Cozonacul nu lipsește niciodată de pe masa de Paște, dar diferența dintre unul banal și unul cu adevărat reușit se vede din prima felie. Textura aerată, miezul care se desface în fâșii și aroma intensă nu apar întâmplător, ci sunt rezultatul unor tehnici bine stăpânite.
Potrivit explicațiilor oferite pentru Digi24.ro de bucătarul Mehrzad Moghazehi, respectarea strictă a pașilor de preparare face diferența între un cozonac obișnuit și unul care se desface în fâșii, cu miez aerat și aromat.
Prepararea cozonacului începe cu umplutura, care trebuie să fie omogenă și complet răcită înainte de utilizare.
Se încălzesc laptele și untul la foc mic. După topirea untului, se adaugă zahărul și se amestecă până aproape de dizolvare. Se încorporează cacao, obținându-se o cremă omogenă.
După răcire completă, se adaugă nuca măcinată și rahatul.
Drojdia se amestecă cu zahărul și laptele călduț și se lasă 10-15 minute până devine spumoasă.
Laptele se încălzește și se amestecă cu zahărul și aromele. Ouăle se bat separat cu sare.
Într-un vas mare sau mixer se adaugă:
Se încorporează treptat făina cernută, apoi uleiul cald, în mai multe etape. Aluatul se frământă aproximativ 20 de minute, până devine elastic și bine legat.
Se acoperă cu un prosop și se lasă la dospit 60-90 de minute, până își dublează volumul.
Pentru fiecare cozonac:
Cozonacii se așază în forme și se mai lasă la dospit aproximativ 50 de minute.
Se ung cu ou și se coc la 160°C timp de 45-60 de minute.
După coacere, se acoperă cu un prosop și se lasă la răcit 7-8 ore înainte de consum.
Pe lângă rețeta clasică, pot fi preparate și variante adaptate gusturilor actuale, fără a schimba tehnica de bază.
Această variantă combină nuca cu miere, zahăr brun, rom și scorțișoară, la care se adaugă bucăți de portocală confiată. Rezultatul este un cozonac mai aromat, cu gust intens și textură bogată.
Pentru o variantă modernă, umplutura poate fi realizată din ciocolată albă, frișcă și pastă de fistic, completată cu coajă de portocală. Crema trebuie răcită complet înainte de utilizare, pentru a păstra structura aluatului.
Pentru un rezultat corect, drojdia trebuie activată în lapte călduț împreună cu zahăr, ceea ce ajută la o dospire eficientă. Crema folosită la umplutură trebuie să fie complet rece înainte de a fi întinsă pe aluat, pentru a evita modificarea texturii.
După frământare, aluatul trebuie acoperit doar cu un prosop și lăsat să crească într-un loc cald, fără a fi etanșat. În final, cozonacul trebuie lăsat să se răcească lent, timp de câteva ore, pentru a-și păstra textura pufoasă și a evita îndesirea miezului.
Aceasta este structura corectă pentru un cozonac reușit, în care fiecare etapă contează. Respectarea acestor pași face diferența dintre o rețetă obișnuită și un rezultat cu adevărat reușit, exact așa cum se făcea în mod tradițional.