Motivele pentru care Înalta Curte l-a lăsat pe Fritz fără mandatul de primar. Ce argumente au adus judecătorii

Dominic Fritz a pierdut mandatul de primar al Timișoarei deoarece a semnat un document oficial prin care a susținut aprobarea unui proiect urbanistic de care putea beneficia financiar un om care îi împrumutase bani pentru campania electorală. Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că Fritz trebuia să se retragă din acea procedură, tocmai pentru că avea o datorie față de persoana interesată de proiect. „A acționat în deplină cunoștință a calității de debitor față de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declarația de avere… N-a semnat referatul din eroare, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată”, scrie în motivarea judecătorilor. Instanța nu a stabilit că Fritz a primit mită, că a furat bani sau că a produs un prejudiciu Primăriei Timișoara ci că a încălcat legea privind conflictul de interese administrativ, ceea ce atrage consecințe asupra mandatului.

În campania electorală din 2020, Dominic Samuel Fritz a primit un împrumut de la arhitectul Răzvan Negrișanu, membru USR în Consiliul Local Timișoara, pentru finanțarea campaniei sale. La 2 noiembrie 2020, după ce a devenit primar, Fritz a semnat un referat de aprobare pentru un Plan Urbanistic Zonal, pregătind astfel continuarea procedurii de adoptare a acestuia de către Consiliul Local. Firma care elaborase documentația urbanistică era RD Sign SRL, societate în care Răzvan Negrișanu era asociat și angajat. Prin aprobarea PUZ-ului, firma putea obține un avantaj economic, iar Negrișanu putea beneficia indirect de acesta. La momentul semnării, Fritz încă avea juridic calitatea de datornic al lui Negrișanu. Prin urmare, instanța a considerat că exista un conflict între obligația de imparțialitate a primarului și relația sa financiară personală. Fritz trebuia să se abțină de la semnarea documentului și putea delega atribuția altcuiva. Motivarea integrală poate fi consultată AICI

ÎCCJ nu i-a acceptat apărarea primarului Fritz

Atât la fond, cât și la recurs, Fritz s-a apărat, pretinzând că proiectul de Hotărâre al Consiliului Local datează încă din 2017, fiind elaborat de fostul primar al Timișoarei, PNL-istul Nicolae Robu. Judecătorii au respins acest argument: semnătura sa nu era o simplă formalitate, ci reprezenta asumarea proiectului de către noul primar și un pas juridic relevant pentru continuarea procedurii. Fritz a mai susținut că nu a urmărit să-l favorizeze pe Negrișanu și că împrumutul electoral urma să fie rambursat prin Autoritatea Electorală Permanentă.

Dar ÎCCJ a stabilit că nu trebuie dovedită intenția de favorizare și nici obținerea efectivă a unui câștig financiar. Era suficient ca primarul să participe, cunoscând relația de împrumut, la o procedură care putea aduce un beneficiu creditorului său. Instanța a apreciat și că legătura creditorului cu documentația putea fi cunoscută prin verificarea acesteia. Mai mult, Negrișanu, care era și consilier local, s-a abținut de la votul privind acel PUZ, tocmai din cauza propriului conflict de interese, iar instanța a considerat că acest lucru confirma existența interesului său financiar.

Dominic Fritz a recunoscut în fața primei instanțe că a semnat referatul de aprobare pentru proiectul lui Robu din 2017 „pentru a arăta că schimbarea titularului funcţiei de primar nu a adus cu sine şi o revocare, expresă ori tacită, a referatului inițial”.

„Fritz a acționat în cunoștință de cauză”

„Contrar susținerii recurentului că fapta ar fi lipsită de orice element de gravitate, Înalta Curte reține că acesta a acționat în deplină cunoștință a calității sale de debitor față de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declarația de avere. Această cunoaștere distinge în mod fundamental situația sa de cea a unui ales care nu putea cunoaște existența conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată. Împrumutul electoral generează o dependență personală și politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obișnuite, creditorul fiind cel care a finanțat campania prin care recurentul a ajuns în funcția publică pe care era chemat să o exercite cu imparțialitate. Abținerea creditorului de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea și intensitatea interesului patrimonial în cauză”, punctează ICCJ.

Înalta Curte îi atrage atenția lui Dominic Fritz că „un primar al unui municipiu reședință de județ își asumă, prin acceptarea mandatului, exigențe de conduită superioare celor aplicabile persoanelor care nu exercită funcții publice, iar actele sale sunt supuse unui control public intens”, iar un atare context îl obligă „să manifeste o vigilență sporită în privința oricărei situații apte să creeze măcar aparența unui conflict între interesul public și interesul său personal”.

În caz contrar, „prin crearea unei aparențe de părtinire ȋntr-un context de maximă vizibilitate publică şi prin atingerea adusă încrederii cetățenilor în imparțialitatea exercitării funcției de primar, fapta prezintă un element de gravitate intrinsec, decurgând din însăşi natura valorii sociale ocrotite de normele de integritate”, mai arată ICCJ.

Fritz a pierdut funcția de primar și are interdicție 3 ani ca să candideze

Dominic Fritz a mai susținut în instanță că „nu este doar primarul al municipiului Timișoara, funcție obținută în urma unor alegeri libera, ci și președintele unui important partid parlamentar”. Acesta a mai precizat în instanță că interdicția de trei ani l-ar împiedica să participe la alegerile locale și parlamentare din 2028, la cele europarlamentare din 2029 și la cele prezidențiale din 2030. Dominic Fritz a mai adăugat că primele alegeri la care ar putea participa ar fi cele din 2032, „ceea ce ar amplifica disproporția dintre efectele interdicției și semnificația juridică redusă a faptei”.

Înalta Curte a precizat că „este de acord că impactul interdicției asupra situației recurentului este unul real și sever: întreruperea unei cariere politice active,
blocarea posibilității de a candida pentru o succesiune de cicluri electorale, afectarea exercițiului funcției de lider al unui partid parlamentar și atingerea adusă reputației publice constituie consecințe semnificative”. Cu toate acestea, instanța a adăugat că Dominic Fritz nu își pierde dreptul la muncă și poate activa în sectorul privat.

Fostul primar poate lucra în mediul privat

„Severitatea impactului nu rezidă exclusiv în imposibilitatea temporară de a candida la o funcție eligibilă”. Această imposibilitate constituie o consecință inerentă și previzibilă pentru orice persoană care, exercitând o funcție publică eligibilă, acționează în condiții de conflict de interese. Interdicția prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este limitată în timp și nu îngrădește dreptul la muncă al recurentului, care își păstrează posibilitatea de a desfășura activități profesionale în mediul privat, precum și în funcții din domeniul public ce nu implică depunerea declarațiilor de avere și de interese potrivit art. 1 din lege. Impactul, deși sever sub aspect politic și al carierei elective, nu atinge, așadar, acel nivel de gravitate excepțională care, în concepția CJUE, ar putea justifica, în conjuncție cu absența oricărei gravități a faptei, înlăturarea sancțiunii”, scrie în motivare.

ÎCCJ a apreciat că fapta nu este lipsită de gravitate, deoarece un primar trebuie nu doar să fie imparțial, ci și să evite situațiile care creează îndoieli justificate asupra imparțialității sale. Judecătorii au recunoscut că sancțiunea îi afectează serios cariera politică, dar au considerat că nu există motive excepționale pentru înlăturarea interdicției.

Potrivit motivării, încetarea mandatului și interdicția temporară de 3 ani sunt consecințe prevăzute de lege pentru situația de conflict de interese definitiv constatată. ÎCCJ a respins definitiv contestația lui Fritz împotriva raportului ANI. Hotărârea nu este, prin ea însăși, un ordin administrativ de eliberare din funcție, ci stabilește definitiv situația juridică din care decurg aceste consecințe.