Mircea Dinescu: „De erai cu*vă cinstită, astăzi erai fericită… Această paradoxală frază dintr-un vechi cântec de amor și jale din mahalaua Bucureștilor concentrează în sine destinul justiției române”

Publicat: 16 12. 2025, 14:58
Actualizat: 16 12. 2025, 16:38
Colaj Gândul

În stilul zeflemitor care l-a făcut celebru, poetul Mircea Dinescu cântă prohodul justiției din România, pe fondul crizei care a scos mii de români în stradă. Astfel, într-o amplă postare cu caracter de pamflet, poetul face o radiografie necruțătoare a unei justiții pe care o consideră duplicitară.

În viziunea poetului disident în Epoca de Aur,  justiția din era democrației a pornit cu stângul, odată cu simulacrul de proces al lui Ceaușescu.

Justiția a ratat  „șansa de a deveni o cu*vă cinstităîn decembrie 89 

De erai c-u-*-v-ă cinstită,
astăzi erai fericită…
Această paradoxală frază dintr-un vechi cîntec de amor și jale din mahalaua Bucureștilor concentrează în sine destinul justiției române care a ratat încă din decembrie 89 șansa de a deveni o curvă cinstită.
Totul a debutat cu jalnicul proces al lui N. Ceaușescu, condamnat și omorît de propriii săi servitori care l-au buzunărit de conturile din străinătate, scăpînd totodată și de martorul care i-ar fi tras după el în pușcărie.
Nu întîmplător povestea s-a petrecut în ziua de Crăciun, căci violatorii codului penal n-au făcut altceva decît să ducă la îndeplinirea, cu inconștiență, a blestemului scrijelit pe frontispiciul Spitalului Brâncovenesc, demolat la ordinul răposatului: „Cine va ridica mîna asupra acestui sfînt lăcaș, înălțat în amintirea martirului Constantin Brâncoveanu, să moară în chinuri și să i se stingă sămînța neamului său în vecii vecilor, amin!”. Chestie care s-a petrecut întocmai…

Stănculescu și Măgureanu, implicați în dramoleta de ev mediu a întunecatei statui legate la ochi și rușinate de păgîni

Refrenul cînticelului de mahala face aluzii clare și la implicarea gradaților Stănculescu și Măgureanu în dramoleta de ev mediu a întunecatei statui legate la ochi și rușinate de păgîni: „tu ești neagră ca catranu’ / te cordea și căpitanu’ / tu ești neagră că piperu’ / te cordea și coroneru’”.
Comédia a continuat cu procesul comunismului din debaraua lui Traian Băsescu de la Cotroceni, cînd anticomuniștii de operetă ai societății civile au dansat, în vreme ce specialistul în nădragii lui nea Nicu, C. V. Tudor le cînta la besafon, mai scrie Dinescu.

Epoca Stănoiu „parafează cu copita diavolului logodna dintre justiție și păcat

În tot acest context al degradării justiției, poetul o menționează explicit pe Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul Năstase, cu decizie definitivă de colaborare cu fosta Securitate din partea CNSAS. În viziunea lui Dinescu, circul grotesc al morții acesteia este un simptom pentru un tablou mai mare al condiției legii în România.

Nu întîmplător am pomenit de evul mediu întunecat, fiindcă îngropăciunea fără slujbă creștinească a fostei ministrese a Justiției, Rodica Stănoiu, precum și tot circul dezgropării cadavrului tumefiat al bătrînei parașute, care a fost o turnătoare de seamă a fostei Securități, secondată din umbră la minister de generalul cu nume predestinat, Ureche, parafează cu copita diavolului logodna dintre justiție și păcat taman în zilele cînd tineretul nostru progresist a ieșit în stradă cu propunerea ca logodnicei să i se facă degrabă o operație estetică, spre a redeveni fată mare, conchide scriitorul.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI