă nimeni de ce ai luat decizia respectivă”, mai spunea Mircea Fechet după ce șeful Salvamont Predeal a fost atacat de o ursoaică.
Foto și video: Facebook
CITIȚI ȘI:
ULTIMELE cuvinte ale Dianei, fata ucisă de urs, în apelul făcut la 112