Adevăratul discurs al unui președinte

Pe 24 ianuarie, președintele Nicușor Dan a fost huiduit la Focșani. După 10-15 ani în care a avut fundul urechii plin de limbi mieroase care i-au lăudat intelectul ieșit din comun, viziunea mirobolantă pentru Capitală, mesianismul salvator, președintele trebuie să fi fost surprins de reacția mulțimii. De aia, cel mai probabil, nici n-a perceput din prima că ar fi doar el ținta huiduielilor. A crezut că sunt „autoritățile publice”, în general. Și, desigur, cum domnia sa era cel mai autoritate publică, s-a supi puțin.

Pe drumul de costișe ce duce de la Focșani la Vaslui și mai apoi la Iași, genialul nostru președinte a avut timp să se gândească. Puțin nesigur, și-a convocat și înțelepții consilieri: „Măi, copii, pe mine m-au huiduit oamenii ăia la Focșani?”. „Pe Luminăția Voastră, domnule președinte. Chiar pe Luminăția Voastră v-au huiduit. Sunt săracii ăia ai lui Georgescu și ai lui Simion. De aia v-au huiduit”. „Păi și ce facem la Iași, dacă mă huiduie și acolo?”. „Îi certați, Domnule Președinte, Măria Ta. Îi certați și îi întrebați dacă au proiect de țară. Să vedeți că or să tacă mâlc, pentru că n-au proiect de țară, mai mult ca sigur!”. „Da’ eu am proiect de țară?”. „Avem, Luminate, avem. E frigiderul de la Cotroceni plin de proiecte de țară. Se tot strâng acolo de la domnul Băsescu încoace. Doar să spuneți pe care-l vreți”. „Bine, m-am liniștit. Deci îi cert puțin, după care le cer proiectul de țară, da? Să-mi scrieți pe ceva, să nu cumva să uit.”

FLASH NEWS Christa Pike, prima femeie condamnată la moarte în statul Tennessee în ultimii 200 de ani. Cererea ciudată făcută înainte de execuție

19:08

FLASH NEWS Macron și premierul Spaniei salută cu „brațele deschise” anunțul premierului britanic privind posibilitatea revenirii Regatului Unit în UE

18:58

Și, odată ajuns la Iași, președintele României, domnul Nicușor Daniel Dan exact așa a făcut. Bine, nu din prima, că n-avea microfon. Iar în spatele mașinii n-a stat pentru că era derutat, ci pentru că repeta ordinea discursului. Întâi să-i certe, apoi să le ceară proiectul de țară, întâi să-i certe, apoi să le ceară proiectul de țară…

Am ascultat discursul de atunci, live. L-am mai ascultat apoi de câteva ori. Sincer, nu mi s-a părut o reacție prezidențială. Și nici a unui om conștient că ocupă o poziție aleasă, din care trebuie să-i reprezinte pe absolut toți românii. Și dacă îl iubesc, și dacă nu-l iubesc.
Am încercat să-mi imaginez altfel momentul și discursul și vă propun să ne întrebăm împreună cum ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi desfășurat așa:

Președintele Nicușor Dan ajunge pe scena din Piața Unirii, după momentul depunerii de coroane și după ce a salutat garda de onoare. O parte a mulțimii huiduie și suflă în vuvuzele, alta aplaudă și flutură steaguri pe care scrie „România Onestă”. Scena este plină de politicieni și politruci. Foarte mulți.

Președintele Dan ia microfonul. Salută mulțimea cu mâna și face semn de așteptare, apoi se întoarce spre cei de pe scenă:

„Domnilor, sfințiile voastre, vă rog să coborâți puțin de pe scenă. Nu vreau să se creadă că huiduielile care-mi sunt adresate vă privesc și pe dumneavoastră. Lăsați-mă câteva minute singur. Ne revedem la horă. Vă mulțumesc.”

După acest scurt moment, președintele se întoarce spre mulțimea strânsă în Piața Unirii din Iași. Așteaptă să coboare toată lumea de pe scenă, după care începe să vorbească:

„Bună ziua, Iași, bună ziua, România, bună ziua, cetățeni ai României!

Vrea să vă rog și pe dumneavoastră ceva, pentru început. Haideți să ne întrerupem câteva clipe din ceea ce facem și să ascultăm împreună, cu respect, imnul României, imnul țării noastre. Putem să-l și cântăm împreună, dacă vreți…”

Se intonează imnul. Președintele revine la microfon.

„Văd astăzi foarte multe steaguri ale României, iar asta mă bucură. Văd, însă, că cineva a hotărât să-i despartă pe cei care poartă aceste steaguri. Suntem aici pentru a sărbători Unirea Principatelor Române, unirea care a pus bazele României moderne. Nu mi se pare normal să o sărbătorim despărțiți. Îi rog pe cei de la Jandarmerie să le permită românilor să stea împreună. Dincolo de ceea ce-i desparte în acest moment, îi unește pe viață dragostea pentru această țară. Vă rog și să-i lăsați să se apropie de scenă. Nu înțeleg de ce există această distanță.

Încă ceva. Văd multe steaguri, în primele rânduri, cu „România Onestă”. Nu știu a cui a fost această idee, dar nu este cea mai bună posibilă. Acesta a fost sloganul meu în campania electorală de anul trecut. Așa este. Dar campania electorală s-a încheiat de multă vreme. Vă rog să lăsați jos. Acele steaguri. Nu am venit aici să împărțim România. România din dreapta nu este mai onestă decât cea din stânga. Sunt, toți, cetățenii aceleiași țări. Aceeași țară, România, pe care toți o dorim onestă, prosperă și unită.

Dragi români, oameni buni!

Suntem astăzi aici, la Iași, în capitala culturală a României, în locul în care a început Unirea de la 1859, pentru a sărbători un eveniment important, pentru a ne bucura împreună că viziunea înaintașilor noștri a dus la România Mare a zilelor noastre.

Știu și vă înțeleg. Pare că nu există, astăzi, prea multe motive de bucurie în țara noastră. Dar poate de aceea ar trebui să profităm de puținele sărbători pe care le avem pentru a încerca să ne apropiem.

Știu și vă dau dreptate dacă spuneți că politicenii de astăzi nu se ridică la înălțimea politicienilor din secolul al XIX-lea. Cei care au făcut posibilă Unirea Principatelor poate aveau păcatele lor, pentru că și ei au fost oameni, dar în niciun caz nu pretindeau tone de tablă cadou și nici nu puneau garda domnească să le spioneze apropiații.

Nu suntem, ca politicieni, la înălțimea celor dinaintea noastră. Dar, credeți-mă, eu, cel puțin, mă străduiesc.

Atâta vreme cât voi fi președintele României, funcție pentru care am fost ales de majoritatea participanților la vot în urmă cu doar opt luni, voi face tot ce este omenește posibil pentru ca atât eu, ca om, cât și împreună, ca țară, să ne ridicăm la înălțimea speranțelor celor care au creat România modernă.

Dragi Români, oameni buni,

De 36 de ani vedem cum, supuse la diverse presiuni, în jurul nostru se dezmembrează țări și se învrăjbesc popoare.

Avem aliați puternici și prieteni buni de jur împrejur. Dar, știți și voi, nu ne este ușor.

N-aș vrea ca tocmai astăzi, în ziua în care sărbătorim un act de unire, să plantăm noi semințe ale dezbinării.

Avem nevoie, mai mult ca niciodată, să fim uniți, solidari, să înfruntăm vremurile vitrege împreună.

Hai să dă mână cu mână cei cu inima română. Iarba rea din holde piară, piară dușmănia-n țară!

Haideți, toți, să dăm mână cu mână în Hora Unirii!

Vă mulțumesc.”

Mie, unul, așa ceva chiar mi-ar fi câștigat respectul.