Oamenii de știință au descoperit că diavolii tasmanieni au conviețuit cu oamenii, acum 45.000 de ani. La ce erau folosiți

Diavolii tasmanieni au trăit alături de oameni în nord-vestul Australiei încă de acum 45.000 de ani, descoperă cercetătorii.

Fosilele și oasele cu urme de prelucrare descoperite într-o peșteră din Juukan Gorge sugerează că această specie de marsupial nu doar că a trăit în regiune, dar ar fi putut funcționa și ca un „compactator de gunoi pe patru picioare” pentru populația umană de acolo, scrie smithsonianmag.com.

Diavolul tasmanian, cel mai mare marsupial carnivor de pe Pământ, poartă numele singurului stat insular pe care îl locuiește. Însă, în urmă cu mii de ani, specia trăia pe întreg teritoriul Australiei continentale – inclusiv alături de oamenii din Epoca de Gheață care locuiau în peșteri –, potrivit unor cercetări recente.

DEZVĂLUIRI Peter Magyar publică toate dosarele secrete cu informații despre o rețea de zeci de mii de unguri care au colaborat cu securitatea comunistă din 1945 până în 1989

22:00

MARIUS TUCĂ SHOW Marius Tucă Show, ediție Specială – Alegeri în SUA, începe miercuri, 4 noiembrie, de la ora 19.00, live pe Gândul. Invitat: prof. univ. dr. Dan Dungaciu, prof Adrian Severin, Ștefan Popescu, Ion Cristoiu

22:00

„Astăzi ni-i imaginăm trăind în pădurile reci și umede din Tasmania”, i-a spus Timothy Churchill, paleontolog și zooarheolog la Universitatea din New South Wales, Petrei Stock de la The Guardian. „Însă, în realitate, sunt o specie extrem de adaptabilă, care putea fi întâlnită pe întreg teritoriul continentului, inclusiv în zonele aride și stâncoase ale defileurilor din regiunea Pilbara.”

Churchill și colegii săi au descoperit recent fosile semnificative în defileul Juukan, situat în regiunea Pilbara din nord-vestul Australiei – teritoriu al popoarelor Puutu Kunti Kurrama și Pinikura. Juukan a fost descris drept locul în care a avut loc „zorii umanității”: situl găzduiește adăposturi stâncoase ce conțin dovezi ale locuirii umane datând de acum 46.000 de ani, unele dintre acestea fiind deteriorate sau distruse în urma unor operațiuni miniere desfășurate în 2020.

Conform unui studiu publicat în revista Archaeology in Oceania, adăpostul stâncos Juukan 2 conținea un os mandibular și un fragment de dinte provenind de la diavoli tasmanieni. Coautorii studiului, Churchill și Gavin Ashburton – acesta din urmă reprezentând PKKP Aboriginal Corporation, organizația care a supervizat săpăturile – precizează în publicația The Conversation că osul fosilizat este un fragment de mandibulă. Acesta păstrează doi molari și are o vechime cuprinsă între 6.900 și 7.300 de ani. Fragmentul de dinte, la rândul său, provine de la un premolar și a fost găsit încastrat în sedimente cu o vechime cuprinsă între 42.500 și 47.100 de ani.

Diavolii tasmanieni sunt animale necrofage. Deși vânează ocazional pradă, precum wallaby și păsări, aceștia se hrănesc în principal cu stârvuri. Cercetătorii au ajuns la concluzia că animalele foloseau peșterile Juukan – locuințe ale unor grupuri de vânători-culegători seminomazi – ca sursă de hrană.

Diavolii reprezentau „echipa locală de salubrizare”, a declarat Churchill pentru The Guardian. Aceștia consumau carne în descompunere, reducând astfel riscul de boli: „Faptul că aveai în preajmă un «compactator de gunoi» pe patru picioare constituia, cu siguranță, un avantaj”.

Cercetătorii au descoperit și alte dovezi ale prezenței diavolilor tasmanieni în situl Juukan 2. Aceștia relatează în publicația The Conversation că au inventariat și examinat peste 8.000 de oase de animale în situl respectiv, dintre care 1.000 prezintă urme de ros și mestecat. Cele mai multe dintre aceste oase purtau urme lăsate de dinții rozătoarelor, însă cel puțin zece prezentau urme de ros specifice danturii diavolului tasmanian. Aceste oase au fost găsite în straturi sedimentare care acoperă perioada cuprinsă între epoca anterioară Ultimului Maxim Glaciar – acum aproximativ 47.000 de ani – și Holocen, acum circa 11.600 de ani.

În plus, cercetătorii au analizat 263 de fragmente osoase digerate, găsite în situl Juukan 2. Aceștia au considerat că unele dintre ele erau prea mari pentru a fi fost consumate de carnivorele mai mici din regiunea Pilbara, precum quoll-urile și mulgara-le. În schimb, „acestea sunt cel mai probabil rezultatul digestiei de către un dasiurid mare, consumator de oase, cum ar fi diavolul tasmanian”, scriu Churchill și Ashburton în publicația *The Conversation*.

„Am descoperit numeroase dovezi ale unor oase mestecate și digerate de diavoli tasmanieni, ceea ce sugerează că aceștia se hrăneau cu stârvuri acumulate de oameni”, a declarat Churchill pentru Amy Rossbach, de la Australian Broadcasting Corporation (ABC). Cercetătorii au găsit oasele în zone care conțineau, de asemenea, mărgele din scoici, unelte din os și împletituri din păr uman.

Noua cercetare extinde aria de răspândire a diavolului tasmanian în antichitate, incluzând regiunea Pilbara – un teritoriu care s-a restrâns drastic după ce câinii dingo i-au eliminat din competiția pentru resurse pe continentul australian. Studiul evidențiază, totodată, o relație străveche între specii: cea dintre diavolii tasmanieni și oamenii care îi hrăneau.

„Ceea ce este deosebit de interesant în această poveste este faptul că diavolii tasmanieni ar fi putut ocupa un loc mult mai important în viața vechilor locuitori ai Australiei decât am realizat anterior”, a declarat Churchill pentru ABC.