„Nivelul mării este în creștere aproape peste tot pe Pământ. Nu numai că nivelul mării crește, dar se întâmplă din ce în ce mai repede”, declara Michael Oppenheimer, om de știință climatică și membru al panoului IPCC, atrăgând atenția la un prim exemplu chiar în Europa.
Datele istorice ne arată că orașul Veneția a fost fondat în martie 421, iar Republica Venețiană a luat naștere în anul 697 în zona de nord-est a Peninsulei Italiei, în regiunea Veneto.
Veneția propriu-zisă, Padova și alte așezăminte lagunare au format una din cele mai formidabile republici ale mileniului trecut, care a rezistat până în 1797.
Tabloul climatic al Veneției poate fi analizat prin numeroase metode, de la analize bio-chimice, studiul inelelor copacilor, studiul nucleelor de gheață din ghețari, până la date privind nivelul apelor și al temperaturilor.
Oamenii de știință au analizat marcajele mareice din numeroase picturi precum aceasta aparținând lui Canaletto și le-au comparat cu măsurători ale locațiilor respective din Veneția în prezent.
Însă, avem și câteva metode mai creative. Operele de artă ale secolelor trecute pot oferi câteva indicii prețioase legate de evoluția climei. Spre exemplu, expertul climatic Dario Camuffo a folosit picturile artistului venețian Canaletto (1696-1768), dar și Veronese (1528-1588) și Bellotto (1722-1780) pentru a găsi indicii cu privire la creșterile nivelului mării în Veneția, măsurători oficiale datând abia din anul 1872.
Cercetările sale au arătat că, de la mijlocului secolului 18 până în prezent, nivelul ar fi crescut cu ~61 cm, ținând cont că apele canalelor venețiene au, în prezent, o adâncime medie de aproximativ 1-1.5m (Grand Canal/Marele Canal principal 5m).
Un alt indicator este prezența algelor, vizibile în multe picturi ale lui Canaletto. Acest detaliu i-a permis lui Camuffo să facă mai multe măsurători comparative: creșterea nivelului Mării Adriatice, rata de adaptare sub apă a clădirilor Venețiene și alți factori. Apoi, a comparat rezultatele cu nivelurile găsite pe aceleași clădiri din Veneția de astăzi, notează Vlad Radu Zamfira pentru Infoclima.
În 2019, Veneția a suferit a doua cea mai catastrofală inundație din istoria sa recentă, nivelul apelor ajungând la 1,87 m. Costurile au fost enorme, iar autoritățile au putut oferi doar despăgubiri în valoare de 5000 euro pentru gospodării individuale și 20,000 pentru afaceri. Primarul Veneției de atunci, Luigi Brugnaro, declara o stare de dezastru, proferând „acestea sunt efectele schimbărilor climatice”.
Multe orașe europene se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari în privința gestionării numărului de turiști ce le trec pragul. Barcelona, Florența, Edinburgh, Bruges sunt câteva exemple unde autoritățile locale au fost nevoite să ia măsuri precum introducerea unor taxe la hoteluri și de turism în general.
Una din concluziile secțiunii dedicate Veneției a unui recent raport UNESCO preciza că:
„Comitetul regretă faptul că realizările raportate în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor anterioare ale Comitetului și a recomandărilor misiunii nu reflectă un nivel semnificativ de progres în abordarea problemelor persistente și complexe legate, în special, de turismul în masă, de proiectele de dezvoltare și de schimbările climatice, care cauzează deteriorarea și pagube structurilor clădirilor și a zonelor urbane, degradând identitatea culturală și socială a locației și amenințând integritatea atributelor și a valorilor sale culturale, de mediu și peisagistice; consideră, prin urmare, că locația continuă să se confrunte cu un pericol constatat și potențial din cauza amenințărilor individuale și a impactului cumulativ al acestora care, împreună, au efecte dăunătoare asupra caracteristicilor inerente ale Veneției”.
Printre principalele argumente împotriva acestor vase de croazieră se numără:
Cel mai mare vas de croazieră construit vreodată, Icon of the Seas, a avut acum 2 ani călătoria inaugurală. Acesta este de cinci ori mai mare decât Titanicul și poate găzdui 7,600 de pasageri și 2,000 de membri ai echipajului.
O alternativă găsită de autoritățile locale a fost crearea și dezvoltarea unui alt port menit să preia aceste vase împreună cu cele de transport de mărfuri. Redirecționarea către porturile aflate în vecinătate din Ravenna și Trieste d a fost o altă soluție propusă, iar pentru vasele de croazieră de dimensiuni mai mici, portul Marghera (zona industrială) a fost găsit ca alternativă mai aproape de Veneția. Concret, măsura reduce nivelul poluării în zona lagunară a Veneției, dar și riscurile de pagube materiale asociate.
O altă soluție propusă și în alte mari orașe turistice ar fi o promovare mai mare a călătoritului în luni în care nu se înregistrează volume mari de turiști, pentru a preveni supra-aglomerările pe care le putem observa mai ales în timpul verii.
Încă din anii ’80 autoritățile italiene au dorit crearea unui sistem de bariere retractabile pentru a proteja Veneția și zona aferentă de efectele mareelor și ale furtunilor.
Un recent studiu oferă o privire de ansamblu asupra bazinului mediteranean, concentrându-se pe Veneția, oraș vulnerabil la inundații marine din cauza creșterii nivelului mării și a subsidenței terenului. Sunt prezentate tendințele actuale și viitoare ale nivelului mării, precum și scenarii de inundații în lipsa sistemului MOSE, care protejează orașul din 2020.
Principalele griji legate de sistemul MOSE vizează impactul său pe termen lung asupra habitatelor naturale, deoarece separarea, chiar și temporară, dintre laguna venețiană și Marea Adriatică poate afecta echilibrul ecologic al zonei. Între comercianți și autoritățile locale au izbucnit dispute. Apoi, există și teama că gradul de creștere al nivelului mărilor ar putea întrece cu mult capacitățile tehnologice și economice existente, în cazul în care efectele schimbărilor climatice nu sunt diminuate conform prevederilor tratatului de la Paris.
RECOMANDAREA AUTORULUI: