Un nou studiu reunește 427 de cazuri documentate de interacțiuni între primate și alte specii, înregistrate de-a lungul mai multor decenii, din anii 1970 până în 2025. Descoperirile arată că aceste întâlniri sunt mult mai răspândite decât își dăduseră seama oamenii de știință, scrie The Conversation.
Ceea ce părea inițial a fi doar o mână de anecdote neobișnuite s-a transformat treptat într-un tipar mult mai larg. Aceste interacțiuni păreau să reprezinte un aspect surprinzător de răspândit al comportamentului primatelor. Acest comportament ar putea oferi indicii despre una dintre caracteristicile definitorii ale propriei noastre specii: relațiile extraordinare pe care le avem cu alte animale.
Oamenii de știință știu de mult timp că specii diferite de animale se asociază adesea între ele. Maimuțele, de exemplu, își pot îmbunătăți capacitatea de a detecta prădătorii sau își pot crește șansele de a găsi hrană atunci când se deplasează în grupuri formate din mai multe specii. Un alt exemplu este reprezentat de păsările care urmează frecvent maimuțele prin păduri pentru a se hrăni cu insectele deranjate de mișcările acestora.
Studiul s-a concentrat însă asupra interacțiunilor sociale.
Cazurile analizate au implicat 88 de specii de primate și interacțiunile acestora cu 127 de alte specii de animale. Diversitatea acestor specii a fost uimitoare. Printre ele s-au numărat mamifere precum oi, tapiri, căprioare, porci domestici, pisici și câini, dar și bufnițe, șopârle, broaște râioase și chiar insecte.
Cel mai frecvent comportament observat a fost joaca și îngrijirea reciprocă. Au existat și relatări despre primate care transportau, se ghemuiau alături de alte animale, împărțeau hrana cu acestea și, ocazional, adoptau membri ai unei alte specii. Majoritatea interacțiunilor au fost inițiate chiar de primate.
Unul dintre exempe este cazul macacilor japonezi care îngrijesc căprioare sika și se urcă pe spinările acestora. Este în continuare un exemplu remarcabil de două specii foarte diferite care interacționează pașnic, în mod repetat, pe perioade îndelungate.
Au existat și observații mai puțin cunoscute. Un langur care mângâie cu atenție o veveriță, o gorilă mascul adultă care ține cu grijă în brațe un mic galago sălbatic, un bonobo care ține cu blândețe un pui de mangustă și macaci care îngrijesc câini fără stăpân.
Multe dintre aceste interacțiuni ar putea oferi beneficii similare celor observate în cadrul aceleiași specii. Îngrijirea reciprocă poate contribui la îndepărtarea paraziților, la îmbunătățirea igienei și la consolidarea legăturilor sociale. Joaca contribuie la dezvoltarea coordonării motorii, a abilităților sociale și a flexibilității cognitive.
Unele interacțiuni au loc în zone în care primatele și celelalte animale petrec timp împreună datorită oportunităților comune de hrănire sau protecției împotriva prădătorilor. Primatele tropicale formează asocieri cu alte specii de primate și caută împreună hrană în coronamentul copacilor. În astfel de cazuri, interacțiunile sociale pot apărea pur și simplu ca urmare a contactului repetat și a familiarității sociale.
Totuși, nu toate observațiile se încadrează în acest tipar. De ce ar mângâia un langur o veveriță sau de ce ar îngriji macacii câini fără stăpân? Astfel de interacțiuni sugerează că primatele ar putea avea o capacitate mai mare de flexibilitate socială, curiozitate și toleranță față de alte specii decât au apreciat cercetătorii până acum.
În grădinile zoologice și în alte medii în care animalele se află sub îngrijirea oamenilor, unele specii par să formeze relații de lungă durată cu animale din alte specii. În 2017, un macac care trăia într-o grădină zoologică din Israel, pe nume Niv, a adoptat un pui de găină. Acesta s-a comportat cu el ca și cum ar fi fost propriul său pui.