Crimele Securității spălate cu detergentul ieftin al amneziei morale

Securitatea a învins din nou. Torționarii ei merg liberi pe stradă. Cei dovediți că au comis crime sunt lăsați să plece acasă liniștiți. Azi, justiția din România a devenit o mașină de spălat crime ale regimului represiv comunist. Funcționează perfect cu detergentul ieftin al amneziei morale.

Judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție i-au achitat, astăzi, pe cei doi foști ofițeri de Securitate acuzați că l-au torturat și ucis în bătăi, în 1986, pe inginerul și disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. În pofida tuturor dovezilor care arătau vinovăția maiorului Marin Pârvulescu și a locotenentului Vasile Hodiș, foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări Penale din Departamentul Securității Statului., judecătorii ICCJ din acest dosar și-au astupat urechile. Nu au ascultat martorii care au făcut declarații care-i incriminau pe cei doi foști securiști.

”Vina” lui Gheorghe Ursu a fost una singură: a avut curajul să spună adevărul în fața tiraniei. Imediat după cutremurul din 1977, a trimis o scrisoare la postul de radio Europa Liberă, în care protesta față de decizia lui Ceaușescu de a sista lucrările de consolidare a clădirilor din București afectate de seism. Mai mult, inginerul Ursu avertiza asupra actului mafiot al regimului Ceaușescu de a deturna ajutoarele financiare internaționale serioase care veneau din Occident pentru sinistrați și a le investi în noile construcții faraonice dorite de dictator.

Scrisoarea inginerului Gheorghe Ursu citită la postul Europa Liberă a fost distrugătoare pentru imaginea internațională a regimului Ceaușescu. În timpul anchetelor la Securitate, inginerul era presat să recunoască faptul că ar fi luat bani de la spionajul occidental ca să “strice imaginea României în lume și a conducătorului ei iubit, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.

Chiar amenințat cu detenția pe viață sau cu lichidarea fizică, inginerul Ursu nu a cedat. La fiecare interogatoriu, spre exasperarea și furia celor din Securitate, care aveau ordinul direct de la Ceaușescu să discrediteze gestul său de disidență, inginerul declara cu obstinație: ”Am scris acea scrisoare la postul de radio Europa Liberă pentru că așa mi-a dictat conștiința mea de inginer și responsabilitatea pe care o am în fața riscului pierderii a mii de vieți omenești la un eventual nou cutremur care s-ar putea abate asupra României”.

Inginerul Gheorghe Ursu a fost bătut sistematic de când a fost arestat. A fost băgat într-o celulă, iar colegii lui de detenție spuneau că era luat la anchetă de cei doua ofițeri criminali. La început îl băteau, ulterior îl torturau. După ce era torturat, inginerul Ursu – potrivit martorilor – se întorcea în celulă plin de sânge, ținându-se cu mâinile de burtă. Acuza dureri incredibile. Avea palmele umflate de lovituri. Era bătut la tălpi. Timp de două luni, a fost bătut sistematic.

Existau la dosar chiar mărturii ale gardienilor. Aceștia declarau că, din cauză că nu recunoștea faptele inventate pe care i se cerea să le scrie în declarații, inginerul Gheorghe Ursu era bătut din ce în ce mai rău. La un moment dat, a fost băgat într-o celulă cu alți doi bătăuși, deținuți de drept comun, spărgători de case. Securitatea i-a folosit drept călăi. Erau doar instrumentele: pricepuți la tortură și cunoscuți drept informatori ai Securității. Au vrut să stoarcă declarații false pe care anchetatorii nu reușeau să le smulgă de la inginerul Gheorghe Ursu. Ceea ce au putut să stoarcă de la el a fost doar viața.

Asasinii disidentului Gheorghe Ursu sunt azi liberi să îi sfideze pe urmașii victimelor. Sub mandatul lui Traian Băsescu, nu am avut parte decât de o cocalarizare a procesului comunismului în România. Din păcate, raportul Tismăneanu a fost un spectacol de bifat în agenda electorală a unui președinte. Torționarii cu pensii speciale au râs și cu dosul de acest document.

Ucigașii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu au fost spălați azi de cinismul unor judecători deveniți simplii conțopiști ai diavolului. Legăturile călăilor cu politicienii corupți cu dosar la Securitate, cu figurile sinistre intrate în SRI-ul de la începutul anilor ‘90, cele care au dominat decenii la rând capitalismul de jaf din România, au fost se pare mai puternice decât ideea de justiție.

A început să funcționeze, se pare, o justiție istorică selectivă în România. Torționari ca Vișinescu au putut fi condamnați pentru că erau, pasămite, ustensilele criminale ale ocupantului sovietic de până în 1965. În schimb, torționarii regimului Ceaușescu sunt achitați. De ce? Pentru că armata ascunsă de orci ai poliției politice ceaușiste a invadat toate vasele capilare ale democrației post-decembriste. Sunt o mafie septuagenară care probabil păpușeresc încă, cu abilitate și viclenie, diverse făpturi de paie din aparatul statului român.

Prin decizia de astăzi a ICCJ, ni s-a administrat, în termenii lui George Orwell, o ”gaură de memorie”. Tot ce ține de trecut nu trebuie să mai intereseze pe nimeni. Generația de nativi digital, cei care acum sunt capturați de universul virtual, vor ignora poate complet crimele trecutului.

Indignat de nimicnicia unor inamovibili funcționari ai Răului cuibăriți în justiția română, animat de o naivă justiție poetică, îmi imaginez un scenariu sadic al împlinirii unei dreptăți divine. Nu vreau răul nimănui. Să îmi ierte Cel de Sus gândul revanșard, dar, în acest caz strigător la cer, mi-ar plăcea ca, în eventualitatea unui cutremur care s-ar putea abate asupra Românie, singurele victime – dar singurele – prinse între betoane și moloz să fie judecătorii de azi de la ICCJ, găsiți îmbrățișați, într-o complicitate perfectă, cu călăii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu.