VIDEO | „Caru’ cu bere”, spiritul munchenez în farfurie și halbă (DOCUMENTAR)

Publicat: 03/08/2022, 19:00

„Caru’ cu bere” este un restaurant simbol pentru București în care se pot savura bucate tradiționale românești, preparate după rețete create cu multe decenii în urmă, într-o atmosferă încărcată de tradiție și istorie.

Are o suprafață de 2.300 mp și are 350 de locuri în restaurant, 150 de locuri în cramă și 160 pe terasă, iar angajații servesc în fiecare zi din cele peste 200 de sortimente de mâncare și 13 sortimente de bere. Clădirea se află în centrul vechi al Capitalei, pe Strada Stavropoleos și a fost declarată Monument Istoric și de Arhitectură.

La 1879, exista pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Franceză, berăria „La Carul cu bere”, ținută de ardeleanul Ion Căbășanu. Aici, berea era adusă la cârciumă cu carele trase de cai. Tot aici, îl ajutau la treabă și nepoții lui, frații Ion si Gheorghe Mircea, veniți în Capitală de peste munți.

Mai mult, aceștia l-au chemat la București și pe cel de-al treilea frate, Nicolae Mircea. Toți trei au muncit cu spor, până au ajuns, în câțiva ani, să se ocupe de mai multe prăvălii din zona Pasajului Villacrosse, tot în afaceri cu bere.

Ulterior, în 1899, Nicolae Mircea a reușit, cu ajutorul unui împrumut ipotecar la bancă, să înceapă construcția clădirii Carului cu Bere, faimosul restaurant care există și astăzi, după planurile arhitectului Zigfried Kofsinsky.

Schița a fost atât de bine făcută încât proprietarul clădirii și fondatorul berăriei, Nicolae Mircea, a primit de la regele Carol I cele mai înalte distincții pe care le putea acorda la acea vreme statul român, și anume Steaua României și Coroana României.

Noua construcție a fost inaugurată în iunie 1899 și avea 9 mese și 36 de scaune. Aceasta s-a dezvoltat rapid, astfel că avea un subsol cu pivnițe pentru depozitarea butoaielor de bere și vin, un parter înalt care servea drept restaurant tip hală, două etaje pentru locuința proprietarului și pentru angajați, dar și un pod mansardă amplu.

„Caru’ cu bere” a devenit locul de întâlnire preferat al oamenilor vremii

„Caru’ cu bere” a devenit la scurt timp locul de întâlnire al oamenilor vremii, al pensionarilor din rândul magistraților, armatei, dar și al studenților care primeau o masă gratuită pe zi. Toți veneau să bea o bere aici, iar angajații aveau locuințele deasupra berăriei.

Construcţia este inspirată după berăriile renumite din München. Realizată în stil neogotic cu o fațadă sobru decorată, are ca alement principal o sculptură în ronde-bosse, plasată într-o nișă aflată la baza acoperișului. Statuia este prezentă în cărțile poștale care circulau între anii 1900-1905, cu imaginea Carului cu Bere.

În peisajul vremii, clădirea se mai remarcă prin compoziţia asimetrică a faţadei, marcată de un turn consolă cu acoperişul în fleşă şi prin detalii cu elemente decorative gotice gradate pe verticală şi încununate cu nişa centrală de la nivelul acoperişului unde este amplasată statuia emblematică a imobilului reprezentând o hangiţă.

Ulterior, pentru a dezvolta „Caru’ cu bere” până la strada Lipscani, Nicolae Mircea a apelat la ajutorul aceluiași arhitect, Zigfried Kofsinsky. Astfel, după amenajarea noilor spații din corpul Lipscani, subsolul din corpul Stavropoleos a fost transformat în cramă de vin, fiind decorat în stilul romantismului de școală germană, căruia i s-au mai adăugat niște vitralii adecvate berăriei și două fresce reprezentând scene de vânătoare, fresce care din păcate, nu s-au păstrat.

Dacă la exterior se regăsesc multe elemente decorative din stil gotic, care aparțin romantismului de școală germană, în interiorul clădirii se regăsesc și decorații care ar uptea fi încadrate în Arta 1900, cum ar fi mobilierul, lambriurile de lemn, picturile murale cu trasee vegetale, concepute tot de arhitectul Zigfried Kofsinskyși executate de pictorii Wilhelm & Friederich Hugo.

Pardoseala este finisată cu materiale ceramice care, prin modele și culori diferite, dispuse în benzi sau suprafeţe mari, reiau delimitarea zonelor funcţionale. Partea superioară a pereţilor, arcele precum şi întreaga suprafaţă a plafonului sunt pictate în culori de ulei, iar nervurile care se nasc din colonetele angajate pilelor sunt aurite.

În anul 1948, noul stat comunist a preluat restaurantul, fără prea multe formalități. Astfel, proprietarii au aflat că au la dispoziție doar câteva zile să predea localul către Societatea Comercială a Municipiului București. O perioadă de timp, „Caru’ cu bere” a funcționat cu foștii ospătari, care au încercat să țină spiritul de odinioară, însă lucrurile nu au mai fost la fel.

Între anii 1983-1986 s-au realizat lucrări de reamenajare a berăriei după proiectul arh. Ion Barabas şi de restaurare a decoraţiei interioare, cum ar fi frescele, lambriurile, vitraliile, la care au lucrat pictorii Gheorghe Nicolae-Jack, Ştefan Câlţia, Sorin llfoveanu, Mihai Buculei şi loan Cadar.

Ce s-a întâmplat cu restaurantul, în anii ’90

Abia în anul 1999, proprietarii de drept, adică nepoții lui Nicolae Mircea și descendenții lor au reușit să intre în posesia și administrarea localului. Tot atunci s-au făcut alte intervenții de reabilitare la nivelele inferioare ale clădirii. În anul 2006, după mai multe lucrări de restaurare, Grupul City Grill, noul operator al Carului cu Bere, a reușit să redeschidă berăria.

Printre cei care au călcat pragul Carului cu Bere se enumeră și George Coșbuc, care ciocnea frecvent un pahar cu amicii Octavian Goga, I.L. Caragiale, Iancu Brezeanu, dar și Demi Moore, Rolling Stones și chiar actualul președinte al SUA, Joe Biden și soția lui Jill, pe vremea când actualul locatar de la Casa Albă era adjunctul lui Barack Obama.

La fel ca toți ceilalți, cuplul Biden s-a delectat cu sarmale, mititei, cârnați de Pleșcoi sau specialitatea casei, ciolanul cu varză.