Forța militară independentă a UE: „În cazul unei CONFRUNTĂRI directe cu Rusia, intrarea în luptă fără sprijinul SUA ar fi dificilă”

În data de 10 aprilie, la sediul NATO de la Bruxelles s-au reunit reprezentanții așa-numitei „coaliții a celor dispuși”, alianță informală compusă din state care și-au exprimat disponibilitatea de a desfășura trupe în Ucraina după încheierea unui acord de pace. Condus de Franța și Marea Britanie, proiectul pare din ce în ce mai pregătit să evolueze într-o forță armată paneuropeană – potențialul răspuns pe termen lung al Europei la imprevizibilitatea politicii externe a Statelor Unite.

Totuși, în cazul unei confruntări militare directe cu Rusia, intrarea în luptă fără sprijinul SUA ar fi dificilă.

„Europa nu are în prezent grupuri de atac cu transportatoare, platforme de lansare a rachetelor de croazieră și sisteme radar cu rază lungă”, avertizează Veaceslav Epureanu, într-o analiză publicată de The Insider.

Un prototip pentru o nouă alianță militară europeană, autonomă în relația cu SUA

În timp ce SUA continuă să se angajeze în negocieri de pace cu Ucraina și Rusia, Europa lucrează pentru a-și defini propriul rol în modelarea a ceea ce va deveni, probabil, viitoarea arhitectură de securitate a regiunii în deceniile următoare.

EXTERNE Zelenski: „Nu pot garanta siguranța liderilor care merg la Moscova pe 9 mai”| Medvedev amenință: „Kievul nu va apuca ziua de 10 mai”

23:56

NEWS ALERT Un INCENDIU puternic a izbucnit la un restaurant din Voluntari. Focul s-a extins la un depozit, iar în apropiere se află o benzinărie

23:51

O întrebare foarte importantă este cea referitoare la prezența unui contingent militar european în Ucraina și, pe termen mai lung, potențiala creare a unei „Armate Europene” care să fie bazată pe această structură – o armată capabilă să înlocuiască forțele americane în cazul în care o abordare complet izolaționistă se impune la Washington.

„Din februarie 2025, au avut loc întâlniri la diferite niveluri și în diferite formate pentru a discuta ideea desfășurării unui contingent de trupe europene unificate în Ucraina.

În special, pe 5 aprilie, amiralul britanic al Apărării, Tony Radakin, și șeful de Stat Major francez, generalul Thierry Burkhard, s-au întâlnit cu președintele Volodimir Zelenski la Kiev, pentru a discuta despre dimensiunea, structura organizațională și componentele viitoarei forțe internaționale din Ucraina.

• O altă întâlnire a coaliției celor dispuși a avut loc pe 10 aprilie, la Bruxelles, unde peste 30 de țări și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o stabilizare postbelică a situației.
• Având în vedere că astfel de eforturi ating, în mod inevitabil, securitatea europeană în general, coaliția este văzută și ca un prototip pentru o nouă alianță militară – una care ar funcționa cu autonomie strategică față de Statele Unite.

La Conferința de Securitate de la München, din luna februarie, președintele Zelenski a cerut crearea unei armate europene unite. El a susținut că o astfel de forță ar trebui să servească atât pentru a descuraja Kremlinul, cât și pentru a înlocui treptat contingentul de trupe americane staționat în prezent în Europa.

Ulterior, într-un interviu, Zelenski a declarat că Europa și SUA ar trebui să finanțeze în comun armata ucraineană, care își va asuma rolul de a apăra Europa împotriva amenințării Rusiei”, continuă Veaceslav Epureanu.

„Această misiune ar diferi fundamental de forțele multinaționale conduse de UE, de menținere a păcii ONU sau de SUA”

Proiectele comune de securitate au fost aduse în discuție, în Europa, de la începutul anilor 2000, în special în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) și al politicii de securitate și apărare comună (PSAC).

Majoritatea statelor membre ale UE sunt, de asemenea, membre ale NATO, dar instabilitatea tot mai mare de-a lungul granițelor Europei a provocat un reînnoit interes pentru lansarea de inițiative militare chiar din interiorul UE, explică Veaceslav Epureanu pentru The Insider.

„În prezent, UE supraveghează 23 de misiuni militare și civile care implică aproximativ 3.000 de militari și 1.000 de civili.

• Din 2003, peste 40 de misiuni au fost desfășurate nu numai în Europa, ci și în Africa, Caucaz și Orientul Mijlociu.
• În timp ce majoritatea se concentrează pe observare, asistență pentru reformarea forțelor de securitate locale și instruire, unii au funcționat sub mandate militare directe.

Cea mai mare până în prezent este Misiunea de Asistență Militară a UE în Sprijinul Ucrainei (EUMAM UA), care a fost lansată în noiembrie 2022. Misiunea, gestionată de la Bruxelles, are ca scop antrenarea forțelor ucrainene în Europa.

Până acum, 73.000 de soldați ucraineni au fost instruiți prin EUMAM, iar misiunea a fost completată de atunci cu alte inițiative ale UE, cum ar fi Actul de sprijinire a producției de muniție (ASAP) și Legea europeană de consolidare a industriei de apărare prin achiziții comune (EDIRPA), ambele concepute pentru a stimula capacitatea industrială militară a UE.

• Ideea de a trimite trupe europene în Ucraina a fost propusă pentru prima dată public de președintele francez Emmanuel Macron în 2024.
• Apoi, la începutul lui 2025, premierul britanic Keir Starmer a publicat un articol în The Telegraph în care afirmă disponibilitatea de principiu a Regatului Unit de a trimite forțe britanice în Ucraina ca garanție de securitate în perioada postbelică.
• Pe 24 februarie, Starmer a introdus conceptul de forță de reasigurare.

Denumirea contează aici, deoarece mandatul și obiectivele acestor contingente ar fi diferite de cele ale misiunilor tradiționale de menținere a păcii sau ale operațiunilor multinaționale văzute anterior în Irak și Afganistan.

Contingentul occidental din Ucraina ar putea fi numit Forța multinațională Ucraina (MFU) sau Forța de stabilizare consolidată din Ucraina (ESF-U).

Această misiune ar diferi fundamental de forțele multinaționale conduse de UE, de menținere a păcii ONU sau de SUA, deoarece ar sprijini activ o parte în conflict.

De asemenea, ar trebui să stabilească un sistem de garanții militare capabile să descurajeze Kremlinul – fără participarea sau fără sprijinul indirect al Statelor Unite”, continuă Veaceslav Epureanu.

Elementele cheie ale planului

În urma numeroaselor întâlniri și negocieri între membrii coaliției, contururile unei potențiale misiuni militare europene în Ucraina au început să iasă la iveală datorită declarațiilor oficiale, dar și a informațiilor „pe surse” de la înalți oficiali.

Elementele cheie ale planului, arată Veaceslav Epureanu în analiza sa, includ:

• Desfășurarea de trupe în afara zonei de luptă, staționate în orașe și porturi strategice din spatele liniilor frontului.
• Concentrare pe componentele aeriene și navale — domenii în care forțele armate ale Ucrainei nu au experiență și capacitate logistică.
• Crearea unei zone demilitarizate de-a lungul liniei de contact, estimată a varia între 12.000 și 96.000 de kilometri pătrați, impunând atât forțelor ruse, cât și celorucrainene să se retragă la o anumită distanță de pozițiile lor actuale.

Se mai spune că misiunea ar viza patru obiective principale:

1. Ceruri sigure
2. Mări sigure
3. Pace pe uscat
4. O armată ucraineană puternică.

„Având în vedere că Forțele de Apărare ale Ucrainei numără aproximativ 1 milion de persoane, iar prezența militară a Rusiei în Ucraina este estimată la 600.000, o desfășurare europeană de 20.000-30.000 de soldați staționați în spate – pe un teatru de 1.000 de kilometri – nu ar avea un impact militar direct. Astfel, contingentul european este de așteptat să se concentreze asupra capacităților pe care armata ucraineană nu le poate oferi încă: patrule aeriene și navale și colectarea de informații.

O astfel de forță europeană nu ar lua o poziție neutră, ci s-ar alinia în mod explicit cu Ucraina. De la bun început, trupele ar urma să servească și ca o forță de descurajare, semnalând că o escaladare ulterioară ar putea antrena membrii coaliției direct în conflict cu Rusia”, consideră Veaceslav Epureanu.

„Câte trupe poate desfășura Europa și cu ce preț?”

Menținerea unui contingent de 40.000 de oameni timp de un deceniu ar costa aproximativ 40 de miliarde de dolari – fără a include sprijinul pentru propriile forțe ale Ucrainei, ajutorul la reconstrucția postbelică și ajutorul bugetar direct pentru Kiev.

Forța expediționară comună ( JEF ) condusă de Regatul Unit, care cumulează capacitățile militare ale Marii Britanii cu cele ale Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letonia, Lituaniei, Țărilor de Jos, Norvegiei și Suediei, ar putea juca un rol în Ucraina postbelică.

„Alături de Franța, aceste țări ar putea contribui în mod plauzibil cu 40.000-50.000 de soldați. Cu toate acestea, problema finanțării nu a fost încă stabilită.

• Pentru comparație, după războiul bosniac, 60.000 de trupe de menținere a păcii NATO au fost staționați într-o zonă mult mai mică.
• Analiştii sugerează că pentru a descuraja în mod eficient Rusia, ar fi necesară o forţă de 100.000 până la 150.000 de soldaţi care să fie pe teren pe termen nelimitat.
• O alternativă propusă este o misiune pur aeriană, numită provizoriu SkyShield, care ar stabili o zonă integrată de protecție aeriană peste vestul Ucrainei.
• Avioanele europene – până la 120 de avioane – ar patrula cerul, protejând infrastructura civilă și centrele populației de atacurile aeriene rusești.

SkyShield nu necesită prezența militarilor europeni, fizic, în Ucraina și s-ar angaja să protejeze doar regiunile de vest ale țării. Susținătorii cred că ar putea avea un impact practic mai mare decât desfășurarea a 10.000 de trupe terestre.

La cea mai recentă întâlnire de coaliție de la Bruxelles, doar șase țări — Marea Britanie, Franța, statele baltice și o națiune fără nume — și-au exprimat disponibilitatea de a trimite trupe în Ucraina”, amintește Veaceslav Epureanu în analiza sa.

„Europa rămâne profund dependentă de puterea militară a SUA în zonele critice”

Experții notează că acordul SUA rămâne o condiție cheie pentru desfășurarea oricărui contingent european în Ucraina și nicio națiune nu și-a exprimat dorința serioasă de a-și pune trupele în pericol înainte de semnarea unui acord de pace oficial.

Fără garanții de securitate adecvate, stabilizarea Europei de Est după război va fi dificilă și, în afară de o prezență militară, Europa nu are nimic altceva pe care să se bazeze.

„Analiștii militari estimează că, în cazul unui război deschis cu Rusia, Europa ar avea nevoie de sprijinul a aproximativ 300.000 de trupe americane – aproximativ 50 de brigăzi grele, cu mii de tancuri, vehicule blindate și sisteme de artilerie. Dacă această garanție nu mai este asigurată, Europa va trebui să-și construiască singură o astfel de capacitate – integrată de la început în sisteme unificate de comandă și logistică.

O astfel de desfășurare în Ucraina ar putea deveni baza pentru construirea unei viitoare Armate europene, independentă de SUA și capabilă să apere continentul. Dar obținerea unui astfel de rezultat va necesita ani de planificare și dezvoltarea unei industrii robuste de apărare.

Pe hârtie, armatele europene numără în mod colectiv aproximativ 1,5 milioane de soldați (excluzând Turcia). În realitate, Europa rămâne profund dependentă de puterea militară a SUA în zonele critice.

Indiferent de dimensiune sau mandat, desfășurarea unui contingent militar european în Ucraina ar fi semnificativă din punct de vedere istoric. O misiune desfășurată fără implicarea SUA – sau chiar împotriva dorințelor administrației americane în exercițiu – ar putea fi primul pas pe drumul către o forță armată europeană cu adevărat independentă”, încheie Veaceslav Epureanu analiza publicată de The Insider.

Citește și:

O nouă etapă în războiul hibrid „Rusia vs. Ucraina și Occident”: „Agenți de unică folosință, adolescenți recrutați pe TELEGRAM și Darknet”

Drumul de la agent KGB la aristocrat în Monaco. Cum au contribuit „prietenii” Putin și Patrushev la ascensiunea „Turistului” Vladimir Strzhalkovsky

„Problema iraniană”. Îl va ajuta Putin pe Trump să rezolve această ecuație? „Poziția Iranului s-ar putea schimba DRAMATIC”

Convins că deține toți AȘII în Ucraina, Putin privește către Caucazul de Sud. Kremlinul vrea să țină sub control Armenia, Azerbaidjan și Georgia

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele