Rusia lui Putin are nevoie de China lui Xi, dar și reciproca este valabilă. Beijingul nu-și permite să piardă atuurile câștigate prin parteneriatul cu Moscova, interesele se suprapun chiar și acolo unde politicile diferă

Balanța economică a înclinat puternic în favoarea Beijingului din momentul în care Vladimir Putin a declanșat „operațiunea militară specială” în Ucraina. China cumpără petrolul și gazele care, odinioară, curgeau spre vest. Furnizează utilaje și componente pe care Moscova se chinuie să le obțină în alte părți. Oferă acoperire politică în contextul în care relațiile Rusiei cu Europa s-au prăbușit aproape complet.

Beijingul a demonstrat, de asemenea, că știe cum să folosească acest avantaj, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

FLASH NEWS Germania respinge planul de reducere a bugetului UE cu 159 de miliarde de euro și cere tăieri mai drastice

10:46

IMPRESIONANT Unde au fost găsiți caii în valoare de 15.000 de euro furați dintr-un padoc. Povestea de film a Philliei și a lui Cezar

10:42

 Loading ...

• Ambele guverne au aprobat în principiu conducta Power of Siberia 2, în septembrie 2025.
• Proiectul a stagnat din cauza prețurilor.

Moscova are puține alternative. Beijingul are conducte din Asia Centrală, GNL în Golf și Australia și o producție internă în creștere.

Realitatea îi conferă Rusiei o putere reală de negociere pe relația cu Beijingul

„Influența Beijingului în domeniul energiei nu se extinde, totuși, la toate aspectele parteneriatului”, notează Chels Michta pentru CEPA.

Baza sa de producție totală o depășește cu mult pe cea a Rusiei. Dar Rusia este încă lider în domeniul mai multor tehnologii militare, unde China abia începe să-și dezvolte propria expertiză.

În ultimele trei decenii, Moscova a făcut progrese semnificative în domeniul propulsiei submarinelor de atac nuclear, al hipersonicii și, recent, în proiectarea sistemelor aeriene fără pilot (UAV).

China are nevoie de aceste tehnologii pentru a deveni un concurent aproape egal cu Statele Unite.

Realitatea îi conferă Rusiei o putere reală de negociere la Beijing.

Totodată, reprezintă o amenințare clară pentru Occident, în cazul în care Moscova decide să upgradeze sistemele chineze cu cea mai avansată tehnologie a sa și să scurteze ciclurile de dezvoltare ale Chinei.

Realitatea îi conferă Rusiei o putere reală de negociere la Beijing / Foto – Mediafax

Oportunitatea de care profită Beijingul

Cooperarea militară dintre Rusia și China s-a aprofundat din 2022. Forțele lor desfășoară acum exerciții și patrule regulate, inclusiv exerciții antisubmarin și de apărare aeriană în Marea Japoniei.

Comisia de Revizuire Economică și de Securitate SUA-China a numărat cel puțin 119 exerciții combinate până în aprilie.

Există rapoarte de cooperare privind un sistem de apărare antirachetă care ar depăși sistemul rusesc S-500 și privind submarinul chinez cu rachete balistice de tip 096 de generație următoare.

„Informațiile publice nu stabilesc ce a transferat de fapt Rusia. Însă dependența continuă a lui Putin de Xi a oferit Beijingului o oportunitate de a face presiuni pentru tehnologiile pe care Moscova le păzea cândva cu strictețe.

• Astăzi, Rusia este cea mai slabă dintre cele două puteri.
• Totuși, puterile slabe pot deține în continuare active valoroase.
• Principala forță a Rusiei, după tehnologia sa militară, este capacitatea sa de a menține Statele Unite angajate în Europa.

Atâta timp cât războiul din Ucraina continuă, Beijingul beneficiază de cerințele concurente privind planificarea militară și capacitatea industrială de apărare a SUA în teatrele de operațiuni din Atlantic și Pacific”, se mai arată în analiza CEPA.

Cooperarea militară dintre Rusia și China s-a aprofundat din 2022 / Foto – Mediafax

Rusia și relațiile cu Iranul și Coreea de Nord

Status quo-ul din Ucraina îi convine Beijingului mai bine decât oricare dintre aceste variante.

• Un colaps al Rusiei este rezultatul pe care China nu îl poate accepta.
• Dar o victorie categorică a Rusiei ar aduce propriile probleme, deoarece ar scuti Moscova de imperativul de a colabora și de a nivela relația bilaterală.

Războiul a permis Rusiei să construiască o relație militară mult mai strânsă cu Coreea de Nord. Phenianul a furnizat muniții și apoi personal pentru campania lui Putin. Rusia a oferit protecție politică și, potrivit ministrului apărării din Coreea de Sud, probabil asistență tehnică pentru programul de submarine al Coreei de Nord.

Relațiile Moscovei cu Iranul au urmat un model similar, mai notează Chels Michta.

• Teheranul a furnizat drone. În septembrie, Financial Times a relatat că specialiști ruși au ajutat Iranul să dezvolte tehnologie de rachete de croazieră supersonice care ar putea fi folosite pentru a lovi portavioanele americane și alte ținte.
• Pe măsură ce aceste legături se adâncesc, Moscova achiziționează clienți în două teatre de operațiuni unde Beijingul a fost mult timp principalul sponsor extern.

Rusia poate acum exercita presiuni nu doar în întreaga Europă, ci și în Orientul Mijlociu și în Peninsula Coreeană.

„Capacitatea Rusiei de a atrage resurse americane în mai multe teatre de operațiuni îi întărește lui Putin legătura cu Xi. Moscova nu acționează la indicațiile Beijingului și nici nu este nevoie. Interesele lor se suprapun chiar și acolo unde politicile lor diferă”, punctează Chels Michta.

Rusia poate acum exercita presiuni nu doar în întreaga Europă, ci și în Orientul Mijlociu și în Peninsula Coreeană / Foto – Mediafax

Ideologia „eurasianistă” a câștigat suficientă tracțiune la Moscova

Trecerea Rusiei la o economie de război a creat electorate cu miză în confruntare. Ideologia „eurasianistă” a câștigat suficientă tracțiune la Moscova pentru a încadra relațiile cu Occidentul ca fiind structural conflictuale, mai degrabă decât temporar tensionate.

„Atât Rusia, cât și China doresc ca ordinea internațională construită de Statele Unite și aliații săi să fie demantelată.

De aceea, încercările Occidentului de a separa cele două țări printr-o versiune de Kissinger inversat sunt puțin probabil să funcționeze. Deschiderea inițială către China a exploatat o ruptură sino-sovietică care exista deja și nu există o ruptură comparabilă astăzi.

Rusia poate fi partenerul minor, dar minor nu înseamnă de înlocuit”, se mai precizează în analiza CEPA.