MASKIROVKA, strategia prin care Putin vrea ca Rusia să pară mult mai puternică decât este în realitate. „Propagandă, manipulare și înșelăciune”

Strategia constantă a Kremlinului este aceea de a estompa granița dintre realitate și ficțiune. S-a transformat într-unul dintre cele mai puternice instrumente ale Rusiei în războiul modern. Cunoscută sub numele de maskirovka, strategia se bazează pe propagandă, manipulare și înșelăciune pentru a exacerba percepția asupra puterii Rusiei și pentru a-i ascunde vulnerabilitățile. 

În esență, maskirovka este o diversiune militară care acoperă o gamă largă de măsuri în domeniul militar, politic sau informațional.

• Printre metodele folosite se numără camuflarea acțiunilor/intențiilor, negarea acțiunilor/intențiilor și dezinformarea, atât pe timp de război, cât și pe timp de pace.
• Pe de altă parte, această diversiune militară a fost folosită din cele mai vechi timpuri, un exemplu sugestiv fiind Calul Troian.
• Diversiunea militară a fost descrisă, pentru prima oară, în „Arta războiului”, scrisă de Sun Tzu – „Voi forța inamicul să ia puterea nostră drept slăbiciune, și slăbiciunile drept putere”.

SCANDAL Sociologul Mirel Palada și deputatul USR Iulian Lorincz, schimb dur de replici în platoul emisiunii „Subiectul Zilei”. „USR e un partid penal”

22:24

CONTROVERSĂ Ministrul Dragoș Pîslaru îi răspunde Olguței Vasilescu, după interviul din Gândul: „Știre falsă”

22:19

În ceea ce privește Rusia, Armata Imperială Rusă înființase o școală militară pentru pregătirea în arta diversiunii încă din anul 1904.

„Armata rusă recurge la tactici de forță brută”

Prăbușirea bruscă a regimului sirian, cândva o piatră de temelie a influenței Moscovei în Orientul Mijlociu și un protectorat cheie rusesc, a fost o umilire globală pentru Rusia, notează Jorge Conde – doctorand în Știința Războiului Cognitiv și Combaterea Interferenței Străine la Universitatea Națională Australiană, Canberra, Australia – și dr. John Blaxland, profesor de studii internaționale de securitate și informații la Centrul de Studii Strategice și de Apărare de la Universitatea Națională Australiană, într-o analiză publicată de The Moscow Times.

Dacă plasăm în ecuație asasinarea unui general de rang înalt, chiar în inima Moscovei, dar și eșecurile persistente din Ucraina, aceste evenimente amenință să submineze imaginea de sine a Kremlinului ca putere geopolitică dominantă.

„De la invadarea Ucrainei, în februarie 2022, Rusia a distorsionat constant percepțiile despre priceperea și succesele sale militare pe câmpul de luptă. Încă de la început, Kremlinul a revendicat victorii rapide și pierderi minime, în contrast cu realitatea din teatrul de război.

Mass-media ruse de stat au minimalizat rezistența ucraineană și au exagerat succesele militare rusești, creând o realitate paralelă pentru consumul intern și intimidarea internațională.

Luați, de exemplu, modul în care Kremlinul a prezentat bătălia de la Kiev, în primele etape ale războiului. În ciuda faptului că nu a reușit să cucerească capitala ucraineană și a suferit pierderi semnificative, propaganda rusă a descris retragerea ca pe un gest de bunăvoință, strategic, continuând tradiția îndelungată a Rusiei de a exacerba capacitatea militară prin propagandă.

Atunci când se confruntă în teatrul de război, armata rusă recurge la tactici de forță brută, în care viețile umane, în special cele rusești, sunt dispensabile.

British Defense Intelligence evaluează că 700.000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți între începutul războiului și 22 noiembrie 2024, trupele ruse înregistrând, în prezent, în medie, în fiecare zi, 1.600 de soldați uciși în acțiune”, scriu Jorge Conde și dr. John Blaxland.

„Reputația formidabilă a armatei ruse, unul dintre cele mai de succes mituri propagandistice perpetuate de Kremlin”

Se presupune că Lenin a afirmat: „O minciună spusă de destule ori devine un adevăr”. Citatul este atribuit și lui Joseph Goebbels.

„În realitate, expresia aparține scriitoarei engleze Isa Blagden – romanul ei din 1869, The Crown of a Life.

Deși Lenin nu a spus-o niciodată, acest fapt dovedește afirmația în sine, demonstrând că propagandiștii, adesea, se păcălesc chiar și pe ei înșiși. Într-adevăr, nu este totul, întotdeauna, așa cum pare.

Poate cel mai semnificativ succes al lui Putin în războiul din Ucraina a fost să privească detașat și să minimalizeze revolta Wagner, o operațiune condusă de mercenari ruși și nu de trupe ucrainene.

Într-un discurs de la Helsinki, din 2023, secretarul de stat al SUA – Antony Blinken – a declarat: «Kremlinul a susținut adesea că are a doua cea mai puternică armată din lume și mulți au crezut-o». Dar ficțiunea și realitatea sunt două concepte diametral opuse.

Reputația formidabilă a armatei ruse este unul dintre cele mai de succes mituri propagandistice perpetuate de Kremlin, întărind moralul propriilor cetățeni și intimidându-și adversarii.

Acest lucru permite Kremlinului să justifice războiul prin narațiunile istorice rusești, obținând sprijin intern și pretinzând că protejează populațiile minoritare de limbă rusă din Ucraina sau exploatând antisemitismul și invocând așa-zisa de-nazificare.

În anul 2014, Putin a prezentat confiscarea Crimeei drept o «reunificare pașnică», fără să spună niciun cuvânt despre încălcarea dreptului internațional”, amintesc cei doi autori ai analizei publicate de The Moscow Times.

„Ca o persoană tulburată care amenință că va scoate cuiul grenadei într-un lift”

În anii trecuți, imaginea promovată de Moscova despre invincibilitatea militară a rușilor a fost  grav deteriorată în Siria, în 2018, atunci când forțele ruse s-au confruntat cu soldații americani în luptă directă, pentru prima dată într-un secol.

„În bătălia de la Khasham, 30 de comandouri americane și puterea aeriană de sprijin au decimat o forță de 500 de mercenari ruși și trupe guvernamentale pro-siriene. 

• Legătura lui Putin cu KGB i-a modelat liderului rus preferința pentru operațiuni sub acoperire față de  confruntarea directă.
• Putin răspunde celor care îi contestă ideologiile cu asasinate comandate de stat atât în ​​țară, cât și în străinătate.

Ințial, Kremlinul neagă întotdeauna implicarea, dar îi întâmpină pe făptuitori cu un covor roșu, o îmbrățișare și o medalie la întoarcerea lor în patria-mamă, în urma unor schimburi de prizonieri.

Activitățile Kremlinului, dincolo de Ucraina, reflectă din ce în ce mai mult o strategie de intimidare constantă. Incursiunile regulate ale avioanelor rusești în spațiul aerian NATO, Suedia fiind un exemplu recent, demonstrează un efort continuu de a testa hotărârea internațională.

Când toate celelalte metode de intimidare eșuează, Kremlinul scoate la vedere amenințarea nucleară, exact ca o persoană tulburată care amenință că va scoate cuiul grenadei într-un lift în care mai mulți oameni sunt înghesuiți”, mai scriu Jorge Conde și dr. John Blaxland.

„Realitatea, nu propaganda, dictează cursul istoriei”

Atunci când administrația Biden a permis Ucrainei să folosească arme fabricate de SUA pentru a lovi teritoriul rus, ministrul de Externe Serghei Lavrov a declarat o „fază calitativ nouă a războiului occidental împotriva Rusiei” și a promis că Moscova „va reacționa în consecință”.

Moscova a publicat o nouă doctrină nucleară, actualizată, care afirmă că orice atac asupra Rusiei de către un stat non-nuclear, ajutat de un stat nuclear, va fi considerat un act de agresiune al ambelor părți.

„Însă această amenințare cu «sabia nucleară» este luată în serios de puțini aliați ai Ucrainei, care înțeleg că obiectivul principal al lui Putin este manipularea și proiectarea descurajării.

Totuși, acest lucru sporește riscul de escaladare, calculată sau accidentală, menținând dominarea psihologică și sporind, astfel, chiar pericolul pe care își propune să-l evite.

Ceea ce permitem să devină real în mintea metafizică se manifestă inevitabil în lumea fizică. Putin a demonstrat stăpânirea acestui concept când s-a lăudat că a preluat Crimeea «fără să fie tras un singur foc».

Sun Tzu a spus că punctul culminant al îndemânării este să învingi un inamic fără a lupta. El a recunoscut domeniul cognitiv ca fiind nivelul superior al unui câmp de luptă, la fel de important ca orice altă capacitate militară. Într-adevăr, totul este percepție.

Pe măsură ce suveranitatea cognitivă devine una dintre cele mai mari provocări ale securității naționale ale generației noastre, lumea trebuie să învețe să lupte ideologic, militar și cognitiv prin menținerea preventivă a superiorității informaționale, pentru a contracara jocurile mentale ale regimurilor totalitare și autocratice.

A câștiga bătălia cognitivă înseamnă a revendica narațiunea și a demonstra că realitatea, nu propaganda, dictează cursul istoriei”, încheie Jorge Conde și dr. John Blaxland.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Reversul promisiunilor. Trump caută un țap ispășitor pentru IMPASUL din Ucraina: „Nu poate face, peste noapte, o revoluție în politica externă”

„Novorossiya”. Încearcă Putin să ajungă la Gurile Dunării? ISW: „Rușii vor teritorii suplimentare și creează zone-tampon”

Scăderea prețului petrolului lovește economia Rusiei lui Putin. „Criză bancară și ȘOC industrial” / „Când omul gras slăbește, cel slab este deja mort”

Capcana lui Putin. „Vrea să arate că e tipul bun, a propus încetarea focului de Paște” / „Este un mesaj pentru Trump, nu pentru Ucraina”