Curtea Constituțională motivează decizia referitoare la noua Lege a Integrității- Document

Curtea Constituțională explică, pe 65 de pagini, că legea nu ar aplica retroactiv o sancțiune persoanei, ci ar pune capăt unei funcții sau unui „mandat viciat” de o încălcare definitiv constatată a regimului de integritate. În aceeași decizie, CCR desființează mecanismul prin care Parlamentul încerca să publice averile demnitarilor sub denumirea de „declarații de interese financiare” și stabilește că ANI nu poate fi pusă să decidă cine trăiește într-o relație asemănătoare căsătoriei. Decizia nr. 883 din 17 august 2026 soluționează împreună sesizările depuse de 27 de senatori USR și PNL și de președintele Nicușor Dan. Documentul integral al motivării CCR, AICI.

Cele mai controversate puncte ale legii

Aplicarea noilor efecte asupra unor incompatibilități și conflicte de interese constatate anterior și obligațiile impuse soților sau partenerilor de viață ai demnitarilor sunt explicate în motivarea transmisă de Curtea Constituțională.

Curtea face distincție între o situație juridică încheiată, asupra căreia legea nouă nu mai poate interveni, și efectele viitoare ale unei situații născute anterior, dar care nu s-au epuizat.

Potrivit CCR, o constatare definitivă de incompatibilitate sau conflict de interese continuă să afecteze integritatea funcției atât timp cât interdicția de trei ani nu s-a încheiat. În această interpretare, legea nouă nu modifică sancțiunea aplicată în trecut, ci reglementează efectul produs în prezent asupra funcției ocupate.

„O situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului”, arată Curtea.

”Nu este sancționată persoana, ci încetează „mandatul viciat”

Pasajul cu cea mai mare greutate din motivare este cel în care CCR separă situația persoanei de protejarea funcției publice. Curtea susține că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancțiune personală pentru o faptă trecută, ci încheie o funcție sau un mandat a cărui integritate a fost afectată.

„Norma intertemporală nu reglementează o sancțiune personală aplicabilă titularului funcției, demnității sau mandatului, ci întrerupe ori încetează de drept funcția, demnitatea sau mandatul care a fost viciat prin fapta titularului său”, se precizează în motivare.

CCR: Menținerea în funcție a persoanei aflate în perioada de interdicție afectează încrederea oamenilor în autorități

Majoritatea judecătorilor consideră că menținerea în funcție a unei persoane aflate încă în perioada interdicției produce o „alterare gravă” a integrității mandatului și afectează încrederea cetățenilor în autorități.

Legea ar pune astfel capăt acestei situații și ar reda „credibilitatea” funcției sau mandatului, fără a modifica retroactiv sancțiunea stabilită potrivit legislației anterioare.

Practic, CCR nu analizează noua măsură doar din perspectiva drepturilor titularului, ci pune în balanță și imaginea, autoritatea și standardul de integritate al funcției publice.

Ce se întâmplă cu persoanele care au deja decizii definitive

Articolul X, validat de CCR, se aplică persoanelor în cazul cărora incompatibilitatea sau conflictul de interese au fost constatate definitiv înaintea intrării în vigoare a legii, dacă termenul de trei ani al interdicției nu s-a împlinit.

Funcția, demnitatea publică sau mandatul acestora vor înceta de drept la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

În cazul persoanelor pentru care constatarea definitivă intervine după intrarea în vigoare, mandatul sau funcția încetează la data la care raportul ANI ori hotărârea judecătorească rămâne definitivă.

Conflictul de interese în cazul Fritz, stabilit definitiv după ce i s-a respins recursul

Dominic Fritz intră, în principiu, în prima categorie. Conflictul său de interese a fost stabilit definitiv după ce Înalta Curte i-a respins recursul în 18 iunie 2026.

Măsura nu produce însă efecte imediat. Parlamentul trebuie mai întâi să elimine prevederile declarate neconstituționale, după care legea va reveni la promulgare și va fi publicată în Monitorul Oficial. Abia de la intrarea sa în vigoare începe să curgă termenul de 30 de zile.

Fritz a afirmat că, dacă legea va fi promulgată, mandatul său va înceta pentru „lucruri care s-au întâmplat înainte să intre în vigoare legea” și a anunțat că va sesiza CEDO. Ilie Bolojan a vorbit, la rândul său, despre schimbarea regulilor „după ce jocul s-a încheiat”. De asemenea, conducerea USR și mai mulți lideri PNL au susținut că încetarea unui mandat pentru o faptă produsă înaintea intrării în vigoare a noii legi reprezintă o sancțiune retroactivă. Majoritatea judecătorilor CCR a respins însă această interpretare.

CCR respinge acuzația privind o dublă sau triplă sancționare

USR și PNL au susținut că legea ar institui pentru aceeași faptă până la trei sancțiuni: sancțiunea disciplinară, încetarea mandatului și interdicția de a ocupa timp de trei ani o funcție publică. Curtea respinge și această critică.

Potrivit motivării, noul articol 25 nu creează un cumul de răspunderi care se suprapun, ci un regim special format dintr-o sancțiune principală și una complementară. Sancțiunea principală este încetarea de drept a funcției, demnității sau mandatului. Sancțiunea complementară este interdicția de a ocupa o funcție sau demnitate publică ori eligibilă pentru o perioadă de până la trei ani.

CCR explică faptul că, atunci când se aplică acest regim special, nu se mai aplică separat sancțiunile prevăzute de reglementarea generală pentru funcția respectivă.

„Nu se reglementează un cumul de răspunderi sau sancțiuni care s-ar autoexclude reciproc, ci o singură formă de răspundere cu sancțiuni bine definite”, arată Curtea.

Prevederea nu a trecut în unanimitate ci cu majoritate

Prevederile care produc efecte asupra mandatelor aflate în curs nu au fost validate în unanimitate, ci cu majoritate de voturi. Președinta CCR, Simina Tănăsescu, a anunțat public că a votat împotriva soluției și că va explica într-o opinie separată de ce consideră că aplicarea mecanismului asupra unor situații anterioare este neconstituțională. Tănăsescu  decisese să nu mai fie judecător raportor în cazul sesizărilor formulate faţă de Legea integrităţii, după scandalul produs de întâlnirea cu premierul demis Ilie Bolojan.

CCR: ANI nu poate decide cine trăiește „ca soții”

Cealaltă parte importantă a deciziei privește obligația impusă „persoanei care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu un demnitar de a depune declarații de avere și de interese. Sintagma a fost declarată neconstituțională în unanimitate.

CCR constată că legea nu explică durata necesară a relației, dacă persoanele trebuie să locuiască împreună, să aibă o gospodărie comună, să fie interdependente economic sau să-și fi asumat public relația. Nu era stabilit nici momentul în care apărea obligația de declarare, ce se întâmpla la încetarea relației sau cum erau tratate relațiile succesive. Curtea observă inclusiv posibilitatea ca demnitarul și partenerul să aibă opinii diferite asupra naturii relației lor.

CCR: ANI nu poate să stabilească dacă două persoane au sau nu o relație asemănătoare căsătoriei

„Un inspector ANI – sau, generic, o entitate statală – nu poate el însuși să aprecieze dacă o persoană are sau nu relații asemănătoare celor dintre soți”, arată CCR.

Judecătorii subliniază că statul nu poate impune asemenea obligații unor parteneri de fapt câtă vreme nu a reglementat și nu a recunoscut juridic formele de conviețuire dintre persoane de sex diferit sau de același sex.

Soții demnitarilor pot fi obligați să-și declare averile

Curtea face însă o distincție importantă între partenerii necăsătoriți și soții sau soțiile demnitarilor.

În cazul soților, CCR consideră că legiuitorul poate institui o obligație proprie de depunere a declarațiilor de avere și de interese, dacă aceasta este formulată clar, previzibil și proporțional. Interesele patrimoniale ale soțului sau soției sunt relevante pentru identificarea conflictelor de interese și pentru prevenirea ascunderii averilor prin intermediul membrilor familiei.

Prin urmare, Curtea nu interzice obligația soților unor înalți demnitari de a depune propriile declarații. Elimină însă partenerii necăsătoriți din această categorie și blochează publicarea online a informațiilor patrimoniale.

Parlamentul, acuzat că a încercat să publice aceleași averi sub alt nume

Una dintre cele mai dure concluzii din motivare privește „declarația de interese financiare” creată prin noua lege.

CCR constată că aceasta reproducea aproape identic informațiile din declarațiile de avere și de interese pe care Curtea le declarase nepublice prin decizia din mai 2025. Noua declarație urma însă să fie publicată pe site-ul ANI, ceea ce ar fi permis readucerea în spațiul public a acelorași date patrimoniale, dar sub o altă denumire.

„A eluda această constatare a Curții, în sensul publicării unor forme similare de declarații, denumite de interese financiare”, încalcă caracterul obligatoriu al deciziilor CCR și dreptul la viață privată, arată judecătorii.

Curtea a declarat astfel neconstituțional întregul mecanism de publicare a declarațiilor de interese financiare pentru toate cele 43 de categorii prevăzute în lege, nu doar pentru soții și partenerii demnitarilor.

Decizia asupra primelor două puncte referitoare la partenerii de viață și la publicarea declarațiilor acestora a fost luată în unanimitate. Extinderea neconstituționalității asupra mecanismului de publicare pentru toate celelalte categorii a fost decisă cu majoritate.