Istoria zbuciumată a Groenlandei, pe care a pus ochii Donald Trump. Prin ce „mâini” a trecut uriașa insulă și ce bogății are

Începutul anului 2026 a plasat Groenlanda, o insulă cu o populație de aproximativ 57.000 de locuitori, aproximativ cât cea a municipiului Călărași, în centrul unei dispute geopolitice fără precedent și a transformat cea mai mare insulă a lumii într-o miză strategică globală. Deși este un teritoriu autonom sub coroana daneză, Groenlanda a devenit punctul de coliziune între interesele de securitate ale Statelor Unite, ambițiile economice ale Uniunii Europene și dorința proprie de independență a groenlandezilor.

Importanța insulei arctice este definită în principal de trei factori:

• Securitatea națională a Statelor Unite, după cum afirmă Donald Trump: În ultimul timp, SUA și-a reînnoit interesul pentru controlul Groenlandei, pe care o consideră vitală pentru apărarea Americii de Nord și pentru monitorizarea și combaterea influenței rusești și chineze din regiune.
• Tranziția energetică: Pentru o tranziție către energia regenerabilă, așa cum este ea promovată prin politicile energetice ale Uniunii Europene, Groenlanda este esențială datorită rezervelor de minerale rare, care sunt esențiale pentru tehnologiile verzi ale Europei și au dus, în cele din urmă, la semnarea unor parteneriate strategice recente cu UE.
• Schimbările climatice: Topirea ghețarilor nu doar că deschide noi rute comerciale în zona polară, dar accelerează și accesul la resursele energetice de sub calota glaciară, anterior inaccesibile.

„Poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar să fii prietenul Americii este fatal”

Faimosul Henry Kissinger a sintetizat esența politicii externe a Statelor Unite printr-un simplu citat: „Poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar să fii prietenul Americii este fatal”. Acest citat parcă se potrivește perfect evenimentelor din ziua de astăzi, unde Washingtonul emite pretenții teritoriale asupra unei insule care este deținută de un aliat, în timp ce toți europenii au rămas consternați de afirmațiile lui Donald Turmp și caută modalități de a le stopa.

Pe 6 ianuarie, guvernele din Danemarca, Franța, Germania, Italia, Spania, Polonia și Regatul Unit au emis o declarație comună prin care apără suveranitatea Groenlandei. Aceștia au subliniat faptul că insula aparține poporului său și că soarta acesora este o decizie care aparțile exclusiv autorităților din Nuuk și Copenhaga. Premierul danez, Mette Frederiksen, a declarat că orice tentativă de preluare forțată sau atac asupra Groenlandei ar însemna „sfârșitul NATO” și a cerut SUA să înceteze amenințările și „fanteziile de anexare”.

Uniunea Europeană a reacționat dur la declarațiile venite de al Washington și a afirmat că suveranitatea nu se negociază. Integritatea teritorială a statelor membre este un principiu fundamental care va fi apărat. Îngrijorarea europenilor a escaladat după ce administrația Trump a refuzat să excludă intervenția militară ca opțiune pentru obținerea controlului asupra insulei, mai ales după o operațiune recentă a SUA în Venezuela.

Cum a ajuns Groenlanda în componența Coroanei daneze?

Istoria europeană a Groenlandei începe în jurul secolului al X-lea, când vikingii, conduși de Erik cel Roșu, au descoperit și au început să colonizeze țărmurile sud-vestice ale insulei. Acesta, pentru a atrage coloniști, a numit insula, în mod ironic, „Ținutul Verde”. Așezările vikingilor au înflorit timp de câteva secole, dar au început să se disipeze treptat începând începând cu secolul al XV-lea, probabil din cauza climei și a conflictelor cu populația indigenă Thule, strămoșii inuiților moderni.

Contactul cu europenii a fost reluat abia în secolul al XVIII-lea, când misionarul danezo-norvegian, Hans Egede a ajuns în Groenlanda în 1721, cu scopul de a reînființa o prezență creștină și de a stabili legături comerciale. Aceasta a marcat începutul colonizării daneze moderne, iar Groenlanda a devenit începând de atunci o colonie a regatului Dano-Norvegian, iar ulterior doar a Danemarcei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, legătura insulei a fost ruptă de continentul european după ce Germania nazistă a ocupat Danemarca. La acel moment, Statele Unite au preluat responsabilitatea apărării insulei și au stabilit baze militare cu importanță strategică majoră în zona arctică.

După război, statutul insulei a evoluat de la colonie, la comitat danez, iar în 1979 a obținut autonomia. În anul 2009, autonomia Groenlandei a fost extinsă semnificativ iar guvernul local a obținut un control sporit asupra majorității afacerilor interne.

Astăzi, insula arctică este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, cu o populație inuită de aproximativ 88% și o importanță geopolitică semnificativă care stârnește interesul global pentru resursele sale naturale.

De ce este atât de importantă Groenlanda?

Subsolul Groenlandei este considerat unul dintre ultimele mari rezervoare de resurse naturale neexploatate ale planetei. Importanța sa a crescut masiv în contextul tranziției către energia verde, al necesarului de minerale rare pentru tehnologiile avansate și al topirii accelerate a ghețarilor, care facilitează accesul la aceste zăcăminte.

Groenlanda deține unele dintre cele mai mari depozite neexploatate de minerale rare, cum ar fi neodimul și praseodimul, esențiale pentru tehnologia modernă precum bateriile pentru vehiculele electrice și turbine eoliene sau pentru telefoanele inteligente, magneți de înaltă performanță și echipamente militare de ultimă generație

Pe lângă mineralele rare, solurile Groenlandei abundă și în metale prețioase, precum aur, argint, cupru, zinc și nichel, metale fundamentale pentru industria energetică. Mai mult, insula mai dispune și de rezerve semnificative de uraniu, însă exploatarea acestuia este un subiect politic sensibil. În 2021, guvernul local a adoptat legi care restricționează mineritul de uraniu din motive legate de protecția mediului.

Datorită acestor bogății, Groenlanda a devenit subiectul unei competiții strategice între marile puteri, în special Statele Unite și Uniunea Europeană. În mai 2025, insula a semnat un acord major de exploatare minieră cu Uniunea Europeană pentru a securiza aprovizionarea cu materii prime critice. În același timp, interesul SUA a rămas ridicat, iar Donald Trump și-a reînnoit dorința de a achiziționa insula arctică.

De asemenea, poziționarea strategică a Groenlandei a devenit unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale geopoliticii din ziua de azi. Importanța sa derivă din combinația unică de geografie, securitate militară și controlul noilor rute comerciale arctice. Pe măsură ce încălzirea globală duce la topirea gheții polare, noi coridoare comerciale devin navigabile, precum Ruta Mării Nordului și Pasajul de Nord-Vest. Aceste rute pot securiza transportul între Asia și Europa cu până la 40% față de cel prin Canalul Suez, iar Groenlanda este poziționată ideal pentru a servi ca centru logistic și de aprovizionare pentru aceste noi autostrăzi maritime.

Securitate și Apărare

Din punct de vedere militar, Groenlanda este considerată o „santinelă” pentru America de Nord. Baza Aeriană Thule rămâne o facilitate vitală a Statelor Unite pentru avertizarea timpurie în cazul lansării de rachete balistice și supravegherea spațială. Groenlanda formează, alături de Islanda și Marea Britanie, o barieră strategică prin care navele și submarinele rusești trebuie să treacă pentru a ajunge în Atlanticul de Nord. Din acest triungvirat, Islanda este singura țară care nu are armată permanentă. Apărarea sa este asigurată de NATO, cu un rol central al Statelor Unite, care au menținut o bază militară acolo până în 2006, bazându-se pe un acord bilateral de apărare.

Recomandările autorului:

Sancțiunile lovesc mașinăria de război a Rusiei: producția de petrol a scăzut masiv în decembrie, cea mai mare cădere din ultimele 18 luni

Administrația Trump ia în considerare plăți pentru a convinge groenlandezii să se alăture SUA

Donald Trump îi cheamă la Casa Albă pe magnații petrolului ca să-i convingă să investească în Venezuela, dar aceștia evită angajamentele ferme