Cum a motivat Curtea de Apel București scăderea pedepsei lui Sorin Oprescu. “Aprobarea propunerii de promovare într-o funcție de către primarul general al Capitalei nu e prevăzută în lege!”

Curtea de Apel București s-a pronuntat, azi, asupra cauzei penale având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul-condamnat Sorin Oprescu împotriva sentinţei penale nr. 674 din data de 05.06.2025, sentinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Penală în dosarul nr. 14201/3/2025. Ce a stat la baza decziei dată de instanța Curții de Apel, aflați din motivarea din care, azi, Gândul prezintă, EXCLUSIV, cele mai importante pasaje.

Tribunalul a reținut că, la data de 22.04.2025, fostul edil Sorin-Mircea Oprescu a formulat cerere de constatare a intervenirii unei legi penale noi în legătură cu una dintre condamnările din cuprinsul sentinţei penale nr. 807/13.05.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, solicitând înlăturarea pedepselor principale, a pedepselor complementare, a măsurii de siguranță a confiscării speciale și a tuturor actelor de executare subsecvente, având în vedere intervenția legii de dezincriminare pentru infracțiunile cu privire la care a fost condamnat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat mai multe aspecte care fac obiectul acestei motivări prin care Sorin Oprescu a obținut, prin admiterea contestației, o pedeapsă mai mică decât cea definitivă și care a făcut obiectul mandatului european de arestare în baza căruia acesta a fost reținut pentru a doua oară, acum, în Grecia. Examinând sentința penală contestată, Curtea de Apel București a constatat ca fiind fondată contestația formulată de contestatorul Oprescu Sorin Mircea pentru mai multe considerente, cele mai importante fiind publicate de Gândul în exclusivitate.

EXTERNE Momente inedite de la vizita lui Putin în India. Premierul Modi i-a dăruit liderului rus texte indiene antice traduse în limba rusă

05:15

EXTERNE Trump laudă Congo și Rwanda după semnarea unui nou acord de pace mediat de SUA

05:00

Noul conținut al infracțiunii de abuz în serviciu nu este identic celui stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 405/2016

Conform documentului de care Gândul l-a consultat, CAB a stabilit următoarele în materia infracțiunii de abuz în serviciu, asupra conținutului normativ al art. 297 alin. (1) din Codul penal au intervenit două modificări: la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și la intrarea în vigoare a Legii nr. 200/2023.

“Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea apreciază că noul conținut al infracțiunii de abuz în serviciu, reglementat prin art. I pct. 3 din Legea nr. celor 200/2023, nu este identic celui stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 405/2016. Astfel, nu se poate reduce valoarea juridică a unei legi la aceea de instrument de transpunere a unei decizii a Curții Constituționale, cât și concret, în sensul că actuala configurație a art. 297 Cod penal nu se suprapune integral, ci parțial, pe interpretarea pe care Curtea Constituțională a dat-o art. 297 Cod penal, prin decizia 405/2016.”

Diferențele constatate de instanță cu privire la variantele de abuz în serviciu

Comparând cele două variante ale infracțiunii de abuz în serviciu, Curtea a constatat diferențe în cadrul ipotezelor normative conținute.

“În raport cu toate considerentele anterior evocate, Curtea reiterează faptul că există diferențe de conținut între variantele normative ale art. 297 alin. (1), în forma reglementată prin Codul penal din 2014, aplicat conform deciziei nr. 405/2016 și cea reglementată prin Codul penal, modificat prin Legea nr. 200/2023. Întrucât între momentul condamnării definitive și cel al înregistrării prezentei cauze, a intervenit o nouă lege penală, ce a modificat conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, s-a născut dreptul contestatorului Oprescu Sorin Mircea de a declanșa procedura prevăzută la art. 595 din Codul de procedură penală, pentru a solicita verificarea corespondenței între noul model normativ al infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din Codul penal (modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023), și faptele pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 807/13.05.2019, a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, a Curții de Apel București – Secția a I-a penală”.

Trimiterea la acuzațiile din rechizitoriu și constatările judecătorului CAB

În esenţă, acuzaţia, potrivit rechizitoriului, a constatat în fapt că inculpatul Oprescu:

• „a impus funcţionarilor competenţi din cadrul A.C.C.U. şi Direcţia de Resurse Umane din subordinea sa angajarea inculpatului Stanca Cristian”;
• „aprobând personal crearea unui post de referent în cadrul instituţiei şi, ulterior, transformarea acestui post într-unul de inspector de specialitate, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la transformarea posturilor”.

Deşi în cuprinsul rechizitoriului nu a fost indicată în mod expres, în cadrul secţiunii „în drept” care dintre dispoziţiile legale ar fi fost încălcate prin fapta inculpatului, din cuprinsul considerentelor actului de sesizare rezultă că transformarea postului s-a realizat în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Anexa I, cap.II din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aprobării de către inculpat a referatului întocmit de Direcţia managementului Resurselor Umane. S-a mai reţinut că decizia angajării şi promovării lui Stanca Cristian au aparţinut inculpatului Oprescu Sorin Mircea, prin folosirea abuzivă a funcţiei de primar.

În raport de considerentele avute în vedere anterior, Curtea a reținut următoarele considerente:
(…) Deși procurorul susține că inculpatul Oprescu Sorin – Mircea a impus funcționarilor competenți din cadrul A.C.C.U. și Direcția de Resurse Umane din subordinea sa angajarea inculpatului Stanca Cristian în cadrul A.C.C.U., aprobând personal crearea unui post de referent în cadrul instituției, în concret nu se indică ce dispoziții legale au fost încălcate cu ocazia angajării inițiale a inculpatului Stanca Cristian pe postul de referent, pentru a putea fi verificate condiţiile de incriminare în raport de noul model normativ al infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din Codul penal (modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023), respectiv care sunt atribuţiile de serviciu concrete ale inculpatului, în calitate de primar (inclusiv limitele în care acestea se exercită), dar şi care sunt și condițiile în care acesta ar fi acționat, respectiv reglementările privind condițiile de fond și formă ori procedura de emitere a actului pe care inculpatul trebuia să-l îndeplinească.

Singura acţiune a inculpatului/contestator, cu privire la care au fost indicate acte normative despre care s-a arătat că au fost încălcate, a fost aprobarea referatului nr. 552/28.01.2014 de către Direcția Managementul Resurselor Umane din cadrul Primăriei municipiului București privind scoaterea la concurs a postului de referent. (…) Implicarea primarului general în procedură este reglementată doar prin regulament, în sensul că transformarea postului era aprobată de el, prin grija Direcției Managementului Resurselor Umane. Inculpatul a aprobat referatul nr.67761/1/27.08.2014 al Direcției Managementul Resurselor Umane, referitor la transformarea postului, în vederea promovării inculpatului Stanca Cristian (acesta fiind actul îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu)”.

”Curtea constată că fapta imputată acestuia nu mai este prevăzută de legea penală…”

„Curtea reţine astfel că atribuția de serviciu constând în aprobarea propunerii de promovare într-o funcție cu un nivel de studii superior de către primarul general al capitalei nu este prevăzută în lege, ci mai întâi a fost menționată în regulamentul adoptat prin dispoziția primarului general al municipiului București nr.650/2011, iar ulterior prin HG nr.1027/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 854/2014 din 24.11.2014. Nu se poate aprecia că această atribuție rezultă implicit din dispozițiile art. 63 alin. 5 lit. e din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, întrucât, în conformitate cu considerentele deciziilor anterior menţionate, dar şi în raport de noul model normativ al infracţiunii, atribuțiile de serviciu (inclusiv limitele în care acestea se exercită), cât și condițiile de fond și formă ori procedura de emitere a actului pe care funcționarul trebuia să-l îndeplinească, trebuie să fie expres reglementate de dispoziţii legale primare. Reglementările cu caracter general nu sunt de natură să asigure standardul necesar prevăzut de norma de incriminare pentru a putea fi considerate îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă, şi pentru a putea fi verificate condiţiile de tipicitate subiectivă. De altfel, nici în ceea ce priveşte faptul că inculpatul ar fi impus funcţionarilor angajarea unei persoane, ori în ceea ce priveşte faptul că şi-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de apreciere, Curtea apreciază că nu este împlinită condiţia prevederii în norma primară a unor atribuţii concrete dar şi a unor proceduri care să fi fost încălcate de inculpatul-contestator, în acord cu norma de incriminare în noua configurare. (…) Astfel, nici prin hotărârea de condamnare, nici în prezenta cauză, nu au fost indicate care sunt atribuțiile de serviciu prevăzute de „lege”, în sensul art. 297 alin. (1) din Codul penal, pe care le-ar fi încălcat autorul infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv contestatorul Oprescu Sorin Mircea. Pentru aceste motive, potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse, prin care s-a statuat lipsa încălcării unei dispoziții legale de către contestatorul Oprescu Sorin Mircea, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, Curtea constată că fapta imputată acestuia nu mai este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu‚ prevăzută de dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 807/13.05.2019, a Tribunalului București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, în dosarul nr. 42389/3/2015”.

De ce a fost inadmisilă cererea lui Oprescu cu privire la contestarea condamnării pentru infracțiunea de spălare a banilor

În ceea ce priveşte soluția de condamnare a inculpatului Oprescu Sorin Mircea cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, CAB a reținut următoarele aspecte:

„(…) Prezenta contestaţie a fost formulă în considerarea Deciziei nr. 16/26.09.2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, dar şi în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2018 privind interpretarea dată prin Decizia RIL nr. 16/2016. Cu toate acestea, Curtea nu poate proceda la analiza incidenţei acestor decizii în cazul situaţiei inculpatului-contestator în raport de limitele învestirii în prezenta cauză, respectiv procedura prevăzută la art. 595 din Codul de procedură penală ce are ca obiect verificarea, în faza punerii în executare a hotărârilor judecătorești, a legilor prin care intervine dezincriminarea uneia/unora dintre infracțiunile pentru care s-a dispus anterior condamnarea. Aşa cum s-a arătat, aplicarea dispozițiilor art. 595 din Codul de procedură penală trebuie realizată ori de câte ori, pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive, intervine o lege penală ce modifică conținutul constitutiv ori limitele de pedeapsă pentru cel puțin una dintre infracțiunile cu privire la care s-a dispus condamnarea. Astfel, cererea condamnatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală, va fi inadmisibilă, dacă instanţa de executare apreciază că nu a intervenit o dezincriminare ori o modificare a normei de incriminare. Având în vedere motivele prezentei contestaţii în raport de infracţiunea de spălare de bani, respectiv faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 418/2018 ar fi aplicabilă în raport de situaţia contestatorului-condamnat, Curtea apreciază că decizia menţionată este anterioară momentului rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare, astfel încât nu se poate aprecia că a intervenit o nouă lege penală, aptă a determina aplicarea art. 4 sau 6 din Codul penal în cauză. Prin urmare, contestaţia formulată sub acest aspect este inadmisibilă”

SURSA FOTO: MEDIAFAX FOTO

AUTORUL RECOMANDĂ 

• O nouă nuntă între copii ar fi avut loc în Strehaia. Mirii au 11, respectiv 12 ani. „Ar fi trebuit să fie la şcoală”
• Marea Britanie, în alertă împotriva căsătoriilor cu forța