Prima pagină » Economic » Băncile englezești, „forțate” să treacă la planul B după Brexit. Ce vor să facă

Băncile englezești, „forțate” să treacă la planul B după Brexit. Ce vor să facă

Gândul

Publicat: 01/07/2016, 08:21

Actualizat: 01/07/2016, 10:53

Posibilitatea ca Marea Britanie să nu mai aibă acces pe piața unică europeană obligă marile bănci cu puternice divizii de investment banking, majoritatea lor bănci străine, să își mute o parte din operațiuni în alte state membre ale UE pentru a putea obține în continuare acces pe piața comună a UE.

Unul dintre ingredientele, probabil cel mai important, care au contribuit la succesul City-ului londonez în atragerea mărilor bănci globale precum Goldman Sachs, Deutsche Bank sau Societe Generale, după liberalizarea din anul 1986, a fost așa-numitul drept de „passporting”, care permitea instituțiilor financiare să își desfășoare activitatea într-o singură locație din interiorul UE și apoi să își vândă produsele și serviciile în toate statele UE. În total, aproape 70.000 de angajați ai băncilor globale din Londra depind de liberÂtatea de mișcare a serviciilor în interiorul UE, una dintre cele patru libertăți prevăzute în tratatele UE.

Marile bănci au susținut puternic tabăra proeuropeană în timpul campaÂniei, Goldman Sachs donând 500.000 de dolari pentru campania pro-UE. 84% dintre membrii CityUK, orgaÂnizația de lobby a băncilor londoneze, au răspuns că susțin menținerea Marii Britanii în UE. JPMorgan a avertizat în timpul campaniei că poate muta 4.000 de locuri de muncă din Marea Britanie după un Brexit, un sfert din forța ei de muncă din Regat și jumătate din cea din Londra, în timp ce HSBC a amenințat că poate muta 1.000 de poziții în Paris, același număr vehiculat și de Morgan Stanley în timpul campaniei.

O altă consecință a Brexit ar fi scăderea numărului de angajați din statele UE din industria financiară britanică. Din cei 360.000 de angajați ai City-ului londonez 78% sunt britanici și 11% provin din statele UE, mai mult de jumătate fiind francezi, italieni sau irlandezi.

Cele mai probabile alternative pentru bănci ar fi mutarea unor operaÂțiuni în Frankfrut, Dublin sau Paris. Dar puține bănci, cu excepția celor de la HSBC, văd în Paris un centru financiar de anvergura Londrei, FrankÂfurt este un oraș de dimensiuni medii cu doar 700.000 locuitori și este văzut ca provincial pentru mulți bancheri, în timp ce Dublin rămâne prea mic pentru a fi un puternic centru financiar, în ciuda limbii engleze, a taxelor mici și a sistemului legal identic cu cel englez. Londra rămâne de departe favorită în fața celorlalte orașe datorită serviciilor conexe puternic dezvoltate, precum cele legale, de IT sau de audit.

Damian Carolan, avocat la firma londoneză Allen&Overy, a declarat pentru FT că băncile au nevoie de cel puțin două-trei luni pentru a își pregăti o cerere pentru obținerea licenței de operare și după vor aștepta aproximativ șase luni dacă sunt bancă de investiții sau firmă de brokeraj și nouă luni dacă sunt banci de retail. Totuși, Carolan avertizează că în perioadele instabile terÂmenele pot fi mult mai lungi.

„Acestea se întâmplă în perioade norÂmale. În vremurile acestea, vei avea auÂtoÂrități de reglementare care îți vor pune foarÂte multe întrebări”, consideră avocatul.

Cel mai probabil, primii europeni care au ciocnit un pahar de șampanie după anunțul rezultatului nu au fost poÂliÂtiÂcieni de extremă dreapta ca Marine Le Pen sau Geert Wilders, ci chiar bancherii de top de pe continent, dornici că atragă băncile globale aflate în nevoia găsirii unui nou sediu care le va permite să opereze nestingherit în cadrul UE. BCE a încercat în anii trecuți să oblige amÂplaÂsarea serviciilor de clearing penÂtru euro în interiorul zonei moneÂtare, dar măsura a fost anulată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Însă, de data aceasta șansa Marii BritaÂnii de a avea câștig de cauză va fi mult mai mică.

Citește în continuare pe ZF.

Tags: banci brexit marea britanie plan uniunea europeana

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase