Energia regenerabilă și industria combustibililor fosili: ”De la net zero înapoi de unde am plecat?”

În primul rând, pe măsură ce apar economiile de scară și costul producției scade, sursele și tehnologiile alternative de energie ar putea deveni omniprezente, în special în nordul global. Alte minerale, cum ar fi litiul, sunt în prezent exploatate intens pentru vehicule electrice și foarte solicitate în țări precum Norvegia.

• Între 2011-2020, UE și-a extins lista de materii prime critice pentru a include minerale precum litiu pentru viitoarea piață a vehiculelor electrice (minerale care vor fi potențial importate din țări precum Guineea și Chile).
• În plus, în economiile emergente precum China și India, petrolul și cărbunele vor fi, probabil, părți semnificative ale viitorului lor mix energetic.

Am putea vedea, de asemenea, companiile petroliere din UE și Marea Britanie îmbrățișând proiecte net zero acasă, intensificând în același timp producția de petrol în străinătate (chiar și în „țările europene non-UE-27”), în timp ce își reciclează veniturile prin instituțiile financiare ale băncilor lor de origine. Acest lucru ridică problemele viitoarelor urme corporative globale și legătura cu țările de origine „decarbonizate”.

Un domeniu cheie de urmărit este modul în care aceste companii de combustibili fosili continuă să funcționeze în regiuni cu politici de decarbonizare mai puțin robuste (de multe ori, țări în curs de dezvoltare), și ce fac țările lor de origine pentru a le sprijini. De exemplu, țările cu politici de decarbonizare nu ar trebui să subvenționeze și să acorde credite de export pentru industriile lor de combustibili fosili în străinătate.

Anul trecut, Marea Britanie a decis să nu mai ofere un astfel de sprijin financiar companiilor sale petroliere din străinătate, cu unele lacune: proiectele petroliere care sprijină îmbunătățirea sănătății și siguranței, dezafectarea sau acțiunile umanitare ar putea primi în continuare sprijin financiar sau promoțional.

Astfel, fiecare dintre noi ar putea pune presiuni asupra guvernelor naționale pentru ca activitățile companiilor de combustibili fosili să nu mai fie sprijinite prin impozite. Presiunea la scări superioare, cum ar fi UE, poate ajuta, de asemenea. Strategia „decarbonizării în țară, dar poluării în străinătate” pentru companiile de combustibili fosili trebuie abordată și poate fi reglementată prin „Mecanismul de tranziție justă” al UE.

Rolul finanțării și costul proceselor de capital

Un al doilea domeniu este rolul finanțării și costul proceselor de capital (împrumut) în finanțarea proiectelor din industria combustibililor fosili. Aici, punerea presiunii asupra acționarilor instituțiilor financiare, modificarea pe criterii etice (și nu neapărat financiare) a preferințelor bancare și a investițiilor personale ar putea slăbi baza financiară a acestor companii de combustibili fosili.

Din păcate, acesta este doar începutul. De mulți ani, companiile mari de petrol și gaze au făcut lobby pentru a-și proteja și extinde operațiunile cu combustibili fosili, blocând efectiv acțiunile climatice și politicile de decarbonizare. Confruntându-se cu diverse probleme, industria combustibililor fosili încearcă acum să-și diversifice portofoliul, capturând noi piețe în industria regenerabilelor. Angajamentul lor față de acțiunile climatice este adesea ascuns sub retorică, deoarece continuă să investească și să valorifice combustibilii fosili.

La final de mai 2021, însă, Olanda a cerut companiei petroliere Shell să își reducă emisiile de carbon cu 45% față de 2019. Verdictul dat de tribunal spune că Shell este responsabilă pentru propriile sale emisii de CO2 și cele ale furnizorilor săi. Deși decizia se aplică numai în Olanda, aceasta ar putea avea efecte largi, la scară globală, și pentru toată industria combustibililor fosili.