Mohamed Morsi, de la președinția Egiptului la închisoare

Mohamed Morsi, propulsat din mediile clandestine ale mișcării Frații Musulmani – o confrerie islamistă mult timp interzisă în Egipt – la președinția țării arabe cu cea mai mare populație, va fi judecat începând de luni, după patru luni de la destuituirea sa de către armată, relatează AFP.

Deținut în secret de armată, după ce militarii l-au înlocuit cu un președinte și un Guvern interimare, pe 3 iulie, el urmează să dea socoteală alături alți 14 acuzați pentru „incitare la omor” împotriva manifestanților, în confruntări în care au fost ucise șapte persoane, în fața palatului prezidențial, pe 5 decembrie 2012.

Candidatul mișcării Frații Musulmani, în 2012, în primele alegeri prezidențiale democratice din țară, și-a anunțat deja susținătorii că nu va recunoaște autoritatea judecătorilor săi și că, în consecință, „nu îl va apăra vreun avocat” într-un proces pe care îl consideră organizat de către „puciști”.

EXCLUSIV Cine și de ce întreține criza politică. Ponta: Bolojan, Fritz și Kelemen se joacă cu toți/Decizia președintelui țării este ilogică

11:53

CONTROVERSĂ Secretarul de stat al SUA refuză întrebările presei de la Atena despre scandalul diplomatic cu Kimberly Guilfoyle. Rubio: „Ambasadaoarea SUA în Grecia face o treabă excelentă“

11:53

La aproape doi ani de când mișcarea Frații Musulmani a obținut o victorie detașată în alegerile legislative, iar după aceea în alegerile prezidențiale, destituirea lui Morsi a fost punctul de pornire al unei reprimări brutale. Cel puțin 1.000 de manifestanți pro-Morsi au fost uciși de către armată și poliție la jumătatea lui august, iar alți peste 2.000 de membri ai mișcării Frații Musulmani, inclusiv aproape toți liderii confreriei, au fost arestați.

Mohamed Morsi, un inginer absolvent al unei universități americane, devine deputat „independent” în perioada 2000-2005 și este încarcerat în 2006 timp de șapte luni. Este încarcerat din nou, pentru o scurtă perioadă de timp, împreună cu alți câțiva zeci de islamiști, pe 28 ianuarie 2011, după trei zile de la izbucnirea revoltei populare împotriva predecesorului său Hosni Mubarak.

Când candidează la funcția supremă, la începutul lui 2012, este numit „roata de rezervă”, pentru că îl înlocuiește pe cel prezentat drept prima opțiune a confreriei, extrem de bogatul finanțator al mișcării Frații Musulmani Khairat el-Shater, a cărui candidatură este invalidată.

Morsi este ales în turul doi, în urma unei confruntări cu un oficial de rang înalt din cadrul regimului Mubarak, Ahmed Shafik, și devine primul președinte al Egiptului care nu provine din rândul armatei și primul șef de stat reprezentând curentul islamist, în folosul căruia este acuzat că acaparează puterea.

Anul petrecut ca președinte al Egiptului este marcat de crize repetate, iar exact la împlinirea unui an de când a fost ales, milioane de egipteni ies în stradă pentru a-i cere să plece. Trei zile mai târziu, armata se sprijină pe această mobilizare pentru a-l destitui pe cel care promisese când a obținut victoria că va fi „președintele tuturor egiptenilor” și garantul idealurilor democratice ale revoltei care l-a îndepărtat pe Mubarak de la putere.

În 2010, devenit membru al Biroului Politic al mișcării Frații Musulmani, face declarații antisemite care apar, ulterior, în presă.

Provenind dintr-o familie modestă, din guvernoratul Al Sharqia, în Delta Nilului, unde s-a născut în 1951, Morsi absolvește Universitatea din Cairo în 1975 și obține în 1982 titlul de doctor al Universității South Carolina. Este căsătorit, are cinci copii și a condus pentru o perioadă de timp Partidul Libertății și Justiției (PLJ), aripa politică a mișcării Frații Musulmani.

Alura robustă, manierele simple și modul de a vorbi pe înțelesul tuturor au contribuit la o anumită perioadă de grație în primele luni de mandat. Însă le pare, rapid, destul de multor egipteni, avid de putere, hotărât să islamizeze într-un ritm rapid societatea egipteană și să instaureze un regim autoritarist. Susținătorii săi subliniază, în schimb, că este legitimat de urne și că problemele cu care a fost nevoit să se confrunte – administrații corupte, disfuncționalități economice, tensiuni interconfesionale – nu datează de la venirea sa la putere.