Valurile de căldură și încălzirea urbană. Cât de mult schimbă clima felul în care construim și ce se întâmplă în România

O clădire construită azi va sta în picioare cel puțin 50 de ani. În tot acest timp, va trăi într-o climă diferită de cea pentru care a fost proiectată. Temperatura medie anuală a orașelor reședință de județ din România este deja cu aproximativ 2°C mai ridicată decât în anii ’80. Două grade par puțin, până le punem față în față cu un metru de beton turnat azi, care le va simți pe tot parcusul ciclului său de existență.

Schimbările climatice influențează felul în care construim, de la regulile de urbanism până la dimensionarea instalațiilor. Pentru ca locuințele să rămână confortabile și sigure, avem nevoie să înțelegem mecanismele prin care clima afectează clădirile și să proiectăm pentru clima viitorului.

Climatologul Sorin Cheval arată ce s-a schimbat deja în orașe. Urbanistul Matei Cocheci explică felul în care clima poate intra în planificarea urbană. Ultima parte coboară la nivelul clădirii și este prezentată de inginerul Theodor Bratosin. Urmărește cum răspunde construcția la noua climă și ce ar trebui schimbat în proiectare.

Cum s-a schimbat clima în orașe în ultimii 30 de ani și valurile de căldură

Orașele României s-au încălzit substanțial în ultimele decenii, notează Infoclima. Această tendință devine evidentă după 1990. Capitolul „Climatul urban în România” din Starea Climei 2026 arată că temperatura medie anuală calculată pentru orașele reședință de județ a depășit 12°C în perioada 2021–2025, fiind cu aproximativ 2°C mai ridicată decât în anii ’80.

Încălzirea este și mai pronunțată vara: temperatura medie a crescut de la 19,7°C în 1981–1990 la 22,9°C în 2021–2025, ultimul interval reprezentând doar cinci ani.

Bucureștiul ilustrează această transformare. Seriile de observații meteorologice de la stațiile Filaret și Băneasa indică o creștere evidentă a temperaturii medii anuale în perioada 1901–2025. Încălzirea se manifestă atât în interiorul orașului, cât și la periferie, iar evoluția diferențelor dintre stații sugerează inclusiv influența extinderii suprafețelor construite.

Valurile de căldură reprezintă una dintre cele mai importante manifestări ale încălzirii urbane. Episoadele de temperaturi extreme pot începe încă din aprilie și se pot prelungi până spre sfârșitul lunii septembrie.

În iulie 2025, temperaturile maxime au depășit 40°C în mai multe orașe, inclusiv București. Persistența căldurii timp de mai multe zile crește stresul termic, consumul de energie pentru climatizare și riscurile pentru sănătate.

Nopțile tropicale, în care temperatura minimă nu coboară sub 20°C, constituie o problemă deosebită. Organismul și locuințele nu mai beneficiază de răcirea nocturnă necesară recuperării după zilele caniculare.

Proiecțiile climatice indică pentru București o creștere suplimentară de aproximativ 10–20 de nopți tropicale anual până în 2050.

Și iernile au devenit mai blânde

Și iernile au devenit, în general, mai blânde. Observațiile climatice indică o creștere a temperaturilor în toate anotimpurile, fără ca aceasta să elimine posibilitatea episoadelor de ger, ninsoare sau viscol.

• Peste încălzirea climatică generală se suprapune insula de căldură urbană, determinată de suprafețele asfaltate, beton, densitatea construcțiilor, reducerea vegetației și căldura generată de activitățile umane.
• În anumite condiții de vară, centrul Bucureștiului poate fi cu 3–8°C mai cald decât zonele rurale din jur. Aceste diferențe nu reprezintă o încălzire permanentă și uniformă.

Valorile temperaturii suprafeței trebuie diferențiate de cele ale aerului. Efectul urban este deosebit de important noaptea, când clădirile și infrastructura eliberează căldura acumulată în timpul zilei.

Astfel, încălzirea globală și transformările urbane se amplifică reciproc, accentuând expunerea persoanelor vulnerabile.

Schimbările climatice și strategiile de urbanism

Până în prezent, abordarea provocării schimbărilor climatice în planificarea urbană din România a fost mai degrabă formală.

La nivel declarativ, localitățile din România și-au elaborat strategii de dezvoltare în care au propus măsuri precum eficientizarea energetică a fondului construit sau amenajarea de spații verzi pe terenurile degradate.

• Aceste măsuri au fost însă strâns legate de posibilitățile de finanțare prin fonduri nerambursabile.
• În cazul Planurilor Urbanistice Generale (PUG) ale localităților, acest tip de stimulente financiare a lipsit.
• Majoritatea localităților din România au PUG foarte vechi.
• Chiar și în cazul celor elaborate în ultimii zece ani, de când studiile privind impactul schimbărilor climatice au devenit obligatorii pentru PUG, este dificil de evaluat atât calitatea studiilor, cât și contribuția lor la schimbarea regulilor de construire.

Din 25 august 2026, noua legislație în domeniu (Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor – Legea nr. 169/2026) introduce schimbări importante, reziliența climatică fiind considerată un obiectiv al activităților de amenajare a teritoriului și urbanism.

Astfel, regulile de construire stabilite prin PUG trebuie să fie fundamentate de studii privind schimbările climatice și îmbunătățirea performanței energetice la nivel urban.

La nivelul Planurilor Urbanistice Zonale, care reglementează suprafețe restrânse din localități, devin obligatorii un studiu privind contribuția planului la tranziția către neutralitate climatică și un plan cu măsuri de reziliență climatică, reducerea insulelor de căldură și utilizarea energiei regenerabile.