Cum au ajuns europenii să strige „Jos farmaciștii!”

Cum au ajuns europenii să strige „Jos farmaciștii!”
Publicat: 01/08/2022, 10:00

Pe 6 martie 1945, la presiunea ocupanților sovietici, la București s-a instalat primul guvern anti-național și pro-moscovit, guvernul Petru Groza. Acest guvern a avut ca obiectiv slăbirea partidelor tradiționale și, în primul rând, a Partidului Național Țărănesc, în vederea legitimării comuniștilor prin câștigarea alegerilor care urmau să fie organizate în noiembrie 1946.

Printre instrumentele de presiune împotriva clasei politice interbelice, comuniștii au abuzat de manifestații publice atent organizate, în care mulți muncitori erau aduși cu forța să demonstreze împotriva politicienilor burghezi. Dar propaganda comunistă nu era prea sofisticată, astfel încât îi acuzau pe liderii interbelici de … fascism, încercând să-i asocieze forțat regimului Antonescu. Evident o manipulare grosolană a istoriei. Cert este că manifestațiile comuniste aveau în primele rânduri pe agenții locali ai  puterii sovietelor, în frunte cu Ana Pauker, Iosif Chișineveski sau Miron Constantinescu, care strigau din toate puterile „Jos fasciștii!”. Numai că manifestanții din ultimele rânduri, aduși silit în piața publică, nu erau prea informați cu privire la obiectivele adunărilor respective, motiv pentru care lozinca „Jos fasciștii” se transforma la ei în ceea ce li se părea că auziseră din primele rânduri : „Jos farmaciștii!”. De altfel,  imensa majoritate a  românilor nu cunoștea niciun fascist, în schimb toți cunoșteau câte un farmacist. Și dacă tot se striga în spate „Jos farmaciștii!”, existau și unii care doreau să parvină cât mai repede în rândurile noii elite politice. Motiv pentru care credeau că puțină acțiune concretă face chiar bine carierei politice și treceau la vandalizarea farmaciilor și agresarea bieților farmaciști, evident nevinovați.

Credeam, cu toții, că acele zile cumplite din 1945-1946 au trecut definitiv. Numai că ceea ce se întâmplă zilele acestea în multe țări europene readuce în memorie excesele post-belice din țările est-europene ocupate. Numai că acum strigătul „Jos farmaciștii!” s-a transformat în țipătul, la fel de sinistru și de nemotivat de „Moarte agriculturii!”. Mai precis „Moarte zootehniei!”. Pentru că ideologia sovietică din anii 40-50 este acum înlocuită de „green deal” , nebunia în numele căreia ni se cere, nouă europenilor să tremurăm de frig în case și să mâncăm insecte.

Mai grav este că unele state, deși se află în primele rânduri ale lumii, nu aud bine și preiau greșit ceea ce aud din cursul istoriei. Bunăoară într-una din țările emblematice ale civilizației europene, Marea Britanie, guvernul  a lansat un program prin care statul va cumpăra terenurile ocupate de fermieri pentru o sumă echivalentă cu aproximativ dublul sumei subvențiilor pe care fermierul respectiv le poate incasa de la stat în anii 2022-2027. Scopul nebunesc este reducerea suprafeței dedicate agriculturii din arhipelagul britanic. Mai exact, suma oferită de guvern fermierilor este de 2,35 ori suma de referință (limitată la 42 500 lire sterline). Ca exemplu, un fermier care are de încasat subvenții în valoare de 40 000 de lire sterline își poate ceda pământul către guvern contra sumei de 94 000 de euro. Guvernul de la Londra a numit acest program „Basic Payment Scheme (BPS)” și el are ca obiectiv plata acestor sume către fermierii englezi (fermele scoțiene, galeze sau nord-irlandeze nu sunt vizate) care renunță la agricultură definitiv și care se angajează să nu mai facă agricultură în viitor. Fermierii respectivi pot păstra maxim 5 hectare pentru ei, dar trebuie să cedeze statului restul terenului deținut. Alternativ, fermierii pot alege să își transforme terenul arabil în pădure, aplicând o schemă guvernamentală de împădurire. Sondajele indică faptul că aproximativ 70% dintre fermierii englezi sunt interesați de ieșirea din agricultură pe această cale, ei aflându-se într-un moment economic dificil, cu datorii uriașe și având în față o criză majoră generată de explozia prețurilor îngrășămintelor chimice.

Inițiativa britanică vine după ce, altă veche și mare civilizație europeană, cea olandeză, s-a confruntat și ea, de curând, cu un program similar. În decembrie 2021, guvernul de la Haga a anunțat un program gigantic, în valoare de 25 de miliarde de euro, care vizează reducerea la jumătate a emisiilor de oxid de nitrogen (amoniac) până în 2030, prin reducerea cu 30% a efectivelor de vite, porci și pui crescute în cea mai modernă zootehnie a lumii. Programul prevede cumpărarea de către stat, eventual expropierea, la prețuri mult sub-evaluate a jumătate din fermele olandeze, în vederea închiderii definitive  a acestora. Evident, programul respectiv a declanșat proteste uriașe ale fermierilor olandezi și a devenit emblematic pentru nebunia care a cuprins Europa în cel mai nepotrivit moment al istoriei.

Cum a început totul? În anul 2019, instanța supremă administrativă din Olanda a emis o sentință prin care condamnă guvernul că a violat „legile europene” nefăcând totul pentru a reduce azotul în exces din ariile naturale protejate. Totul ar pleaca de la materiile fecale ale animalelor, care amestecate fiind cu urina acestora, ar făcea ca ureea sa se transforme in amoniac, un gaz cu molecula compusă  dintr-un atom de azot (nitrogen N) și trei atomi de hidrogen, care amoniac se degajă in atmosferă si „ar putea deranja” habitatul natural al unor specii.

Soluția normala ar putea fi reducerea conținutului de proteine din hrana văcuțelor.  Dar promotorii „ green deal” prefera soluția radicala: reducerea efectivelor de animale si provocarea foametei in unele tari si a scumpirii cârnii si a lactatelor pe tot globul! Ca urmare a hotărârii din 2019 a Consiului de Stat, acordul de guvernare a noii coaliții la putere în Olanda, publicat în decembrie anul trecut a inclus și programul de  miliarde de euro pentru reducerea cu 30% a efectivelor zootehnice din țara lalelelor .

Problema mare aici este următoarea: zootehnia este una dintre principalele atuuri ale economiei olandeze și cea mai importantă particularitate a acesteia.  Mai mult, olandezii asigură o parte importantă din securitatea alimentară a Europei și a întregului glob. Vă vine sau nu să credeți, dar Olanda este al doilea cel mai mare exportator de produse alimentare din lume. Primii exportatori de mâncare sunt americanii (124 de miliarde de dolari în 2020, 10% din exportul lumii), urmați de olandezi (79 de miliarde de dolari, sau 6% din exportul mondial de mâncare) și apoi de brazilieni (73 de miliarde de dolari). Ei, ia uitați-vă acum la micuța Olandă, înghesuită în acest clasament între douăp țări gigantice și veți înțelege importanța crucială a agriculturii olandeze pentru întreg globul. Căci această mică țară (  42 000 km2, de cinci ori mai puțin întinsă decât România) hrănește un sfert de Europă cu carnea și lactatele sale.

De altfel, Olanda este cel mai mare exportator de carne din Uniune, cu 3,6 miliarde de kilograme de carne, în 2020, în valoare de 8,8 miliarde de euro:

Sursa, aici.

De altfel, performanțele zootehniei olandeze sunt uluitoare și fac din această mică națiune liderul european în densitatea de animale (populația la 100 km2):

Sursa, aici.

Ca efective de animale, însă, Olanda stă modest pe plan european. La vaci, olandezii au doar 3,7 milioane de capete, mult sub Franța (17, 3 milioane de capete), Germania (11 milioane de capete) sau chiar Polonia (6,4 milioane de capete). Ca densitate, însă, olandezii sunt singurii europeni care au peste 200 de vite pe suta de km2:

Sursa, aici.

De altfel, în acest clasament, România, o țară cu suprafață generoasă, nu poate atinge mai mult de rușinoasa densitate de 14,4 vite/100km2, a treia cea mai mică densitate din UE, după Bulgaria și Grecia.

La porci, olandezii dețin un efectiv de 10,8 milioane de capete, departe de campioana europeană Spania (34,5 milioane de capete) sau de Germania (23,7 milioane de capete), dar și mai puțin decât Danemarca (13,1 milioane de capete) sau Franța (aproape 13 milioane de capete). În privința densității, însă, sunt singurii europeni cu peste 1000 de porci la suta de km2, dublu față de cei de pe locul doi, danezii (550 porci/100km2). Tot spre rușinoasă comparație, noi suntem pe la coada clasamentului, cu doar 42 porci/100 km2!

Sursa, aici.

Ei, abia acum ajungem și la fondul problemei: olandezii vor să-și distrugă prețioasa lor zootehnie, să-și reducă masiv exporturile, să crească prețurile mondiale la carne și lactate și să aducă foametea pentru zeci de milioane de oameni doar pentru că au înțeles greșit ce se strigă în primele rânduri ale manifestației pentru reducerea poluării!

Noua „religie” a lumii moderne, care vine să înlocuiască mirajul comunismului, acum desuet, este reducerea poluării și, mai ales, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Dar, așa cum comuniștii manipulau realitatea unei lumi în care unii deveneau din ce în ce mai bogați, iar alții mureau în sărăcie, tot așa se întâmplă și astăzi: preoții europeni ai religiei reducerii poluării manipulează și ei grosolan realitatea. Europenii sunt siliți să stea în frig și să mânânce lăcuste în loc de fripturi de porc sau de vită în numele reducerii poluării. Dar, oameni buni, cine poluează planeta noastră?

Sursa, aici.

Păi jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră vin doar din trei țări (China, SUA și India)! Uniunea Europeană nu contribuie cu mai mult de 7% la poluarea globală, dar are cel mai radical program de reducere a poluării, program care îi silește pe proprii cetățeni să stea în frig și să mănânce mult mai puțin și mai prost! Iată, ca exemplu, Germania este a patra economie a lumii și nu produce mai mult de 2% din emisiile de gaze ale globului. Arabia Suadită este la fel de poluantă precum Germania, deși are o economie de cinci ori mai mică. Iranul, oameni buni, poluează la fel de mult precum Germania…

Pentru ce vrea Marea Britanie să-și reducă suprafața fermelor și să-și silească populația să cumpere mâncare mai scumpă, dacă britanicii produc doar 1,2% din emisiile poluante, mai puțin decât economii mult mai mici (Australia, Indonezia, Coreea de Sud, Mexic sau Iran)?

Cât despre olandezi, aceștia nici nu au loc pe harta poluării, dar țin morțiș să își distrugă zootehnia.

Și dacă este să ne uităm mai atenți la realitate, ia să vedem ce sectoare economice poluează mai mult. Și să luăm ca exemplu Statele Unite:

Sursa, aici.

Deci poluarea vine în proporție de 29% din transporturi, 25% din producția de electricitate, 23% din industrie și doar 10% din agricultură și 13% din activitățile comerciale și din gospodării. Cu alte cuvinte, guvernle noastre vor să ne pedepsească să stăm în frig și să mâncăm lăcuste în loc de unt, deși poluarea este în altă parte, oameni buni, în alte zone ale economiei! Căci toți apostolii reducerii emisiilor de gaze toxice sunt purtați în cele patru colțuri ale lumii de avioane gigantice și umblă cu limuzine interminabile. Ei, desigur, viața se vede altfel prin oglinda retrovizoare a Mercedes-ului plătit de Comisia Europeană

Mai mult, hai să ne mai uităm la niște statistici. Iată, de exemplu, cum arată contribuțiile la poluare în cel mai dezvoltat stat american, California, acolo unde este omni- prezentă religia reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră:

Sursa, aici.

Păi, da, 41% din poluare vine din transporturi, de la jet-urile private și de la limuzinele cu care se deplasează pipițele care dau lecții despre sănătatea globului. Sper că Bill Gates nu locuiește, împreună cu uriașele sale limuzine,  în California

Așa, spre comparație, cel mai „agricol” stat american, Iowa, are, într-adevăr o componentă mare a poluării cauzate de agricultură:

Sursa, aici.

Dar, oameni buni, cele mai poluante state americane sunt Texas (13,7% din totalul american pentru emisiile de gaze cu efect de seră), și California (7%), urmate de Florida, Lousiana, Pennsylvania, Ohio, Illinois, Indiana, New York și Michigan, adică statele industriale, cu economie puternică. Iowa, statul-fermă emite abia 1,5% din poluarea americană (locul 27).

Așa că ne-ar face bine să fim mai atenți când preluăm pe nemestecate lozincile pe care ni se pare că le auzim de la cei pe care, de multe ori pe nedrept, îi percepem ca fiind în fața noastră. Agricultura nu este și nici nu poate fi un mare generator de gaze cu efect de seră. Ca, de altfel, nici gospodăriile populației. A arunca povara reducerii poluării pe umerii populației, înfometând-o, este și cinic și neproductiv. Poluarea nu va scădea decât dacă vom înlocui miliardele de mașini care mișună zilnic pe șosele cu trenuri, cu metrouri și cu tramvaie. Toate mințile înfierbântate de la Bruxelles ar face bine să renunțe măcar 1-2 zile pe săptămână să-și care prețioasele făpturi cu limuzine uriașe, blindate și mari generatoare de gaze cu efect de seră. N-ar strica, poate, nici ceva tehnologii de reducere a poluării pe la fabricile și centralele electrice ale lumii.

Dar lăsați oamenii să-și trăiască viața: nu le luați pâinea de la gură și nu-i faceți să doarmă în palton în case neîncălzite! Și nu uitați: exporturile de carne și lactate din Olanda hrănesc o sută  de milioane de oameni pe acest pământ. Iar reducerea cu 30% a producției zootehnice în Olanda ar duce la creșterea prețurilor (și așa inflamate) la carne și lactate cu procentaje similare. Cine își dorește scumpirea mâncării tradiționale? Nu cumva cei care au investit în făină de insecte și „carne” din soia? Nu cumva ei stau în primele rânduri ale manifestației? Și nu cumva de la ei auzim ceea ce ni se pare a fi „Jos agricultura!”?

Petrișor Peiu
Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) citeste mai mult