Atacul Recorder la adresa șefului Serviciului de Protecție și Pază (SPP), generalul Lucian Pahonțu, continuă. Publicația susține că o serie de documente din arhive și declarații ale unor foști colegi ai acestuia contrazic punctul de vedere transmis luni de șeful SPP în scandalul legat de Revoluția din 1989 și Mineriada din iunie 1990.
Noul episod apare într-un moment de maximă tensiune politică, în care președintele Nicușor Dan se pregătește să facă o nominalizare pentru funcția de prim-ministru. De altfel, nu este pentru prima dată când Recorder publică „investigații” care par țintite să vizeze momente-cheie din agenda politică. Un alt episod îl reprezintă publicarea materialului „Justiție capturată”, publicat de Recorder în perioada în care președintele României se pregătea să facă numirile pentru conducerea parchetelor.
Recorder a reacționat într-o postare pe rețelele sociale după punctul de vedere transmis de Lucian Pahonțu și susține că acesta „se disculpă” prin afirmații contrazise de documente și de declarațiile unor foști subordonați. Publicația afirmă că a identificat mai multe mărturii din dosarul Mineriadei care contrazic versiunea prevăzută de șeful SPP cu privire la zilele de 13 și 14 iunie 1990.
Potrivit Recorder, trei foști militari care au făcut parte din plutonul de transmisiuni comandat de locotenentul Pahonțu la UM 0305 Băneasa au declarat în fața procurorilor militari că au participat la evenimentele din București și că au fost prezenți la Televiziune și în Piața Universității.
„Și în timp ce șeful SPP afirmă astăzi că în acele zile el și subordonații săi au rămas în cazarmă, toți cei trei militari din subordinea sa au declarat în fața procurorilor că au participat la evenimentele din 13-14 iunie, fiind prezenți la Televiziune și în Piața Universității”, susține Recorder.
Publicația îl menționează și pe ofițerul Radu Grigoraș, coleg de unitate cu Lucian Pahonțu, despre care afirmă că a consemnat în declarația sa din Dosarul Mineriadei faptul că Pahonțu a acționat în zona Universității din București în zilele de 13 și 14 iunie 1990.
„O a patra mărturie, pe care am publicat-o în articolul de săptămâna trecută, este cea a ofițerului Radu Grigoraș, coleg de unitate cu Lucian Pahonțu. Grigoraș a scris în declarația din Dosarul Mineriadei că Pahonțu a acționat pe 13-14 iunie în zona Universității din București. Contactat telefonic, Grigoraș ne-a reconfirmat această declarație”.
În acest context, Recorder afirmă că există patru persoane ale căror declarații îl contrazic pe șeful SPP în privința prezenței sale la evenimentele din iunie 1990.
„Patru oameni îl contrazic, așadar, în documente oficiale pe șeful SPP, care ne spune că a stat în cazarmă, «conform documentelor aflate în arhiva Jandarmeriei Române», care este secretizată”.
Recorder contestă și versiunea prezentată de Pahonțu cu privire la rolul său în timpul Revoluției din decembrie 1989. Potrivit publicației, șeful SPP a recunoscut că a făcut parte din Trupele de Securitate și că a fost prezent pe străzile Capitalei în noaptea de 21 spre 22 decembrie, dar a indicat un alt punct în care unitatea sa ar fi intrat în dispozitiv.
„Și în acest caz este contrazis de colegii de unitate. Maiorul Gheorghe Rădulescu scrie în declarația sa din Dosarul Revoluției că a avut în subordine plutonul comandat de Pahonțu și că dispozitivul pe care l-au ocupat se afla, de fapt, la intersecția străzii 13 Decembrie cu bulevardul 1848 (n.r. – actual Nicolae Bălcescu), adică fix unde era baricada de la Intercontinental”, afirmă Recorder.
Generalul Lucian Pahonțu, directorul SPP, a afirmat, într-un punct de vedere transmis luni presei, că respinge cu fermitate orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor din 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din 13-14 iunie 1990.
„Afirmațiile care mă vizează sunt neadevărate și lipsite de fundament. Nu am ascuns niciodată aspecte privind parcursul meu profesional. Datele sunt cunoscute în spațiul public și sunt disponibile în mediul virtual de foarte mulți ani”, afirmă generalul Pahonțu.
„Nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de «poliție politică»”, subliniază directorul SPP.
Lucian Pahonțu precizează că, în decembrie 1989, avea 25 de ani, era locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni în compania de asigurare de luptă și transport a UM 0305, Trupe de Securitate, din cadrul Ministerului de Interne.
„La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală.
Componența companiei în care activam era următoarea: un pluton transmisiuni, un pluton de apărare antiaeriană, un pluton logistic (bucătari), un pluton conducători auto și un alt pluton logistic (gospodăria agroalimentară). Prin însăși structura ei, compania era o subunitate de sprijin logistic, specializată în activități de suport pentru celelalte subunități din cadrul UM 0305”.
Generalul Pahonțu prezintă evenimentele la care a participat în 21-22 decembrie 1989:
„În seara zilei de 21 decembrie 1989, compania din care făceam parte s-a deplasat, la ordin, în trei locuri: în jurul orei 20:00, am primit ordin să ne deplasăm la Casa Scânteii (denumită în prezent Casa Presei Libere); în jurul orei 21:00, am primit ordin să ne deplasăm pe platoul din fața restaurantului Cina și, în jurul orei 22:00, am primit ordin să intrăm în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie (denumită în prezent str. Ion Câmpineanu), pe care nu l-am părăsit până la ora 02:00 (22 decembrie), când am primit ordinul să ne întoarcem la camioanele de transport ale unității, în care am rămas, în repaos, până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989.
În seara zilei de 21 decembrie 1989, după ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie la intersecția cu strada Academiei (denumire păstrată și în prezent), fără a avea asupra noastră muniția care a rămas în lăzi sigilate, în camioanele parcate în zonă. În fața dispozitivului nostru, spre Bulevardul Nicolae Bălcescu (denumire păstrată și în prezent), la aproximativ 100 metri, era un cordon de Miliție. În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale. În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09:00, la ordin, am coborât din camioane și am reintrat în dispozitivul aflat la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, unde acționasem și în seara precedentă. În acea dimineață, dispozitivul din zonă era format astfel: în fața noastră se afla un cordon de subofițeri și ofițeri de Miliție, iar în spate două blindate ale M.Ap.N. În jurul orei 10:00, la ordin, am permis accesul manifestanților în Piața Republicii (în prezent Piața Revoluției), iar aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare. Ulterior, am primit ordin să ne retragem către camioane, ne-am îmbarcat în ele și ne-am întors la unitate. Menționez că, la sosirea în unitate, muniția a fost verificată și predată și nu lipsea niciun cartuș.
Reiterez, fără echivoc: în niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii, așa cum am precizat deja. Aceasta este realitatea acelor zile, pe care am consemnat-o și în declarația din martie 1990.”, spune generalul Pahonțu.