Zeci de medici și asistente de la Spitalul Județean de Urgență Buzău au ținut un moment de reculegere în memoria doctoriței chirurg Ștefania Szabo, găsită fără viață în timpul gărzii, la doar 37 de ani. Colegii spun că Stefania era epuizat și suferea de burnout, dar nu se plângea niciodată, preferând să rămână mereu în spital „pentru că trebuia să intre în sală”.
Durere și revoltă la Spitalul Județean de Urgență Buzău, unde colegii doctoriței Ștefania Szabo, chirurgul găsit fără viață în timpul gărzii, s-au adunat pentru un moment de reculegere în fața unității medicale.
Colegii au aprins lumânări și au vorbit despre devotamentul Ștefaniei față de meseria sa care își sacrifica timpul personal și sănătatea pentru spital, dar și despre boata tăcută de care suferă tot mai mulți medici din spitalele românești.
„Trag un semnal de alarmă și vă rog din inimă să înțelegeți lucrul ăsta. E foarte important să găsim noi metode să ne apărăm de burnout.
E foarte important să înțelegem când nu mai putem, să mergem la medicul de medicina muncii și să spunem lucrul ăsta. Eu nu mai pot. Mă simt obosit. Vin la serviciu și numai când vin la serviciu îmi crește tensiunea. Depinde și de noi să realizăm care ne sunt limitele”, spune o colegă a doctoriței decedate, potrivit Mediafax.
Aceeași colegă povestește că Ștefania Szabo era adesea epuizată fizic și psihic, dar refuza să plece acasă, considerând că are o datorie față de pacienți și echipă.
„Au fost situații când am văzut-o pur și simplu sleită de puteri și am rugat-o să meargă acasă, să-și vadă și de sănătatea dumneaei. A spus „nu, eu rămân aici că am treabă, trebuie să intru în sală”. Dumnezeu să iertă! Va aparține întotdeauna acest spital”, a spus colega Ștefaniei Szabo.
Vizibil afectat, Sorin Pătrașcu, managerul Spitalului Județean Buzău, a vorbit cu lacrimi în ochi despre presiunea uriașă la care sunt supuși medicii din sistemul public.
„Există o presiune în fiecare zi. Că sunteți obosiți, că sunteți terminați, vi se pune o opresiune gratuită. Gratuită! Nu mai există omenie, nouă ni se cere empatie, dar nouă nu ni se răspunde cu omenie. Este de ajuns și să nu faceți ceva sau să faceți cea mai mică greșeală și o să ajungeți criminali, și o să ajungeți în presă, și o să ajungeți peste tot. Sunteți expuși gratuit. În afară de presiunea locului de muncă, sunteți expuși gratuit la lucruri care nu vă aparțin. Nu mai sunt lucruri sănătoase care se întâmplă în comunitate.
Până la urmă, acest spital aparține comunității și comunitatea trebuie să fie apropiată spitalului, nu amenințătoare pentru spitalul acesta. Ceea ce se întâmplă în spitalul ăsta se întâmplă în toate spitalele din România. Nu este sănătos ca un medic sau un spital să nu poate interveni, să n-aibă absolut niciun instrument la îndemână. Doar medicul în sine care s-a simțit amenințat sau care este jignit sau care este defăimat, doar el are posibilitatea.
Noi, instituțional, nu putem să vă apărăm pentru că nu ne dă voie legizația. N-avem nici cel mai mic instrument la îndemână să vă putem apăra. Sunteți expuși din toate punctele de vedere. (…) Sunteți supraîncărcați cu tot ceea ce înseamnă activitatea dumneavoastră. Dar sunt și unii care pot cumva ceda”, spune Pătrașcu.
„Am încredere în dumneavoastră că ne vom desfășura activitatea în așa fel încât pacienții noștri care îi gestionăm să fie așa cum știm noi să-i gestionăm și să-i monitorizăm. Nici nu mă îndoiesc că nu se va întâmpla acest lucru.
Sperăm și eu sper ca și manager al spitalului, ca și oricare alt manager care ar trece sau a trecut prin astfel de situații, ca legislativ să se poată schimba ceva, ca această comunitate, nu ne mă refer la comunitatea buzoiană, ci comunitatea în sine, să înțeleagă că sunt anumite lucruri care nu ne aparțin și care sunt gratuite. Și dumneavoastră, medicii, în mod deosebit, nu aveți posibilitatea la un anumit moment nici măcar să respirați.
Mă uit la medicii din UPU în mod deosebit, care au ajuns la 300 de prezentări pe o tură, care sunt care nu aparțin unității de primiri urgențe.
Mă uit la radiologi care fac CT-uri peste CT-uri, neurologii și toate specialitățile. Sunteți supraîncărcați, unii pot rezista, unii pot cere ajutor, dar sunt și unii care pot ceda. Se pare că colega noastră, din punct de vedere fizic, nu a mai putut duce aceste lucruri.
Regret această pierdere și îmi doresc în perioada următoare să fim într-adevăr o echipă așa cum am fost întotdeauna, pentru că am încredere în dumneavoastră, în toți”, a spus managerul spitalului, Sorin Pătrașcu.
Cazul Ștefaniei Szabo a readus în atenție problema burnoutului din spitalele românești. Medicii atrag atenția că, din cauza lipsei de personal, numărului mare de gărzi și a presiunii constante, mulți colegi ajung la epuizare extremă, fără să primească sprijin psihologic sau timp de refacere.
„Este o tragedie care trebuie să ne trezească. Să învățăm să ne oprim când nu mai putem și să fim sprijiniți să facem asta”, a spus unul dintre colegii participanți la momentul de reculegere.