Veste bună pentru creatorii de modă ai casei Dolce & Gabbana

Curtea de Casație a pus astfel capăt procesului inițiat contra celor doi stiliști italieni, condamnați în apel, în aprilie, la 18 luni de închisoare pentru fraudă fiscală.

„Am fost întotdeauna cinstiți și suntem foarte mândri că acest lucru a fost recunoscut de justiția italiană. Trăiască Italia”, au reacționat cei doi, potrivit unui comunicat emis de casa de modă Dolce & Gabbana.

În aprilie, Domenico Dolce, în vârstă de 55 de ani, și Stefano Gabbana, în vârstă de 51 de ani, judecați pentru o fraudă fiscală estimată la 200 milioane de euro, au fost condamnați de Curtea de Apel din Milano la 18 luni de închisoare. Cei doi au fost găsiți vinovați de escrocherie contra statului italian și de inexactități în declarațiile lor de venituri.

În primă instanță, în iunie 2013, cei doi designeri principali ai casei de modă Dolce & Gabbana, de origine siciliană, au fost condamnați la un an și opt luni de închisoare pentru o fraudă fiscală estimată la aproape 1 miliard de euro. Pedeapsa a fost redusă în apel, întrucât o parte dintre delictele care le erau imputate au fost de atunci prescrise.

EXTERNE Pavel Durov, fondatorul Telegram, a criticat Uniunea Europeană pentru suprimarea libertății de exprimare în online

13:00

VIDEO Ion Cristoiu: „Anularea alegerilor este o decizie unică în istoria democrațiilor”

13:00

„Am rămas fără cuvinte, sunt total perplex. Vom face fără niciun dubiu recurs la Curtea de Casație”, a reacționat la acel moment avocatul celor doi designeri, Massimo Dinoia.

În noiembrie 2011, Curtea de Casație italiană a anulat achitarea celor doi creatori de modă, pronunțată în aprilie 2011 de Tribunalul din Milano.

În 2010, cotidianul economic Sole 24 Ore a dezvăluit că cele două staruri ale modei italiene făceau obiectul unei anchete, fiind bănuite de o evaziune fiscală estimată la 840 milioane de euro, alături de alte patru persoane.

Potrivit magistraților italieni, Domenico Dolce și Stefano Gabbana au creat în 2004 și 2005 o companie-tampon în Luxemburg, încredințându-i acesteia controlul asupra mărcilor grupului D & G, pentru a evita fiscul italian, în condițiile în care acea companie era administrată în realitate din Italia.