Pe strada Lungă din Gura Râului, județul Sibiu, încă mai funcționează ultima piuă (pivă) de ulei, o instalație istorică ce datează din 1900. Povestea instalației străvechi, despre care a vorbit și poetul român Lucian Blaga, are legătură cu tehnologia americană de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe strada Lungă din Gura Râului, ultima piuă de ulei din regiune și-a păstrat farmecul autentic, fiind un simbol al tradiției românești. Instală într-o gospodărie modestă, piua funcționează încă din anul 1900, când bunicul Ioan Bârză a instalat un utilaj modernizat ulterior în 1945 cu tehnologie adusă din America.
Nepotul său, Petre Bârză, povestește cu mândrie despre bunicul său, un om, despre care spune că a trăit cu o viață demnă de un roman.
„Bunicul Ioan a colindat lumea, ajungând chiar în China și America, de unde a adus această instalație care funcționează și azi. A evadat dintr-un lagăr din Rusia, povestind că Maica Domnului i-a apărut în vis și i-a spus să fugă atunci. Și a reușit”, spune Petre Bârză.
Procesul tradițional de producție implică multă răbdare și forță fizică. Semințele sunt mai întâi uscate, apoi măcinate, frământate cu apă, coapte la foc domol și presate manual. Uleiul de dovleac este cel mai căutat, având beneficii pentru sănătatea prostatei și întărirea părului.
„E o muncă grea, mai ales la presă, unde îți trebuie putere în brațe”, adaugă Petre Bârză, potrivit Știripesurse.
Fiul său, pilot militar, ajută acum la continuarea acestei tradiții ori de câte ori timpul îi permite. Chiar dacă acum electricitatea a înlocuit forța apei „Iazului”, povestea ultimei piue rămâne strâns legată de firul de apă care străbate Gura Râului.
Oaspeții care vizitează piua, adesea prin programul „Anii Drumeției”, sunt primiți cu povești străvechi românești, ulei proaspăt pe pita coaptă în cuptor și gogoși fierbinți stropite cu vin fiert.