Descoperire în premieră: Denisovienii au trăit într-o peșteră din China de azi, timp de 100.000 de ani. Ce au arătat studiile

Antropologii au descoperit primul os de braț de denisovan într-o peșteră din sud-vestul Chinei, care adăpostea, de asemenea, mii de oseminte de animale preistorice și unelte din piatră, scrie LiveScience.com.

Arheologii care efectuează săpături în sud-vestul Chinei au descoperit o peșteră utilizată de denisovieni timp de peste 100.000 de ani. Cinci fosile umane, numeroase unelte din piatră și sute de oase de animale recuperate din peșteră dezvăluie, în premieră, că enigmaticii denisovieni au prosperat într-un mediu împădurit, unde vânau și consumau animale de talie mare.

DEZVĂLUIRI Peter Magyar publică toate dosarele secrete cu informații despre o rețea de zeci de mii de unguri care au colaborat cu securitatea comunistă din 1945 până în 1989

22:00

MARIUS TUCĂ SHOW Marius Tucă Show, ediție Specială – Alegeri în SUA, începe miercuri, 4 noiembrie, de la ora 19.00, live pe Gândul. Invitat: prof. univ. dr. Dan Dungaciu, prof Adrian Severin, Ștefan Popescu, Ion Cristoiu

22:00

Denisovienii au reprezentat o linie evolutivă umană care a trăit în Asia și a dispărut în urmă cu aproximativ 30.000 de ani. Analizele ADN-ului antic au demonstrat că denisovienii, neandertalienii și oamenii moderni (Homo sapiens) sunt înrudiți la distanță și că, în trecut, a existat o încrucișare între aceste trei grupuri. Totuși, în timp ce arheologii au descoperit numeroase schelete de neandertalieni și de oameni moderni, existența denisovienilor este cunoscută doar pe baza câtorva fosile fragmentare, răspândite pe o arie vastă, din Siberia până în Laos. Această lipsă de dovezi a limitat considerabil capacitatea experților de a înțelege caracteristicile fizice și cultura denisovienilor.

În două studii publicate miercuri (9 septembrie) în revista Nature, cercetătorii au prezentat detalii despre săpăturile efectuate în peștera Bianfu din sud-vestul Chinei. Oasele de animale și uneltele antice au indicat faptul că peștera a fost utilizată într-un interval cuprins între 190.000 și 70.000 de ani în urmă, iar cinci fosile umane, datând din perioada cuprinsă între 134.000 și 167.000 de ani în urmă, au confirmat că oamenii care au folosit peștera erau denisovieni.

Peștera Bianfu se află în provincia Yunnan, din sud-vestul Chinei. În 2019, arheologii au excavat mai multe straturi stratigrafice ale peșterii și au descoperit aproape 1.400 de artefacte din piatră, peste 64.000 de oase de mamifere și patru dinți aparținând unei linii umane necunoscute. Se știe că regiunea Yunnan a fost locul în care denisovanii și oamenii moderni s-au întâlnit și s-au încrucișat, astfel încât cercetătorii nu erau siguri care dintre grupuri a folosit uneltele pentru a tranșa animalele în interiorul peșterii Bianfu.

Într-un studiu, o echipă de cercetători a utilizat o tehnică numită zooarheologie prin spectrometrie de masă (ZooMS) pentru a analiza rapid și eficient fragmentele osoase provenite din peștera Bianfu. ZooMS este o metodă de analiză a proteinelor care presupune extragerea colagenului din oasele unei specii necunoscute și compararea profilului proteic cu „amprenta” unică a unor animale de referință.

Când cercetătorii au aplicat tehnica ZooMS asupra oaselor din peștera Bianfu, au descoperit că trei dintre fragmente prezentau un tipar al colagenului specific membrilor genului Homo. Ulterior, prin intermediul analizei proteomice, cercetătorii au constatat că doi dinți și trei oase provenind din peștera Bianfu prezentau o variație specifică a aminoacizilor, care făcea legătura între aceste rămășițe fosile și denisovieni.

Denisovienii rămân puțin cunoscuți, în parte deoarece nu a fost descoperit niciun schelet complet al acestora. Majoritatea fosilelor de denisovian studiate de experți constau în fragmente craniene și dinți. Înainte de săpăturile din peștera Bianfu, singurele vestigii osoase descoperite care proveneau de la denisovieni erau un os minuscul de la un deget și un fragment de coastă. Totuși, unul dintre cele trei oase identificate ca aparținând denisovienilor prin metoda ZooMS a fost un fragment de radius – unul dintre cele două oase ale antebrațului. Acesta este singurul radius de denisovian descoperit până în prezent.

Într-un studiu conex, cercetătorii au analizat întreaga secvență culturală din Peștera Bianfu pentru a stabili ce făceau acolo denisovienii.

Dintre cele aproape 1.400 de artefacte din piatră recuperate din peșteră, aproximativ 200 erau unelte realizate din așchii, multe dintre acestea fiind confecționate dintr-o rocă sedimentară numită argilit nisipos. Aceste unelte au lăsat urme pe o serie de oase de animale descoperite în peșteră, sugerând că denisovienii vânau în mod regulat animale asemănătoare bovinelor și cerbilor, le tranșau și le extrăgeau măduva, au notat cercetătorii în cadrul studiului.

Totuși, uneltele din piatră găsite în peștera Bianfu diferă de cele mai sofisticate realizate de Neanderthalieni în aceeași perioadă. Potrivit studiului, uneltele din piatră ale Denisovieilor par să fi fost confecționate rapid și eficient din materiale disponibile local. Cercetătorii au descoperit, însă, că Denisovienii din peștera Bianfu fabricau și unelte din os – o practică întâlnită și în rândul Neanderthalienilor. Acest lucru sugerează că utilizarea uneltelor din os ar fi putut fi mai răspândită în rândul grupurilor umane din Pleistocen decât au crezut anterior experții, notează cercetătorii, subliniind totodată necesitatea unei mai bune înțelegeri a evoluției umane în Asia de Est.

Deși studiile au adus informații noi care îmbogățesc înțelegerea arheologilor cu privire la enigmaticii Denisovieni, cercetătorii consideră că mai sunt necesare investigații suplimentare.

„Sperăm că analizele proteomice similare vor contribui la identificarea altor oase lungi aparținând Denisovanilor în viitor”, au scris Huiyun Rao, conferențiar universitar la Institutul de Paleontologie a Vertebratelor și Paleoantropologie din cadrul Academiei Chineze de Științe, și colegii săi, „pentru a înțelege mai bine comportamentul adaptativ al Denisovienilor ca răspuns la schimbările climatice sau la presiunea competitivă exercitată de alți hominini contemporani”.

sursă foto: Institutul de Paleontologie a Vertebratelor și Paleoantropologie din China/ LiveScience