Drum expres?

De peste cincisprezece ani, sunt atentă la tot ceea ce se întâmplă în jur, mai ales când vine vorba de realitatea imediată, palpabilă, coerentă, acea realitate care ne afectează viața de fiecare zi. Una dintre cele mai importante probleme ale noastre, ca români printre marii europeni care au libertatea de a se plimba pe oriunde vor, pe șosele frumoase, line, cu mașini care consumă decent combustibil, într-un timp pe care ceasurile știu să îl măsoare, este faptul că, deși au existat nenumărate posibilități pentru construcția de autostrăzi, de drumuri expres (care sunt asemănătoare cu autostrăzile), noi nu avem drumuri construite.

În afară de autostrada spre Constanța, pe care îmi aduc aminte că am primit-o în viața mea, copil fiind, mergând cu tata într-o scurtă plimbare până la prima localitate unde am putut întoarce mașina spre București (noi neavând treabă la mare, ci fiind numai curioși să vedem cum se poate ca în țară să mai fie și o altă autostradă, pe lângă deja bătrâna cale spre Pitești), celelalte autostrăzi care s-au mai construit (spre Nădlac, spre Cluj-Napoca, un strop pe lângă Bacău și sigur am uitat ceva acum…) au intrat oarecum firesc în realitățile de fiecare zi, am trecut pe acolo ocazional, m-am bucurat de civilizație și am continuat să încerc să înțeleg ce ni se întâmplă (într-un ritm normal sau anormal).

TURISM Cabanierii de pe Valea Prahovei, afectați de lipsa turiștilor chiar în perioada sărbătorilor de iarnă. Gestul disperat al unui antreprenor din Predeal

23:58

EXTERNE Sârbii nu prea mai vor să adere la Uniunea Europeană, după ce în urmă cu 15 ani sprijinul era de 70%. Ce arată rezultatele celui mai recent sondaj

23:15

Dar ceea ce s-a întâmplat zilele trecute, cu drumul expres Pitești-Craiova, continuu, fără niciun fel de nod prin comune, pare că a schimbat radical viața acelora care mai au și rădăcini oltenești în biografie. De ce? E simplu. Am pus GPS când am plecat din centrul orașului, am dat adresa din Craiova, din zona cartierului Craioviței, unde trebuia să ajung, și am citit acolo, în dreptul hărții, două ore și treizeci de minute.

Din centrul Bucureștilor până în oraș, la Craiova? Cum adică? Păi am fost și la Festivalul Internațional Adrian Păunescu, acum două săptămâni, dar am făcut trei ore și jumătate! Plus aglomerația de la ieșirea din Capitală, pe care nici nu are sens să o mai pomenim.

Lia Olguța Vasilescu a fost înjurată pentru fel de fel de bazaconii. Am auzit despre dânsa câte în lună și în stele, fără să mă intereseze nici unu la sută din tot ceea ce se bârfea prin sat. Dar oamenii vorbesc, vorbesc și unele dintre urechile defecte ascultă… Partidul din care face parte, vechi partid al României, e înjurat, fără excepție, pentru toate problemele care apar în țară, pentru toți bătrânii care mor săraci, pentru toți copiii care nu au posibilitatea să crească frumos.

Partidul Social Democrat e vinovat pentru toate, absolut toate. Dar aceasta e echipa, trebuie să recunoaștem, care a reușit miracolul (pentru că, astăzi, normalitatea e cel mai mare dintre miracole!). Există un drum expres de la Craiova la Pitești! Și de la Craiova se poate merge, de exemplu, până la mare, la Constanța, pe un fel de autostradă.

Înjurăm, înjurăm, că asta știm să facem mai bine! Dar când ar trebui să vedem și partea bună a lucrurilor, marile realizări, luptele care s-au dus la bun sfârșit și din care a ieșit un lucru palpabil, valoros, întoarcem capul în pernă și spunem că era momentul să ne întoarcem pe partea cealaltă, pentru un somn ca la carte. Rușine!

Recomandarea autorului:

Popovici, te merităm?

Mircea Lucescu, 80