Primele cercetări speologice în Peștera lui Terente. Nimeni n-a mai intrat în ea de 30 de ani

Primele cercetări efectuate în acest sfârșit de săptămână în peștera cunoscută sub numele banditului Terente au scos la iveală un complex arheologic, precum și o specie de fluture tipică peșterilor de mare adâncime, harta completă a peșterii din nordul Dobrogei urmând să fie întocmită până la finele anului.

Directorul Administrației Parcului Național Munții Măcinului (APNMM), Viorel Roșca, a declarat duminică, pentru Agerpres, că primele cercetări în Peștera lui Terente au fost efectuate în colaborare cu specialiști ai Rusenski Lom Nature Park, Bulgaria, după aproape 30 de ani în care nicio persoană nu a mai pătruns în acest loc.

‘Speologii bulgari au avut una dintre cele mai dificile misiuni și au reușit să pătrundă prin tuneluri care-mi păreau mai înguste decât trupurile lor. Am descoperit un complex arheologic cu un depozit de ceramică ce conține printre altele amfore pentru apă și ulei’, a afirmat directorul APNMM, Viorel Roșca.

VIDEO Marius Tucă spune că marele câștigător al alegerilor pentru Primăria Capitalei este Ilie Bolojan

21:41

LIVE A început numărătoarea voturilor: Cine a câștigat alegerile în București și Buzău

21:33

Din punctul de vedere al biodiversității, potrivit sursei citate, în interiorul galeriilor peșterii s-au descoperit mai multe exemplare din specia liliacul mare cu nas potcoavă, specie rară de interes european, precum și o specie de fluture caracteristică peșterilor de mare adâncime, de peste 30 de metri.

‘Sunt tuneluri verticale și orizontale, iar structura geologică a peșterii este atipică pentru alte zone ale țării, în zona nord-dobrogeană, așa cum arată și plantele de la suprafața peșterii, putându-se vorbi despre un fenomen de inversiune a straturilor geologice. Astfel, granitul este la suprafață, iar amestecul de sedimente calcaroase se găsește în interior’, a menționat directorul APNMM.

Speologii bulgari au început deja să contureze harta peșterii și, potrivit sursei, există posibilitatea ca lungimea reală a tunelurilor din Peștera lui Terente să fie mai mare decât cea estimată inițial, respectiv cinci kilometri.

‘În Bulgaria, din punct de vedere geologic, la aproape 50 de kilometri de granița cu România, a fost descoperită o situație similară cu cea din Parcul Național, iar lungimea totală a meandrelor peșterii estimată inițial la 2 kilometri a fost în realitate de 30 de kilometri’, a mai spus directorul Viorel Roșca.

Potrivit acestuia, cercetările vor continua peste aproape două luni, săptămâna viitoare participanții la expediția din acest sfârșit de săptămână urmând să transmită APNMM rapoarte de cercetare. De asemenea, APNMM va informa săptămâna viitoare Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) din Tulcea cu privire la descoperirea complexului arheologic din Peștera lui Terente, iar pe baza rapoartelor primite din partea participanților la această expediție de cercetare va transmite un raport final Ministerului Mediului.

Potrivit legendei, peștera din Parcul Național Munții Măcinului este locul în care Terente, personaj controversat care a trăit la începutul secolului al XX-lea, se ascundea de poteră. De-a lungul timpului, multe persoane care au intrat în peșteră fie din curiozitate, fie în încercarea de a-l găsi pe banditul Terente și-au pierdut viața, astfel că autoritățile comunei Cerna au astupat intrarea principală în peșteră.

Peștera lui Terente are o lungime de aproape cinci kilometri, din care un kilometru paralel cu Dunărea, iar ieșirea din aceasta este fracționată în trei locuri, unul din ele fiind cetatea Troesmis, din apropiere de satul Turcoaia.

Troesmis, una dintre cetățile principale ale geților, a fost de-a lungul întregii perioade antice un important punct strategic, cea mai veche mențiune a sa fiind în Ponticele lui Ovidius. Cetatea a fost menționată de Ptolemeu ca fiind un lagăr al legiunii a V-a Macedonica.

În jurul anului 100 d.Hr. cetatea a fost centru militar roman, dezvoltându-se ca o așezare civilă în care s-au stabilit meșteșugari și negustori. Primele săpături în acest loc au fost făcute în anii 1864-1865, ruinele cetății, potrivit ICEM, nefiind cercetate pe întreaga lor suprafață.