Într-un editorial publicat în Cațavencii, Doru Bușcu scrie că între lumea lui Nicușor Dan și realitate „se cască un abis”, iar comportamentul președintelui se înscrie într-un fenomen mai larg, al unei „disfuncții erectile în politica românească”. Gândul vă prezintă mai jos un fragment din editorial.
„Mjlocie“, a zis președintele Nicușor, cînd a fost întrebat, la Digi TV, ce fel de putere e România. Mai avea la dispoziție răspunsul corect, „mică“, dar nu s-a atins de el.
După Nicușor, România este o putere mijlocie. Încadrabilă, adică, în grupul puterilor mijlocii din Europa: Italia, Spania, Olanda, Suedia, Norvegia, Polonia. Sau, dacă luăm în calcul și restul lumii, comparabilă cu Japonia, Canada, Australia, Coreea de Sud etc.
Și se pune întrebarea: a spus președintele României o minciună sau o prostie? Așa o arăta lumea văzută prin ochii celui mai important om politic din România? Așa ne-o considera șeful statului? Egali cu Italia și Canada, cînd noi abia prindem lotul Bulgariei?
Între lumea lui Nicușor și realitate se cască un abis, care amintește de nebunia lui Nicolae Ceaușescu. Tovarășul o ținea langa că sîntem bine, că depășim producția la oțel și la hectar, în timp ce foamea și frigul se jucau prin mațele poporului ca mîna unui îndrăgostit prin pletele iubitei.
Năuceala președintelui Nicușor, bîlbîiala și ezitările lui, incapacitatea de a face față unor situații elementare din fișa postului prezidențial reprezintă manifestări calificate ale unei disfuncții erectile în politica românească.
Lipsa de vigoare politică e un fenomen vechi, rezultatul unor acumulări de blegeală generală. Liderii aduși în față de partide au mintea pleoștită. Miniștrii n-au testosteron universitar. Premierii au inhibiții de provincie. Președinții sînt complexați cînd trebuie să-și scoată ideile în fața omologilor occidentali.
Citiți continuarea pe catavencii.ro