Gambitul Kursk sau cea mai îndrăzneață operațiune militară a Ucrainei. „Nu s-a desfășurat conform așteptărilor, dar Kievul a evitat CATASTROFA”
Forțele ucrainene s-au retras din cea mai mare parte a teritoriului pe care l-au controlat, nu demult, în regiunea Kursk a Rusiei. Deși istoria va avea în cele din urmă ultimul cuvânt cu privire la înțelepciunea și impactul ofensivei de la Kursk asupra războiului, se pot trage deja concluzii preliminare. Inițial, gambitul ucrainean a urmărit să devieze forțele ruse din alte regiuni și să întărească poziția Kievului în negocieri. Dar, în ciuda succesului tactic inițial, pariul de la Kursk nu a reușit să îndeplinească principalele obiective propuse de liderii ucraineni.
Deși a blocat o parte considerabilă a capacității de luptă a Rusiei lui Putin, a blocat, totodată, și rezerve ucrainene care ar fi putut fi folosite pentru apărarea în Donbas. A dus, de asemenea, la pierderi semnificative de echipamente militare pe care Ucraina le poate înlocui doar cu mari eforturi.
„Înainte de a discuta obiectivele operațiunii Kursk, merită să examinăm pe scurt de ce și cum s-au retras forțele ucrainene. Deși operațiunea nu s-a încheiat așa cum sperase Kievul, Ucraina a reușit să evite catastrofa”, notează John Hardie, director adjunct al programului „Rusia” la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), pentru The Insider.
„Războiul dronelor”
În ciuda eforturilor Ucrainei de a-și lărgi flancurile după câștigurile rapide pe care le-a obținut la începutul lunii august 2024, forțele Kievului au fost nevoite să apere un salient (caracteristică a câmpului de luptă care se proiectează în teritoriul inamic, fiind înconjurat de inamic pe mai multe părți, ceea ce face ca trupele care ocupă să fie vulnerabile) îngust care depindea de câteva drumuri cheie.
„Sosirea trupelor nord-coreene, care au intrat pentru prima dată în luptă, în număr mare, în luna decembrie, a mărit avantajul Rusiei în ceea ce privește numărul combatanților.
- Între timp, Rusia și-a concentrat o pondere disproporționat de mare din bombele sale în Kursk, lovind pozițiile ucrainene.
- Rusia a desfășurat, de asemenea, unele dintre cele mai bune unități de drone în regiune.
- Rușii au folosit pe scară largă modele de drone FPV ghidate prin cablu, care sunt impermeabile la războiul electronic – un caz rar în care Rusia a depășit Ucraina în războiul dronelor”.
De la sfârșitul lunii decembrie, liniile de comunicație terestre ale Ucrainei au fost supuse unei presiuni crescânde. Călătoria de la Sumî Oblast la Sudzha, centrul cheie al Ucrainei în regiunea Kursk, a devenit din ce în ce mai periculoasă, punând piedici serioase în ceea ce privește logistica, rotația unităților și evacuarea victimelor.
Piloții ruși plasau dronele lângă drumuri cheie și stăteau la pândă pentru a prinde în ambuscade vehiculele ucrainenea care treceau.
De-a lungul timpului, progresele înregistrate de ruși și nord-coreeni au pus Sudzha în fața unui risc tot mai mare de încercuire și au permis dronelor rusești FPV să-și extindă controlul focului asupra principalei rute de aprovizionare a Ucrainei către oraș.
Vehicule arse au împânzit drumul, o parte din acesta fiind acoperit de ucraineni, cu întârziere, cu plase anti-drone.
La începutul lunii martie, situația devenise insuportabilă. Kievul, probabil, a așteptat prea mult pentru a se retrage. Unii soldați spun că au fost forțați să se retragă înainte de a li se ordona să facă asta”, scrie John Hardie.
O retragere complicată
Decizia administrației Trump de a întrerupe fluxurile de arme și de a reduce partajarea informațiilor nu a declanșat retragerea, așa cum au sugerat unii observatori.
Totuși, această decizie a afectat capacitatea Ucrainei de a efectua lovituri de precizie folosind sistemele de artilerie cu rachete furnizate de Occident, potrivit militarilor ucraineni.
„Aflată deja sub amenințarea dronelor rusești, retragerea ucrainenilor a fost complicată și mai mult de distrugerea de către Rusia a unui număr mare de poduri.
În timp ce retragerea era în desfășurare, forțele ruse au încercat să se infiltreze în spatele liniilor ucrainene, lângă Sudzha, printr-o conductă de gaz recent închisă, dar nu este clar ce anume a realizat așa-numita „Operatsiya Potok” (n.red. – „Operațiunea Flux”).
- Contrar afirmațiilor lui Vladimir Putin și Donald Trump, nu există dovezi că Rusia a reușit să încercuiască trupele ucrainene în număr mare.
- Ucraina a trebuit să abandoneze unele echipamente și, deși Rusia a reușit să captureze grupuri mici de prizonieri și să lovească unele forțe care se retrăgeau, majoritatea trupelor ucrainene par să se fi întors în siguranță în regiunea Sumî, mergând adesea 15-20 de kilometri pe jos în mai multe zile.
Oficialii ucraineni au fixat diverse obiective pentru operațiunea Kursk. După cum se întâmplă adesea, obiectivele declarate s-au schimbat în timp.
În primul rând, Kievul a încercat să reducă presiunea asupra forțelor sale care apărau teritoriul din estul Ucrainei. În august 2024, generalul Oleksandr Syrskyi, comandantul șef al Ucrainei, a declarat că unul dintre obiectivele ofensivei de la Kursk a fost deviarea forțelor inamice semnificative din alte zone, în principal din punctele fierbinți din Pokrovsk și Kurakhove. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus ceva similar în timpul unui interviu din septembrie 2024, oferit New Yorker.
Moscova, însă, nu a înșfăcat momeala. Deși Rusia a redistribuit forțe substanțiale la Kursk, le-a atras în principal din zone cu prioritate inferioară. De fapt, ritmul de avans al Rusiei în direcțiile Pokrovsk și Kurakhove s-a accelerat după ce a început ofensiva Ucrainei la Kursk.
Cu forțele ucrainene deja întinse (n.red. – pe o zonă largă), operațiunea Kursk a lăsat Kievul cu mai puține unități disponibile pentru a acoperi golurile din Donbas”, explică John Hardie în analiza publicată de The Insider.
Rusia a înregistrat pierderi considerabile
Ritmul câștigurilor rusești în estul Ucrainei a scăzut ulterior, dar această încetinire pare să fi provenit din alți factori și a fost temporară. Acești factori includ adaptarea ucraineană, vremea, o scădere a ritmului de asalt al Rusiei, pe măsură ce forțele ruse s-au regrupat și s-au regenerat în urma unor pierderi grele, și creșterea ajutoarelor militare americane la sfârșitul administrației Biden.
În martie 2025, Zelenski a spus că operațiunea de la Kursk avea, de asemenea, scopul de a reduce presiunea asupra Harkovului.
„Adevărat, multe dintre unitățile rusești redistribuite în regiunea Kursk au venit din direcția Harkov, iar intensitatea bombardamentelor rusești în acea zonă a scăzut după ce a început ofensiva de la Kursk. Cu toate acestea, ofensiva Rusiei de la Harkov, din mai 2024, culminase deja până când a început ofensiva Ucrainei în Kursk.
În al doilea rând, Zelensky și Sîrskîi au spus că Ucraina își propune să stabilească o zonă-tampon pe teritoriul Rusiei, într-un efort de a contracara proiectele Moscovei asupra Oblastului Sumî.
În timp ce Rusia ar fi putut, într-adevăr, să fi pus la cale un atac asupra regiunii Sumî la un moment dat, anul trecut, nu este clar în ce măsură această îngrijorare a motivat de fapt ofensiva Kursk.
Înainte de începerea operațiunii, Kievul a jucat cartea amenințării la adresa Sumî pentru a înșela Rusia cu privire la motivul pentru care Ucraina mută forțele în regiune.
- În orice caz, o ofensivă asupra Sumî nu părea iminentă atunci când Ucraina și-a lansat operațiunea din Kursk.
- Potrivit lui Sîrskîi, Rusia plănuise să forțeze în regiunea Sumî după lansarea ofensivei sale de la Harkov, dar unitățile care fuseseră rezervate pentru atacul de la Sumî au fost în cele din urmă introduse în direcția Harkov, după ce avansarea armarei ruse a fost blocată.
- De fapt, Sîrskîi a spus că vede Oblastul Kursk pregătit pentru atac tocmai pentru că schimbarea planurilor Moscovei lăsase o apărare slabă în regiune – un calcul confirmat atunci când forțele ucrainene au spart liniile „subțiri” ale Rusiei, în august anul trecut.
În al treilea rând, odată cu trecerea timpului, oficialii ucraineni au apărat operațiunea Kursk, subliniind că aceasta a reușit să blocheze și să atragă multe dintre cele mai bune unități ale Rusiei, care altfel ar fi putut fi folosite pentru atacuri în interiorul Ucrainei.
În special forțele redistribuite de Rusia la Kursk includ multe dintre unitățile sale de infanterie aeriană și navală, care tind să fie de calitate superioară. Aceste unități au suferit pierderi considerabile.
Potrivit oficialilor ucraineni, armata Rusiei din Kursk însumează aproximativ 60.000 de militari, mult mai mare decât cea a Ucrainei. Și, așa cum am menționat mai sus, Rusia și-a concentrat, de asemenea, o parte semnificativă a puterii sale aeriene, precum și unele dintre cele mai bune unități de drone ale sale în Kursk”, mai scrie John Hardie.
„Kievul spera să folosească pământul pe care îl controla în Kursk ca pârghie în negocierile de pace cu Rusia”
În ceea ce privește echipamentele, informații open-source indică faptul că regiunea Kursk este o zonă în care pierderile de echipamente militare ale Ucrainei le-au depășit pe cele ale Rusiei.
Mai mult, capacitatea Ucrainei de a înlocui echipamentele pierdute depinde în principal de asistența occidentală.
„Având în vedere schimbările politice din Washington, o mare parte din echipamentele americane pierdute – cum ar fi vehiculele de luptă ale infanteriei Bradley – ar putea să nu fie înlocuite.
În al patrulea rând, Kievul spera să folosească pământul pe care îl controla în Kursk ca pârghie în negocierile de pace cu Rusia. «Vom schimba un teritoriu cu altul», a spus Zelenski pentru The Guardian, în februarie. Kremlinul a respins însă această idee.
- După realegerea lui Donald Trump, este posibil ca Moscova să fi căutat să-și accelereze contraofensiva din Kursk, tocmai pentru a-i refuza Kievului această monedă de schimb.
- Ofensiva din Kursk a obținut și alte câștiguri care merită menționate. Forțele ucrainene au capturat sute de prizonieri în timpul fazei inițiale a operațiunii, permițând Kievului să-i schimbe pentru prizonieri ucraineni deținuți de Rusia.
- În plus, după ce a fost în defensivă în cea mai mare parte a anului precedent, înaintarea inițială rapidă a Ucrainei pe teritoriul rus a susținut moralul trupelor.
- Cu toate acestea, Ucraina ar fi putut obține aceste victorii și cu un raid scurt, mai degrabă decât cu o operațiune de luni de zile.
Forțele ucrainene încearcă, în prezent, să împiedice rușii să avanseze în regiunea Sumî. După ce s-a retras din Sudzha, Ucraina a încercat să mențină o mică fărâmă de teren înalt în regiunea Kursk, în timp ce își susține liniile defensive în regiunea Sumî.
Rusia i-a împins încet înapoi pe soldații ucraineni, continuând să atace spre autostrada Sumî-Sudzha din nord.
Între timp, puțin mai spre sud, Ucraina a lansat o incursiune în regiunea Belgorod a Rusiei, cu scopul declarat de a stabili o zonă-tampon, deși operațiunea pare să fi obținut câștiguri modeste, în cel mai bun caz.
- Privind în perspectivă, Moscova ar putea muta unitățile de la Kursk pe alte fronturi, cum ar fi orașul Pokrovsk din estul ucrainean, care rămâne principalul efort al Rusiei.
- Alternativ, ar putea menține unitățile pe loc pentru a încerca să pătrundă mai adânc în regiunea Sumî. Probabil că Rusia nu ar putea avansa până în orașul Sumî, dar ar putea încerca să stabilească o zonă tampon de-a lungul graniței – așa cum a sugerat recent Putin -, prin urmare, să blocheze unitățile ucrainene.
O altă necunoscută este dacă va desfășura Coreea de Nord forțe suplimentare în Rusia sau dacă va permite trupelor sale să lupte pe teritoriul ucrainean”, încheie John Hardie analiza publicată de The Insider.
Citește și: