Într-o ediție transmisă live de Gândul, sociologul Mirel Palada a vorbit despre comportamentul și percepția românilor față de națiunile străine, susținând că românii au o tendință de supunere, predominant venită din modul în care am fost crescuți. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Mirel Palada spune despre poporul român că ar avea o tendință de a se supune în fața popoarelor străine, o tendință pe care nu o regăsim la alte naționalități. Sociologul susține că această atitudine provine chiar din copilărie, din modul în care am fost crescuți și educați să plecăm capul și să ascultăm de cei cu autoritate. El face o paralelă între părinți și oamenii politici, indicând că românii tind și la maturitate să-i lase pe cei cu mai multă autoritate să aleagă pentru ei.
„Este consecința felului în care avem o imagine de sine foarte slabă. Acum o să intru într-o teorie psihologizantă, într-o teorie ce ține cel mai probabil de componenta de creștere în copilăria timpurie, în momentul în care nu se construiește suficient de bine personalitatea copilului și acesta este învățat încetul cu încetul, de manieră subtilă, să depindă de părinte și în copilărie, și pe tot parcursul vieții. Și această servitudine față de părinte pe urmă se continuă într-o chestie asumată față de cei de la putere, fie că sunt la putere în țară, fie că sunt cei din străinătate. Acesta este motivul pentru care suntem atât de învățați să-i considerăm că sunt superiori pe străini, că ne vor tot binele de pe lume, că atunci când vin în România ei ne doresc dragul și nu vor să ne ia resursele, nu vor să ne ia utilitățile.”
De asemenea, sociologul face o analogie cu comportamentul natural al animalelor pentru a reprezenta modul în care, spune acesta, românii sunt obișnuiți să acționeze în raport cu autoritatea.
„Se leagă cu slugărnicia, cu tendința noastră de a-i considera pe alții superiori și niște părinți simbolici. Fă o comparație între popoare care au o atitudine mult mai adultă față de realitate, cum ar fi, de exemplu, sârbii sau polonezii sau englezii, și care au, în consecință, o reticență înnăscută în a accepta superioritatea intrinsecă a celuilalt. Ei intră mai degrabă într-o logică, să-i spunem, conflictuală, concurențială, decât într-una de servitudine, în care să accepți faptul că tu ești mai slab decât celălalt. Noi nu reușim chestia asta, probabil face parte și din felul în care suntem crescuți în copilărie și atunci suntem învățați să cedăm prea repede, să ne punem într-o poziție de supunere și în relație cu ceilalți, și în relație cu statul, și în relație cu străinii. Și acesta este motivul pentru care suntem atât de tentați să alunecăm în pupincurism. Pentru că pupincurismul este un soi de comportament etologic. La fel ca un cățel care, atunci când intră în relație cu un cățel mai puternic, care e primul lucru pe care îl face, se așează cu labele în sus într-o manieră defensivă și foarte vulnerabilă și începe să se gudure. Ăștia suntem noi, suntem niște cățeluși lipsiți de putere, care când vine cățelul mai mare, în loc să mârâie și să încerce să intre într-o relație de competiție cu el, vine de manieră entuziastă să zică, eu sunt sluga, poți să faci ce vrei cu mine.”
Mirel Palada încheie prin a pune accentul pe consecințele unei creșteri excesiv de protectoare asupra populației.