Jocul „la două capete” al Turciei, o amenințare pentru securitatea Europei? „Ankara are tradiție în a cultiva o relație AMBIVALENTĂ cu Rusia”

Țările europene lucrează frenetic pentru a îmbunătăți aprovizionarea cu arme a Ucrainei, dar și pentru a stimula arhitectura de securitate a Europei. Includerea Turciei și a puternicei sale industrii de apărare în aceste scheme rămâne o prioritate, dar acest lucru ridică preocupări nu numai morale, ci și strategice.

Ultima săptămână a lunii martie a fost una importantă pentru Europa.

• În dimineața zilei de duminică, 23 martie, autoritățile turce l-au arestat pe Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și cel mai de temut rival al președintelui Recep Tayyip Erdogan, sub acuzația de corupție.
• Pe 27 martie, a doua întâlnire a coaliției conduse de Franța și Marea Britanie a celor care doresc să susțină sprijinul pentru Ucraina s-a încheiat cu progrese limitate în desfășurarea forțelor de reasigurare pe teritoriul ucrainean.
• Un fir comun leagă aceste evenimente – ele reprezintă punctul de reper al noii realități în care își desfășoară activitatea liderii europeni.

Răspunzând atitudinii agresive a Rusiei, Europa este singură.

„Statele Unite nu vor veni în ajutor, ba chiar dimpotrivă. Inițiative precum Coaliția celor Dispuși (n.red. – Conceptul de „Coaliție a celor Dispuși” nu este nou, fiind utilizat anterior în conflicte precum războiul din Irak din 2003, când un grup de state s-a angajat într-o operațiune militară fără un consens internațional larg) sau programul ReArm Europe al Comisiei Europene nu ar fi necesare dacă președintele american Donald Trump nu ar fi decis să saboteze bazele ordinii internaționale liberale pe care SUA a condus-o în ultimii optzeci de ani!”, notează Marc Pierini și Francesco Siccardi într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu recunoaște înfrângerea PSD-ului în cursa pentru Capitală: „Un scor de 20% nu ne satisface”. Cum comentează scorul Ancăi Alexandrescu

00:51

NEWS ALERT Anca Alexandrescu, revelația alegerilor, care s-a clasat pe locul 2: „Este doar începutul!” Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

Problema morală

Dintre țările UE, Ungaria și Slovacia se remarcă prin atitudinea prietenoasă față de Rusia lui Vladimir Putin.

Dar, din cauza politicii externe, a locației geografice și a crizei interne în curs de desfășurare, Turcia este țara a cărei participare trezește cele mai mari nelămuriri. Astfel, includerea Ankarei în scenariu prezintă atât o problemă morală, cât și un risc strategic.

„Ultimele eforturi ale Europei se referă atât la apărarea valorilor europene, cât și la limitarea ambițiilor teritoriale și militare ale Rusiei. Dacă nu este susținută de principiile de bază ale democrației, justiției și responsabilității, orice configurație de securitate emergentă în Europa va fi nesustenabilă. Pentru a o spune clar, este un caz al statului de drept versus forța brută.

• Prin urmare, factorii de decizie europeni trebuie să fie clari cu privire la tipul de alianțe pe care doresc să le formeze pentru a asigura un viitor pașnic și prosper pentru continentul lor.
• Valorile fundamentale ale Europei au fost în mod tradițional în centrul puterii de atracție a UE și este surprinzător faptul că sunt simultan atacate de Washington, Moscova și Ankara.
• Deteriorarea statului de drept al Turciei nu este deloc nouă. Timp de peste un deceniu, Guvernul turc a demontat regulat sistemul de control și echilibru care reglementa instituțiile democratice ale țării.

Problemele legate de statul de drept și drepturile omului sunt câteva dintre motivele care au blocat relațiile dintre Bruxelles și Ankara. Pe lângă acordurile reciproc avantajoase privind migrația – Turcia a fost de acord să țină refugiații în afara UE în schimbul a peste 9 miliarde de euro (9,7 miliarde de dolari) -, relațiile UE-Turcia s-au redus la minimum și au devenit din ce în ce mai tranzacționale. Ideea că Turcia ar putea deveni membră a UE a fost abandonată.

• Arestarea lui İmamoğlu marchează o altă piatră de hotar în trecerea Turciei la un stil de guvernare autoritar.

Proteste în Turcia, după arestarea lui Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului | Foto – Profimedia Images

• Autoritățile au interzis demonstrațiile publice și reportajele în presă, au arestat peste 1.400 de persoane și chiar au expulzat un reporter veteran al BBC pentru că este „o amenințare la adresa ordinii publice”.
• Conturile de social media ale liderilor protestului au fost temporar dezactivate.

24 martie 2025 – proteste în Turcia | Foto – Profimedia Images

Este izbitor faptul că acuzațiile conducerii Turciei împotriva lui İmamoğlu — că au existat nereguli cu diploma sa universitară (o cerință pentru candidații la președinția turcă) și că a manipulat licitații publice, a alterat numărătoarea voturilor și a purtat discuții cu politicieni kurzi — sunt o imagine în oglindă a celor lansate împotriva lui Erdogan în ultimii 22 de ani”, continuă Marc Pierini și Francesco Siccardi.

1.400 de persoane au fost arestate în Turcia, în urma protestelor de amploare | Foto – Profimedia Images

Riscul strategic

Invadarea Ucrainei de către Rusia, în anul 2022, a modificat calculele geopolitice la Ankara și Bruxelles.

De altfel, Turcia are o tradiție de a cultiva o relație ambivalentă cu Rusia, ruptă între dependența sa energetică de Moscova, afinitățile personale și politice dintre Erdogan și președintele rus Vladimir Putin, plus rivalitățile geopolitice din regiunea Mării Negre, Caucazul de Sud, Siria și Libia.

„Ca membră a NATO, Turcia este ancorată, în siguranță, într-un sistem de alianțe și garanții de securitate orientat spre Occident. Dar țara a slăbit conceptul NATO de scut de apărare antirachetă prin achiziționarea de sisteme rusești de rachete S-400, ceea ce – din 2019 – a însemnat absența hardware-ului NATO echivalent de-a lungul a aproximativ 700 de kilometri (435 de mile) din flancul sudic al Rusiei.

• Turcia a stabilit un parteneriat strategic cu Ungaria, singura țară din UE care se opune sistematic deciziilor de politică ale blocului cu privire la Rusia.

Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei, și premierul Ungariei, Viktor Orban

• Pentru europeni, menținerea unității împotriva Rusiei este esențială într-un moment în care securitatea continentului este amenințată.
• Retragerea Statelor Unite din rolul său tradițional de garant al securității europene justifică o apropiere între Turcia și omologii săi europeni.

Turcia are multe de oferit pentru protecția Europei.

• Ankara și-a semnalat deja disponibilitatea de a trimite trupe de menținere a păcii în Ucraina.
• Turcia are a doua cea mai mare armată convențională din NATO.
• Industria sa de apărare s-a dezvoltat foarte mult în ultimele decenii, devenind flexibilă din punct de vedere al capacității de producție și inovatoare din punct de vedere tehnologic.
• Astăzi, companiile turcești de apărare produc o serie de echipamente standard NATO – de la artilerie și obuze până la vehicule de luptă ale infanteriei, drone armate și nave marine.

Ankara are, de asemenea, multe de câștigat dintr-o alianță cu țări europene care au aceleași idei. Dacă nu este controlată, Rusia ar putea reprezenta o amenințare serioasă pentru Turcia, având în vedere activismul său în Marea Neagră și Caucazul de Sud”, explică Marc Pierini și Francesco Siccardi.

Participarea Turciei la un efort european de apărare reînnoit și semnele de întrebare

Cu toate acestea, participarea Turciei la un efort european de apărare reînnoit ridică mai multe întrebări.

„În primul rând, din februarie 2022, Turcia nu a impus niciodată sancțiuni Rusiei. Drept urmare, Moscova a continuat să exporte țiței în Turcia, unde este rafinat și apoi exportat ca produse turcești. Venitul în valută pe care acest comerț îl aduce Rusiei a ajutat la finanțarea războiului împotriva Ucrainei, în ciuda eforturilor constante ale țărilor NATO de a urmări și de a lupta împotriva schemelor de evaziune a sancțiunilor.

În al doilea rând, legăturile economice strânse construite de Turcia și Rusia au dus la o rețea densă de acorduri. Rusia este cel mai mare furnizor de gaze naturale al Turciei prin conducta TurkStream.

Rusia construiește, deține și va opera o centrală nucleară în Akkuyu și trimite 7 milioane de turiști în stațiunile mediteraneene turcești în fiecare an. În schimb, Rusia este destinația unei ponderi mari a exporturilor agricole turcești și un mediu de afaceri favorabil pentru companiile turcești de construcții.

Dacă Turcia ar deveni un furnizor substanțial de arme pentru Ucraina și țările din Europa de Vest, ar putea fi supusă represaliilor ruse. Aceasta nu este o viziune ipotetică, pentru că nu ar fi prima dată când Moscova a «lovit» Ankara cu fluxuri comerciale și turistice reduse pentru a exercita presiune.

O a treia problemă se referă la guvernarea strâmtorilor Turciei. Începând cu 25 martie, potrivit Casei Albe, «Statele Unite și Rusia au convenit să asigure o navigație sigură, să elimine utilizarea forței și să prevină utilizarea navelor comerciale în scopuri militare în Marea Neagră».

În aceeași zi, secretarul de stat american Marco Rubio l-a găzduit pe omologul său turc, Hakan Fidan. S-a devoalat puțin din discuțiile lor, dar orice acord al țărilor terțe privind siguranța navigației în Marea Neagră este o chestiune de preocupare directă pentru Ankara, care are dreptul de a restricționa accesul la strâmtori în conformitate cu termenii Convenției de la Montreux din 1936.

Secretarul de stat american Marco Rubio, întâlnire cu ministrul de Externe al Turciei, Hakan Fidan | Foto – Profimedia Images

UE va dori, de asemenea, să fie implicată în orice posibil aranjament între Rusia, Statele Unite și Turcia, având în vedere că două dintre statele sale membre – Bulgaria și România – sunt state litorale, iar comerțul este o competență a UE”, continuă Marc Pierini și Francesco Siccardi.

Înlăturarea ambiguităților

Dacă doresc să obțină clarificări cu Turcia, europenii ar putea prezenta un pachet global care să includă trei elemente largi, consideră Marc Pierini și Francesco Siccardi.

„Prima ar consta într-un angajament politic reciproc de a reafirma preambulul Tratatului Atlanticului de Nord, punerea în aplicare de către Ankara a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și o revenire la discuțiile conduse de ONU în legătură cu Cipru.

A doua componentă ar fi lansarea negocierilor privind un regim de vize îmbunătățit și o uniune vamală UE-Turcia profundă.

A treia componentă ar cuprinde integrarea livrărilor de armament ale Turciei în Coaliția celor Dispuși, desfășurarea mijloacelor militare turcești în țări selectate din Europa Centrală și Marea Neagră și participarea europeană la arhitectura de apărare a Turciei odată ce sistemele S-400 au fost neutralizate.

Un astfel de pachet ar asigura coerența morală și strategică, deși este probabil să fie respins de Ankara.

Europenii sunt obișnuiți cu ambiguitățile de politică externă a Ankarei. Dar, în proiectarea unui nou sistem de alianțe pentru a proteja un viitor acord de încetare a focului în Ucraina și pentru a limita expansionismul Rusiei în vremuri atât de critice, ei trebuie să echilibreze cu atenție activele și pasivele Turciei.

Acceptarea Turciei în Coaliția celor Dispuși, datorită stocurilor sale mari de arme, ignorând în același timp degradarea dramatică a statului de drept, ar da o trecere liberă pozițiilor agresive ale Moscovei și Washingtonului.

Acest lucru ar permite conducerii Turciei să obțină un succes pentru stilul său de guvernare și, în cele din urmă, ar afecta valorile și principiile Europei”, încheie Marc Pierini și Francesco Siccardi analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Citește și:

Obsesiile lui Putin. Soldații Kremlinului mor pe frontul din Ucraina, liderul pune PRESIUNE pe rusoaice. „Politici iraționale”  

Alegerile din Europa de Est, „amprenta” Moscovei și planurile lui Putin. „Instalarea de oligarhi pro-Rusia, corupție și guverne MARIONETE”

5 miliarde $ pentru mașina de război a lui Putin. Peste 11.000 de companii OCCIDENTALE continuă să opereze în Rusia, după invadarea Ucrainei

„Carne de tun” pe frontul din Ucraina. „Putin a spus că este dispus să piardă 2 MILIOANE de oameni. De data asta, trebuie crezut pe cuvânt”

Ce CÂȘTIGĂ Putin din încetarea focului la Marea Neagră. Trump, pus într-o poziție delicată: „Un eșec îl obligă să găsească un țap ispășitor”