A murit Nicolae Ulieru, primul purtător de cuvânt al SRI

Fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații, Nicolae Ulieru, a murit astăzi dimineață, a anunțat familia.

„Iubitul nostru soț, tată, bunic și frate și-a încheiat în această dimineață lucrarea în lume și a plecat împăcat dintre noi, întru regăsirea Cuvântului niciodată rostit. Odihnească-se în pace”, a scris familia colonelului Nicolae Ulieru.

INVESTIȚIEGard electric de peste 4,3 kilometri, construit în Vama Buzăului pentru a ține urșii departe de gospodării. Cât costă investiția

08:39

FLASH NEWSTrump anunță că războiul cu Iranul se va încheia „în curând”, dar pune o condiție: „Trebuie să obținem o victorie totală”

08:24

Fostul purtător de cuvânt al SRI era născut pe 23 mai 1941. Nicolae Ulieru a fost primul și cel mai longeviv purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații.

Nicolae Ulieru, despre relația președinților cu serviciile secrete

În urmă cu trei ani, prezent la un podcast, alături de jurnaliștii Robert Turcescu și Mirel Curea, colonelul (r) spunea că, de obicei, cariera unui om politic se împletește strâns cu serviciile secrete. Totuși, personalitățile puternice reușesc să întoarcă în favoarea lor această relație. Acesta i-a dat ca exemplu pe foștii președinți Ion Iliescu și Traian Băsescu.

„Sigur că opinia serviciilor de informații în privința carierei unui om politic contează, dar depinde și de omul politic respectiv. Dacă omul politic e o personalitate puternică, cum a fost de pildă Ion Iliescu, cum a fost Traian Băsescu… Traian Băsescu a fost o personalitate puternică, din păcate s-a dovedit a fi un mic ticălos. El se servește de puterea serviciilor de informații. Dacă omul respectiv e un molâu, un oarecare, serviciile îl încalecă și îl mânuiesc după cum vor, nu în interesul național”, a dezvăluit Nicolae Ulieru.

Ulieru despre Băsescu și Măgureanu

Referitor la dosarul cu care s-a confruntat fostul președinte, Nicoale Ulieru a spus că după cel de-al doilea mandat, acestuia i s-a atras atenția de SUA să rămână mai discret în viața politică, lucru care nu s-a concretizat.

„Lui Băsescu, americanii i-au spus, după ce și-a încheiat cel de-al doilea mandat, gata, ai făcut ce-ai făcut. I s-a transmis să se oprească și să-și vadă de pensie și de nepoți. Or el nu s-a potolit. A făcut partidul, a încercat să dea din umeri și din coate în continuare”.

El a mai afirmat că în cadrul serviciilor secrete sunt mai multe grupări, fiecare cu preferințele sale, însă linia politică o dă mereu directorul SRI.

„Sunt diverse orientări, unii sunt cu unul, unii sunt cu altul, șamd. Fac comparația cu ce era SRI în anii 90-97 cu ceea ce s-a întâmplat după. Măgureanu (n.red. – fostul director al SRI, Virgil Măgureanu), conducea serviciul cu o mână de fier într-o mănușă de catifea. Avea această abilitate ca atunci când vorbea cu tine, oricine ai fi fost, să îți dea impresia că discută de la egal la egal”, mai spunea fostul purtător de cuvânt al SRI.

Nicolae Ulieru, înainte de SRI

Născut la 23 mai 1941 în București, Nicolae Ulieru a urmat Liceul „Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Filologie, secția română-franceză. Printre profesorii săi s-au numărat George Călinescu, Tudor Vianu, Edgar Papu și Alexandru Rosetti. După absolvirea facultății, a urmat un curs postuniversitar de doi ani în Relații Internaționale, unde i-a avut colegi, între alții, pe Gheorghe Tinca și Teodor Meleșcanu.

La 1 octombrie 1966, Ulieru s-a angajat în Ministerul Afacerilor Externe, la Direcția Relații Culturale. S-a ocupat de schimburile culturale, de activitatea unor soliști și ansambluri artistice și de relațiile cu radioul și televiziunea. Într-un interviu acordat în 2004, el spunea că a avut un rol în organizarea Festivalului de muzică ușoară „Cerbul de Aur” de la Brașov.

Conflict cu autoritățile comuniste

Cariera diplomatică a lui Nicolae Ulieru s-a încheiat în 1969, după un episod în care a intrat în conflict cu autoritățile comuniste. Potrivit declarațiilor sale, în luna martie a acelui an, în timpul unei ședințe, Ulieru l-a criticat pe Nicolae Ceaușescu. El a spus atunci că Ceaușescu nu era, în opinia sa, omul potrivit pentru conducerea partidului și a statului și a pus sub semnul întrebării pregătirea lui în raport cu deciziile privind politica externă. A urmat o anchetă a Securității, iar Ulieru a fost îndepărtat din Ministerul de Externe și trimis la Direcția de difuzare a filmului din cadrul Consiliului Culturii.

În 1970, după aproximativ un an, a fost numit șef al serviciului de presă al Întreprinderii Cinematografice București. Ulieru a rămas în această funcție trei ani, după care a fost trecut redactor în cadrul aceleiași instituții.

În paralel, și-a dezvoltat activitatea publicistică. El a realizat critică și cronică literară la radio, a colaborat cu „România Literară”, iar în 1981 a devenit cronicar de film al revistei „Săptămâna”, unde a fost cooptat în echipa lui Eugen Barbu.

Cariera în Serviciul Român de Informații

Revoluția din decembrie 1989 l-a găsit pe Nicolae Ulieru în cadrul Întreprinderii Cinematografice București. La sfârșitul lunii martie 1990, la doar câteva zile după înființarea Serviciului Român de Informații, Ulieru a intrat în SRI. Propunerea i-ar fi fost făcută de un fost coleg de facultate, care lucrase în fosta Securitate și fusese cooptat în noua instituție.

Astfel, el și-a început activitatea în departamentul de analiză-sinteză, unde a lucrat aproape doi ani. Ulterior, SRI a avut nevoie de un purtător de cuvânt, iar Ulieru a preluat această funcție. Acesta a lucrat în SRI timp de aproximativ șapte ani, până în 1997. În această perioadă a colaborat cu directorul de atunci al Serviciului, Virgil Măgureanu.

Nicolae Ulieru, după plecarea din SRI

Nicolae Ulieru a părăsit SRI în 1997 și a continuat să fie activ în spațiul public. În anul 2004, a fost cooptat în echipa de campanie a lui Dan Nicolae Rahău, candidatul PRM la Primăria Constanța, în calitate de strateg electoral.

În anii care au urmat, Ulieru a continuat să vorbească public despre activitatea serviciilor de informații, despre perioada de început a SRI și despre evenimentele politice și instituționale ale României de după Revoluție.