Strategia tăcerii abordată la Beijing. De ce China nu reacționează după eliminarea lui Khamenei și capturarea lui Maduro de către Trump

Eliminarea liderului iranian Ali Khamenei și capturarea lui Nicolás Maduro de către SUA au provocat reacții dure la Beijing, dar fără acțiuni concrete. Analiștii militari internaționali spun că pragmatismul strategic și relația cu Washingtonul condus într-un mod imprevizibil de Trump explică reținerea Chinei.

În ultimele luni, Statele Unite au eliminat doi lideri considerați apropiați ai Chinei, președintele venezuelean Nicolás Maduro și liderul suprem iranian Ali Khamenei, însă reacția Beijingului a rămas limitată la declarații diplomatice, scrie CNN.

Dictatorul venezuelean, Nicolás Maduro a fost capturat într-un raid al forțelor speciale americane desfășurat în primele ore din 2026 la Caracas și transferat într-un centru de detenție din New York. O lună mai târziu, un alt aliat al Chinei, liderul suprem iranian Ali Khamenei a fi fost ucis într-un atac cu bombe în centrul Teheranului, într-o operațiune comună a Statelor Unite și Israelului.

TENSIUNI Netanyahu autorizează sprijinirea Argentinei pentru revendicarea Insulelor Falkland. Tensiunile dintre Israel și Regatul Unit se amplifică

18:25

FLASH NEWS Liderul nord-coreean Kim Jong Un, vizită surpriză în China. A traversat podul, recent construit, care leagă cele două țări

18:13

China a condamnat public aceste acțiuni, denunțând ceea ce consideră o încălcare a suveranității statelor și o posibilă tentativă de schimbare de regim. Beijingul a transmis și mesaje de solidaritate Iranului.

Cum calculează China conflictul dintre SUA și Iran

Până acum, reacția Chinei s-a limitat la poziții diplomatice, fără măsuri concrete împotriva Washingtonului.
Analiștii spun că decizia reflectă pragmatismul strategic al liderului chinez Xi Jinping, pentru care relația cu Statele Unite, mai ales cu actuala administrație Trump rămâne o prioritate majoră.

Un motiv important este apropierea summitului dintre Xi Jinping și președintele Donald Trump, programat la Beijing la finalul acestei luni. În acest context, China evită să escaladeze tensiunile cu Washingtonul.

„China este un prieten de ocazie, multă vorbărie, puțin risc. Beijingul va lua cuvântul la Națiunile Unite, dar se va abține să ofere un sprijin semnificativ Teheranului”, a declarat Craig Singleton, director senior pentru China la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington.

Deși China este cel mai mare cumpărător de petrol iranian, importanța strategică a Iranului pentru Beijing este mai limitată decât pare. Cooperarea militară dintre cele două state rămâne redusă, iar relațiile comerciale ale Chinei cu alte state din Golf sunt mult mai importante.

„China nu vede niciun beneficiu în intensificarea tensiunilor cu SUA în legătură cu Iranul”, a declarat William Yang, analist senior la International Crisis Group.

Beijingul caută stabilitate cu toată lumea

Potrivit experților, Beijingul acordă prioritate stabilității relațiilor economice cu Washingtonul și menținerii armistițiului comercial dintre cele două mari puteri. În același timp, China încearcă să păstreze un echilibru în Orientul Mijlociu, menținând relații atât cu Iranul, cât și cu rivalii săi regionali, inclusiv Arabia Saudită.

În 2023, Beijingul a mediat chiar reluarea relațiilor diplomatice dintre Teheran și Riyadh.

Deși China a sprijinit diplomatic Iranul în ultimii ani și a contribuit la integrarea sa în organizații precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai, Beijingul a evitat constant implicarea militară directă în conflictele partenerilor săi.

„China a evitat mult timp să se prezinte ca garant al securității țărilor din Sudul Global”, a explicat Yang, arătând că experiențele militare ale SUA în Afganistan și Irak reprezintă un avertisment pentru liderii chinezi.

Totuși, situația din Orientul Mijlociu oferă și unele avantaje strategice pentru Beijing. Implicarea militară intensă a Statelor Unite în regiune ar putea reduce presiunea americană asupra Chinei în Indo-Pacific, consideră analiștii.

„Implicarea profundă a Americii în conflictul militar din Orientul Mijlociu îi distrage inevitabil resursele strategice și atenția”, a afirmat Zhu Zhaoi, director al Institutului pentru Orientul Mijlociu al Universității din Beijing.

Pe termen scurt însă, China ar putea resimți efecte economice, în special în sectorul energetic. Aproape toate exporturile de petrol ale Iranului ajung în China și reprezintă aproximativ 13% din importurile maritime de țiței ale țării.

În același timp, o escaladare a conflictului în zona Strâmtorii Hormuz ar putea afecta grav aprovizionarea energetică a Chinei, deoarece peste jumătate din importurile sale maritime de petrol trec prin această rută strategică.

Beijingul dispune însă de rezerve importante de petrol, estimate la aproximativ 1,2 miliarde de barili, echivalentul a circa 115 zile de importuri maritime.

În plan geopolitic, China ar putea folosi intervențiile militare ale Statelor Unite pentru a se prezenta drept o alternativă la modelul american de intervenție.

Beijingul promovează ideea neintervenției în treburile interne ale altor state și încearcă să își consolideze influența diplomatică în rândul țărilor din Sudul Global. Totuși, unii analiști avertizează că lipsa unei reacții ferme ar putea ridica semne de întrebare în rândul partenerilor Chinei.

„Alții care colaborează sau doresc să colaboreze cu China în probleme de securitate s-ar putea întreba dacă Beijingul îi va abandona în momente de criză”, a declarat politologul Ja Ian Chong de la Universitatea Națională din Singapore.

Recomandarea autorului:

CNN: Iranul ar fi trimis mesaje secrete pentru reluarea negocierilor cu SUA. Washingtonul neagă discuțiile, războiul din Orient continuă