Există război și dincolo de front, iar iarna se apropie. Atacurile Rusiei lovesc puternic industria Ucrainei, cheltuielile pentru apărare ale Kievului cresc vertiginos

În Krivii Roh, inima industrială a Ucrainei, cuptoarele au amuțit. Întreprinderile miniere ale producătorului internațional de oțel ArcelorMittal sunt inactive. Alte companii mari funcționează la o fracțiune din capacitatea lor de dinainte de război. Scăderea încasărilor fiscale obligă orașul să reducă toate cheltuielile. Anul viitor, prioritatea va fi menținerea în funcțiune a serviciilor de bază, se arată într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace, semnată de analistul politic Balázs Jarábik, fost diplomat slovac.

Orașul oferă o licărire a unui pericol mai mare cu care se confruntă Ucraina. Este o diferență tot mai mare între capacitatea de a continua lupta împotriva armatei ruse invadatoare și susținerea economiei țării în spatele frontului.

• În septembrie, Ucraina a traversat o săptămână întreagă fără a produce oțel.
• A fost prima astfel de întrerupere într-un secol.
• Înainte de invazia Rusiei, metalele feroase generau venituri anuale din exporturi de aproximativ 14 miliarde de dolari.
• Închiderea întreprinderilor amenință veniturile în valută, ocuparea forței de muncă și baza de impozitare care susține războiul.

Proiectul de buget al Ucrainei pentru 2027 dezvăluie amploarea suferinței

Instalațiile energetice ale Ucrainei sunt mai bine protejate înainte de iarnă decât anul trecut. Dar Rusia și-a adaptat și extins campania de bombardamente.

Introducerea dronelor cu reacție permite Moscovei să vizeze distribuția de combustibil, depozitele, centrele de date și legăturile de transport. Atacurile repetate asupra podurilor din Kiev ilustrează o logică clară. Un pod nu trebuie neapărat să se prăbușească pentru a deveni o problemă.

„Întreruperea traficului poate perturba viața de zi cu zi a unui oraș și circulația aprovizionărilor. Și asta la un cost relativ modest pentru atacator.

Campaniile de atacuri cu drone ale Kievului, intens mediatizate, au fost concepute pentru a transforma un avantaj tehnologic temporar într-un punct de sprijin pentru potențiale discuții cu Moscova.

Acestea au impus costuri reale economiei ruse. Dar capacitatea Ucrainei de a provoca daune nu înseamnă că poate rezista schimbului rezultat.

• Fiecare oprire industrială impusă de atacurile rusești reduce veniturile Ucrainei și necesită reparații și sprijin.
• Proiectul de buget al Ucrainei pentru 2027 dezvăluie amploarea suferinței țării.
• Acesta prevede un pachet bugetar pentru securitate și apărare de 4,89 trilioane de grivne (104 miliarde de dolari la cursul de schimb proiectat al bugetului).

Reprezintă 43,8% din PIB-ul proiectat și aproximativ două treimi din cheltuielile bugetare totale”, precizează autorul analizei.

Proiectul de buget estimează deficitul Ucrainei la 15% din PIB

Potrivit ministrului adjunct al Finanțelor, Roman Yermolychev, Ministerul Apărării va avea nevoie de 175 de miliarde de dolari în 2027, față de 155 de miliarde de dolari în acest an.

„În același timp, Rusia intenționează să aloce 17,1 trilioane de ruble (203 miliarde de dolari) pentru apărare în 2027. Este o sumă record de la începutul războiului.

• Totalurile în dolari sunt măsuri imperfecte ale capacității militare. Cheltuielile Moscovei subliniază presiunea asupra Kievului.
• Ucraina trebuie să-și susțină efortul de război împotriva unui adversar care își extinde propriul angajament financiar.

Proiectul de buget estimează deficitul Ucrainei la 1,67 trilioane de grivne sau 15% din PIB.

Guvernul estimează că nevoile sale de finanțare externă pentru sprijin bugetar și asistență militară în 2027 sunt de 78,1 miliarde de dolari. Instituțiile UE sunt acum în general de acord asupra acestei cerințe, care se adaugă pachetului existent de 90 de miliarde de euro pentru perioada 2026-2027.

Totuși, aceste estimări se vor schimba pe măsură ce intensificarea atacurilor rusești va provoca mai multe pagube.

Atacurile rusești asupra fabricilor, porturilor și logisticii amenință profiturile, salariile și fluxurile comerciale din care se colectează impozitele. Crește, în același timp, cererea de apărare, reparații și alte forme de sprijin”, continuă Balázs Jarábik.

O nevoie financiară mai mare poate aprofunda conflictul instituțional

Împrumutul de sprijin pentru Ucraina, în valoare de 90 de miliarde de euro (101,4 miliarde de dolari), acordat de UE, a fost conceput pentru a acoperi perioada 2026-2027.

• 60 de miliarde de euro a fost alocate achizițiilor publice în domeniul apărării
• 30 de miliarde de euro au fost alocate pentru asistența bugetară.
• Avansarea plăților va atenua un deficit imediat, dar va reduce resursele disponibile ulterior.

FMI estimează că deficitul de angajamente pentru finanțarea deficitului bugetar pentru 2027 se situează între 30 și 35 de miliarde de dolari (aceasta nu include nevoile militare extrabugetare), 17 miliarde de dolari în 2028 și 2 miliarde de dolari în 2029. Prin urmare, UE va trebui să găsească cel puțin 70 de miliarde de euro în finanțare nouă.

„Paradoxul este că o nevoie financiară mai mare poate aprofunda conflictul instituțional. Asigurarea fondurilor pentru rezistență necesită reforme care ar limita controlul prezidențial. Ar împuternici agențiile anticorupție, pe care echipa lui Zelenski le consideră drept verificări nedorite ale puterilor prezidențiale din timpul războiului.

• Abolirea scutirii de TVA pentru coletele importate cu valoare mică este nepopulară în rândul publicului ucrainean. Poate alimenta tensiunile în cadrul majorității parlamentare deja fragile.
• Măsurile menite să susțină statul ar putea destabiliza aranjamentele politice prin care acesta este guvernat.
• Iarna care se apropie va fi o verificare a realității atât pentru Ucraina, cât și pentru Europa.

Ucraina ar putea menține poziția. Dar și-ar pierde, în același timp, capacitatea economică. Prevenirea acestui rezultat va necesita noi finanțări europene și reforme politice. Zelenski le-ar putea considera o amenințare la adresa dominației sale politice”, se mai arată în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.