La Teheran, în ultima perioadă, cresc temerile că Vladimir Putin – care urmărește legături mult mai strânse cu Statele Unite ale Americii, după ce Donald Trump a revenit la Casa Albă – va abandona Iranul sau, cel puțin, îl va „vinde” americanilor.
Apropierea dintre Moscova și Washington, care a început după învestirea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, a dat naștere unor speranțe nu numai în ceea ce privește încheierea războiului din Ucraina, ci și din perspectiva amenințătoare a programului nuclear al Iranului.
Având în vedere că un atac israelian asupra programului nuclear al Iranului pare mai aproape ca oricând – susține Nikita Smagin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace, secțiunea Politika -, declarația de la Casa Albă ar putea fi interpretată într-o „cheie” foarte interesantă, respectiv disponibilitatea Moscovei de a sacrifica Teheranul pentru obiectivul major de a restabili legăturile cu Washingtonul.
„Dar există vreun adevăr în asta?”, se întreabă jurnalistul Nikita Smagin, a cărui activitate se concentrează pe afacerile internaționale și, mai ales, pe Iran și politica dusă de Rusia în Orientul Mijlociu.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F04%2Fprofimedia-0983091220.jpg)
Donald Trump | Foto – Profimedia Images
Nu există nicio noutate în contextul suspiciunilor dintre Rusia și Iran, continuă Nikita Smagin.
„Într-adevăr, precauția față de intențiile Moscovei a fost de mult timp răspândită, atât în rândul elitei iraniene, cât și al societății iraniene în general.
Motivele sunt nenumărate, iar printre ele se află intervențiile militare ale Imperiului Rus și ale Uniunii Sovietice în Iran și, mai recent, refuzul Moscovei de a vota împotriva rezoluțiilor Națiunilor Unite privind programul nuclear al Iranului.
Deci nu este nimic surprinzător în temerile iraniene că Moscova va încerca să «vândă» Teheranul către americani.
În plus, încălzirea legăturilor dintre Rusia lui Putin și Iran se potrivește foarte bine cu strategia veche de zeci de ani a Kremlinului, aceea de a întoarce spatele Occidentului, o tendință pe care războiul din Ucraina nu a făcut decât să o accelereze.
De altfel, nici nu există garanții că o relație mai bună cu Occidentul este, de fapt, realizabilă pentru Kremlin, mai ales având în vedere că Rusia este încă ținta atâtor sancțiuni occidentale.
Experiența Iranului arată că sancțiunile sunt ușor de impus, dar extrem de greu de ridicat. Și, chiar dacă reușește Kremlinul să încheie un acord cu Trump, Rusia este încă sancționată de alte jurisdicții, inclusiv de Uniunea Europeană, Japonia și Canada. Cu alte cuvinte, scutirea Rusiei de sancțiuni va fi un proces lung și complex”, explică Nikita Smagin.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F04%2Fprofimedia-0982502595.jpg)
Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images
Nici Kremlinul nu va începe brusc să creadă că viitorul Rusiei se află în Occident, punctează Nikita Smagin.
Desigur, oficialii ruși ar putea încerca să obțină ridicarea sancțiunilor impuse Moscovei sau să ispitească companiile occidentale să revină pe piața rusă.
„Dar – oricare ar fi rezultatul negocierilor pentru pace în Ucraina – mult discutatul «pivot spre Est» va rămâne piatra de temelie a politicii externe a Rusiei.
Atât timp cât legăturile mai strânse cu țările non-occidentale reprezintă un obiectiv important pentru Rusia, Moscovei îi va fi greu să sacrifice Iranul, fiindcă țara este prea importantă din punct de vedere economic, logistic și, suplimentar, ca teren de testare pentru noi forme de cooperare internațională.
Din aceste motive, negocierile Trump-Putin nu reprezintă o amenințare pentru relația pe termen lung dintre Moscova și Teheran.
Pe termen scurt, însă, ar putea exista «denivelări» pe acest drum. Situația din Orientul Mijlociu, în acest moment, este de așa natură încât poziția Iranului s-ar putea schimba dramatic.
Șansele ca Israelul să lovească programul nuclear al Iranului cresc pe zi ce trece. Iar scrisoarea recentă a lui Trump către liderul suprem al Iranului a sugerat același rezultat. În misivă, Statele Unite au dat Teheranului două luni pentru a semna un nou acord privind programul său nuclear, în caz contrar existând riscul unor consecințe grave”, notează Nikita Smagin în analiza sa.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F04%2Fsayyid-ali-hosseini-khamenei-liderul-suprem-al-iranului-foto-profimedia-images.jpg)
Sayyid Ali Hosseini Khamenei, liderul suprem al Iranului. Foto – Profimedia Images
Dacă există atacuri israeliene și/sau americane împotriva Iranului, nu este greu de prezis reacția Rusiei, mai scrie Smagin.
Moscova ar condamna un astfel de atac din preocuparea reală că ar putea duce la schimbarea regimului sau la un război civil, care ar pune în pericol toate investițiile Rusiei în Iran din ultimii ani.
„În același timp, Moscova nu vrea să vadă Iranul în postura de a reuși să dețină o armă nucleară.
Un rezultat ideal pentru Moscova ar fi dacă s-ar regăsi implicată într-un acord nuclear între Teheran și Washington, eventual asigurând implementarea unui astfel de acord.
Rusia nu va încerca să protejeze Iranul de un atac, pentru că riscul unei confruntări directe cu Statele Unite și Israel ar fi prea mare.
Chiar și exportul de echipament militar rusesc către Iran ar avea un efect redus asupra cursului unei astfel de confruntări.
Toate acestea înseamnă că Rusia va încerca, probabil, să liniștească Statele Unite și să transmită că nu se va implica dacă Washingtonul va intra într-o confruntare militară cu Iranul.
Deoarece Rusia nu poate spera în mod serios să influențeze rezultatul, este logic să-și «ambaleze» neutralitatea ca o concesie către Washington, care ar putea ajuta cele două părți să ajungă la un acord mai larg asupra războiului din Ucraina.
O criză majoră în Orientul Mijlociu nu va fi rezolvată la Moscova. Va fi rezolvată de triunghiul SUA-Iran-Israel. Rusia este condamnată să rămână pe margine”, încheie Nikita Smagin.
Foto colaj main – Profimedia Images
Citește și: