Triada NUCLEARĂ a Rusiei, după operațiunea „Pânza de Păianjen”. Putin, prins între „inerția strategică” și „birocrația complexului militar-industrial”

Rusia ar putea compensa „pierderile nucleare” suferite de aviația sa, în urma operațiunii ucrainene „Pânza de Păianjen”, prin consolidarea altor elemente ale triadei sale nucleare. Într-un moment în care mecanismele de control nu funcționează, există riscul apariției unei incertitudini strategice cu privire la traiectoria de dezvoltare a forțelor nucleare ale Rusiei.

Atacul fără precedent al dronelor ucrainene asupra aerodromurilor militare rusești nu este semnificativ doar pentru că a distrus mai multe aeronave strategice.

• Operațiunea „Pânza de Păianjen” a arătat lumii, de asemenea, cât de vulnerabile sunt forțele nucleare strategice ale Rusiei.
• În același timp, oprațiunea ucraineană a demonstrat că, în cadrul unui conflict convențional local, astfel de atacuri nu vor provoca un răspuns nuclear din partea Moscovei.
• Doctrina nucleară rusă a fost și rămâne îndreptată către Statele Unite, iar scopul său este de a preveni amenințarea unui război global.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Polițiștii bucureșteni au înregistrat deja zece incidente electorale. Care sunt principalele ilegalități constatate de autorități

08:40

ALEGERI 2025 Exit-poll alegeri Primăria Capitalei 2025. Lista candidaților de pe buletinul de vot | Cinci case de sondare vor prezenta exit-poll-uri la ora 21:00

08:34

Pierderile exacte suferite de Forțele Aerospațiale Ruse ca urmare a atacului cu drone ucrainene nu au fost încă stabilite, dar acestea includ cel puțin șapte bombardiere strategice grele Tu-95MS, care sunt capabile să transporte arme nucleare.

„Mai multe bombardiere cu rază lungă de acțiune Tu-22M3 și cel puțin un avion de avertizare timpurie și control aerian A-50 au fost, de asemenea, distruse. Potrivit Financial Times, dronele au distrus sau avariat aproximativ 20% din aviația cu rază lungă de acțiune a Rusiei, pregătită operațional”, notează Maxim Starchak – expert în arme nucleare și în industria nucleară – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Tu-22M3 | Foto – Profimedia Images

„O lovitură majoră pentru aviația rusă cu rază lungă de acțiune”

Rusia produce, în prezent, un bombardier strategic pe an, așa că va dura cel puțin șapte ani pentru a recupera pierderile.

Avioanele Tu-95MS și Tu-22M3 au fost proiectate încă din epoca sovietică și nu mai sunt în producție, așa că, în calitate de purtătoare de rachete de croazieră, distrugerea lor reprezintă o lovitură majoră pentru aviația rusă cu rază lungă de acțiune.

Tu-95MS | Foto – Profimedia Images

Pierderea avioanelor A-50, între timp, va reduce eficacitatea avioanelor de vânătoare și de atac.

„Operațiunea «Pânza de Păianjen» a fost, de asemenea, o lovitură puternică pentru imaginea Rusiei. Bombardierele strategice, pe care doar Statele Unite, Rusia și China le au în serviciu, sunt un simbol al puterii și un instrument important pentru proiectarea forței.

Nu este o coincidență faptul că Rusia a reluat zborurile cu bombardiere strategice în 2007, în diferite regiuni ale lumii, inclusiv peste apele neutre din apropierea țărilor NATO.

Cel mai important, operațiunea a fost un atac asupra unuia dintre elementele oficiale ale triadei nucleare: aviația strategică, rachetele balistice intercontinentale și submarinele nucleare. Armele nucleare sunt principalul simbol al măreției globale a Rusiei. Prin urmare, operațiunea regizată de ucraineni a fost, fără îndoială, o lovitură adusă chiar mândriei Kremlinului.

În același timp, impactul real al atacului asupra triadei nucleare rusești nu ar trebui exagerat.

• Conform diferitelor estimări, la începutul anului 2025, Rusia avea între 47 și 58 de avioane Tu-95MS și 13 până la 15 avioane Tu-160.

Tu-160 | Foto – Profimedia Images

• Conform noului tratat START (care este valabil până în februarie 2026, deși Rusia și-a suspendat participarea la acesta în 2023), aviația strategică reprezintă doar 12-13% din numărul total de portavioane nucleare ale Rusiei.

Prin urmare, pierderea mai multor avioane Tu-95MS nu este critică în ceea ce privește disponibilitatea Rusiei de a efectua un atac nuclear de represalii”, explică Maxim Starchak.

Bombardierele strategice

Până în anii `60, bombardierele strategice erau singurele mijloace prin care armele nucleare ajungeau pe teritoriul inamic.

Dar, după ce Uniunea Sovietică a dezvoltat rachetele balistice intercontinentale, componenta aviatică a triadei a încetat să mai joace un rol principal.

„După introducerea unui moratoriu asupra testelor nucleare aeriene, în 1963, bombardierele strategice au încetat să mai aibă vreo legătură cu rachetele nucleare, cu excepția unei scurte perioade – din ianuarie 1985 până în aprilie 1987 -, când aeronave cu rază lungă de acțiune cu arme la bord patrulau deasupra Arcticii.

• Mai târziu, armata rusă a urmărit cum Statele Unite foloseau bombardiere strategice în Irak și în alte părți ca vehicule de lansare pentru rachete de croazieră de precizie cu rază lungă de acțiune.
• După ce a dezvoltat rachetele Kh-101 și Kh-555, Rusia a început să utilizeze bombardiere strategice în același mod, mai întâi în Siria, apoi în Ucraina.
• Drept urmare, aviația strategică a devenit de facto un mijloc de război convențional.
• Aceasta înseamnă că, în practică, un atac asupra acesteia nu mai comportă riscul unui atac nuclear de represalii.
• Tu-95MS și Tu-160 s-au dovedit a fi ținte complet legitime – și realiste – pentru Kiev.

Vulnerabilitatea aviației strategice, la sol, este cunoscută de mult timp. Astfel de aeronave sunt rezistente la atacuri doar atunci când sunt în aer. În același timp, patrularea constantă ar necesita resurse semnificative, iar operațiunile continue ar însemna inevitabil o pierdere a capacității de luptă atât la nivel tehnic, cât și la nivel de personal.

• Altă opțiune este ca unele aeronave să fie în alertă maximă pentru decolare imediată.
• Dar acest lucru necesită un sistem eficient de avertizare timpurie pentru un atac cu rachete, precum și un lanț de transmisie fiabil al comenzii.
• În cazul Rusiei, acest lucru este practic imposibil din cauza constelației limitate de sateliți și a lipsei radarelor în afara teritoriului țării.

Arhitecții Operațiunii «Pânza de Păianjen» au fost ajutați de proximitatea în care bombardierele strategice erau ținute unele față de altele. Timp de mulți ani, acestea au avut sediul pe două aerodromuri cheie: Engels-2 în regiunea Saratov și Ukrainka în regiunea Amur.

De la invadarea Ucrainei, primul aerodrom a fost atacat în mod repetat de dronele ucrainene. În 2022, acestea au avariat cel puțin două avioane Tu-95MS, iar în martie 2025, un atac a lovit un depozit care conținea rachete de croazieră Kh-555 și Kh-101.

După aceea, comandamentul aviației cu rază lungă de acțiune a decis să redistribuie bombardierele către alte aerodromuri”, precizează Maxim Starchak în analiza sa.

Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

Rusia nu a construit hangare pentru bombardierele strategice

Rusia găzduiește aproximativ o sută de aerodromuri militare, dar doar aproximativ un sfert dintre acestea au o pistă de cel puțin 3.000 de metri lungime, ceea ce este o cerință obligatorie pentru Tu-95MS și Tu-160.

În cele din urmă, doar patru aerodromuri din țară erau potrivite pentru a găzdui aeronavele în mod permanent. Așadar, unele dintre aeronave au fost lăsate în locația lor inițială, iar altele au fost mutate pe aerodromul Belaya din regiunea Irkutsk și pe aerodromul Olenya din regiunea Murmansk. Aceste aerodromuri au fost atacate de drone pe 1 iunie.

„Succesul operațiunii a fost facilitat și de faptul că aeronavele se aflau în aer liber. Încă din 2022, după atacurile asupra Engels-2, conducerea militară rusă a început să vorbească despre necesitatea construirii de adăposturi pentru aeronavele militare.

• Noul tratat START permite ca aeronavele strategice să fie ținute în hangare pentru a le proteja împotriva fenomenelor atmosferice – cu condiția ca astfel de adăposturi să nu împiedice monitorizarea respectării restricțiilor privind numărul de aeronave.
• Cu toate acestea, nu au fost construite încă adăposturi.

Principalul motiv pentru această problemă este inerția strategică. Planificarea militară rusă a continuat să se bazeze pe presupunerea învechită că un atac asupra componentei aviatice a triadei nucleare era puțin probabil, deoarece un astfel de atac ar putea provoca, se presupune, un răspuns nuclear.

În al doilea rând, armata a tergiversat construirea hangarelor, deoarece acestea reduc flexibilitatea operațională, ceea ce este important atunci când fiecare secundă contează.

În al treilea rând, hangarele ar reduce și mai mult mobilitatea aeronavelor, deoarece acestea ar putea fi bazate doar pe aerodromuri cu hangare.

În al patrulea rând, natura birocratică a complexului militar-industrial rus înseamnă că, chiar și atunci când s-a luat o decizie politică, sistemul nu este capabil să înceapă prompt dezvoltarea și producția în serie a unui articol necesar”, mai scrie Maxim Starchak.

Un atac care ridică întrebări și pentru alte puteri nucleare

Drept urmare, continuă Maxim Starchak, abia în iulie 2024, ministrul Apărării, Andrei Belousov, s-a angajat public să înceapă construirea de adăposturi pentru bombardiere strategice.

Cu câteva zile înainte de atacul masiv asupra aerodromurilor rusești, i s-a arătat pentru prima dată o machetă a unui adăpost pentru Tu-160. Acea machetă era pentru un hangar semi-deschis, din material textil, care în niciun caz nu ar fi oferit vreo protecție împotriva dronelor.

„Nu există nicio garanție că adăposturi pentru bombardierele strategice vor fi construite chiar și acum, în urma atacului ucrainean. Aceasta înseamnă că pot urma operațiuni similare, inclusiv unele care vizează submarine strategice andocate la flotele Nordului și Pacificului, precum și sisteme de rachete, ale căror coordonate sunt, de asemenea, cunoscute.

Necesitatea de a spori securitatea elementelor triadei nucleare a Rusiei va impune autorităților de la Moscova să reconsidere temeinic multe dintre abordările lor. Și nu există nicio garanție că modificările ulterioare vor respecta principiile de control și verificare descrise în Noul START.

Mai mult, Rusia ar putea decide că a pierdut o parte din potențialul său nuclear și ar putea începe să-l restabilească nemonitorizat – și nu doar concentrându-se pe aviație.

Statele Unite credeau deja că Moscova nu respectă restricțiile privind numărul de focoase nucleare desfășurate, stabilite de Noul START. Acum există și mai multe motive pentru astfel de îngrijorări.

Atacul recent nu ridică întrebări doar pentru Rusia, ci și pentru alte puteri nucleare. Operațiunea ucraineană a arătat că este posibil să se efectueze un atac-surpriză eficient asupra a zeci de aeronave, fără a utiliza rachete de croazieră sau balistice.

• Care ar trebui să fie răspunsul la pierderea mai multor purtătoare de arme nucleare?
• Unde este linia roșie care va declanșa un răspuns nuclear inevitabil?
• Și cum poate fi identificat organizatorul unui astfel de atac dacă nimeni nu își asumă responsabilitatea?

Acum vor trebui găsite răspunsuri la toate aceste întrebări și incluse în viitoarele acorduri de control al armelor – dacă, desigur, vor exista vreodată”, avertizează Maxim Starchak la finalul analizei publicate de Carnegie Endowment for International Peace.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Rusia ATACĂ o altă regiune a Ucrainei, Dnipropetrovsk. „Unitățile din Divizia 90 blindată continuă ofensiva”

Putin reia tactici REPRESIVE din epoca stalinistă pentru a-i viza pe „dușmanii poporului”. Numărul condamnărilor pentru „trădare” a crescut de 10 ori

Putin crede că Rusia CÂȘTIGĂ războiul din Ucraina. Tabloul general de pe câmpul de luptă spune o altă poveste: „Nimeni nu poate lupta mulți ani”

Putin ia la țintă giganții tehnologici occidentali care mai operează în Rusia: „Trebuie să-i STRANGULĂM… spun asta fără ezitare”

Conflictul din Yemen, contactele cu Houthi și AVANTAJELE „vânate” de Rusia. Negociatorul lui Putin, un traficant de arme condamnat în SUA