Interviu cu scriitorul Cătălin Mihuleac: ,,Personajele au dat buzna peste mine, mi-au pus un căluș în gură și un stilou în mână, apoi m-au abuzat în toate felurile posibile’’ (EXCLUSIV)

Una dintre cele mai valoroase voci masculine ale literaturii contemporane, prozatorul și dramaturgul Cătălin Mihuleac este și doctor în filologie la Universitatea „Al. I Cuza“ din Iași, cu teza ,,Pamfletul și tableta, jurnalism sau literatură?’’, publicată în anul 2009.

Cătălin Mihuleac vorbește într-un interviu pentru cititorii Gândul.ro despre romanul său ,,America de peste pogrom’’, care a avut un succes notabil, fiind laureat în Franța. În cadrul premiilor Transfuge, ,,Les Oxenberg & les Bernstein” a fost desemnat ,,Cel mai bun roman european al anului”.

Gândul: Pentru început, aș vrea să ne povestiți cum vi s-a născut dorința de a scrie. De unde a izvorât această pasiune?

Cătălin Mihuleac: Nu a fost o dorință, căci nu eu am ales această îndeletnicire, ci ea m-a ales pe mine. Am fost geolog, apoi jurnalist și acum scriitor – o succesiune de profesii nobile, bine legate între ele.

ACTUALITATE Ce a făcut Siegfried Mureșan în șase zile de la nominalizarea ca premier. Mesajul premierului desemnat pentru votanții AUR

19:35

EDUCAȚIE Haos în licitația manualelor pentru clasa a IX-a. Editurile își promovează manualele drept câștigătoare, deși procedura nu a fost finalizată

19:26

Gândul: Romanul ,,America de peste pogrom’’ reprezintă  „o poveste complexă, de dragoste şi de ură, sau invers, de ură şi de dragoste’’, după cum ați spus, la un moment dat. Ați dorit prin el să sensibilizați publicul în privinţa evenimentelor din iunie 1941, când a avut loc pogromul de la Iaşi. Ce v-a inspirat să-l scrieți?

Cătălin Mihuleac: Odată cu maturizarea mea profesională, a apărut și nevoia de a trata o temă grea, cu mare impact emoțional. Am trăit o viață întreagă în Iași, așa că am fructificat tema locală cea mai ofertantă literar.

Însă nu am vrut să creez un roman de consum, ci unul care să-l bântuie pe cititor. Am lucrat la el 3-4 ani; și nu am lucrat oricum, ci până la uitarea totală de sine.

Gândul: Ați scris despre deposedarea evreilor și actele de vandalism îndreptate împotriva lor, până la pogromul din iunie 1941. În ce măsură și-au pus amprenta evreii asupra Iașiului?

Cătălin Mihuleac: Dezvoltarea economică și culturală a Iașului li se datorează în mare măsură evreilor, care reprezentau înainte de război circa jumătate din populația locală.

La fel ca la Cernăuți, de exemplu, amprenta lor în Iași e vizibilă până în ziua de azi.

Gândul: În roman, există trei tipuri de persoanje: reale, fictive și cele care reprezintă o îmbinare a primelor două. Cum ați gândit personajele? Cum le-ați construit?

Cătălin Mihuleac: Personajele mai mult se simt, decât se gândesc. Cele din roman au dat buzna peste mine, mi-au pus un căluș în gură și un stilou în mână, apoi m-au abuzat în toate felurile posibile. Le-aș fi putut da în judecată pentru faptele lor, dar nu am încredere în justiția română.

Gândul: ,,America de peste pogrom’’ a avut un succes notabil. Și face parte dintr-o trilogie care tratează chestiunea Holocaustului în România. Veți continua pe această linie ?

Cătălin Mihuleac: ,,America de peste pogrom’’, alături de volumul de short-stories ,,Ultima țigară a lui Fondane” și de romanul ,,Deborah” (apărut la editura Humanitas în 2019) formează o trilogie… Nu știu unde mă va conduce flerul în viitor, chiar nu știu.

Gândul: Din câte știu, a fost și laureat în Franța…

Cătălin Mihuleac: Da, în cadrul premiilor Transfuge, ,,Les Oxenberg & les Bernstein” a fost desemnat ,,Cel mai bun roman european al anului”. Anul trecut, laureat a fost Cărtărescu.

Gândul: Cum a fost primit acest roman de către cititori? Ce reacţii le-a stârnit?

Cătălin Mihuleac: O operă ca aceasta nu poate fi gustată de oricine… Trebuie un nivel ridicat de inteligență și un gust artistic pe măsură. În general au fost elogii, dar și înjurături și indiferență din partea criticilor literari din România.

Unele reacții au fost reprezentative pentru țara noastră. De pildă, o cronicară de la o revistă importantă m-a felicitat în particular, scuzându-se însă că nu poate scrie despre carte, fiindcă șefa sa i-a interzis.

Gândul: Cât de mult reprezintă pentru dumneavoastră relația cu cititorii?

Cătălin Mihuleac: Cititorii sunt singura mea avere. Cu unii am devenit bun prieten… Și nu vorbesc aici doar de cititori români, ci și de cei germani, austrieci, francezi, elvețieni, belgieni, canadieni – căci romanul a fost tradus în limbile germană și în franceză, sub titlurile ,,Oxenberg & Bernstein” și ,,Les Oxenberg & les Bernstein”. Și, desigur, am o legătură specială cu cititorii de limbă română din Israel.

Gândul: La ce lucrați în perioada următoare?

Cătălin Mihuleac: La un roman al cărui miez e prietenia dintre un mare folclorist român și un francez care a făcut parte din Misiunea Militară Berthelot în Primul Război Mondial. Mai multe însă nici dacă mă torturați nu vă pot spune.

Gândul: Un gând de final pentru cititorii noștri?

Cătălin Mihuleac: Fiind vorba de persoane inteligente și cu gust artistic, sper să mă regăsesc în gândurile lor de lectură.