De ce Polonia are politică externă și România nu are?

De ce Polonia are politică externă și România nu are?
Publicat: 15/02/2022, 12:01

Atunci Iisus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera. Evanghelia după Ioan, 8.32

Duminică dimineața, pe 6 februarie 2022, președintele polonez Andrzej Duda s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping. Duda se afla la Beijing pentru a participa la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de iarnă, răspunzând astfel invitației omologului său chinez, primită cu cinci ani înainte, atunci când Xi a vizitat Polonia.

Două zile mai târziu, Duda era la Berlin să pună la cale răspunsul Europei către Putin, într-un format restrâns al „greilor” Uniunii Europene, alături de președintele francez și de cancelarul german:

Sursa: Profimedia

Cu două săptămâni înainte, Andrzej Duda s-a aflat (alături de liderii german, francez, italian și britanic) printre puținii „lideri europeni” consultați pe tema Ucrainei de către președintele american Joe Biden.

În aceeași zi în care Duda îl întâlnea pe Xi, duminică 6 februarie, Klaus Iohannis era bine ascuns de ochii presei și de îndatoririle de președinte, undeva pe la Sibiu, întâlnindu-se cu doamna profesor de engleză Carmen Iohannis sau cu vreun partener austriac de golf. Tot ascuns a stat Iohannis și pe 8 februarie (în timpul întâlnirii celor trei lideri europeni) și la fel de anonim a rămas și pe 24 ianuarie, atunci când Biden vorbea cu reprezentanții statelor europene.

De altfel, Polonia are un parteneriat strategic cu China încă din 20 iunie 2016, convenit de către Xi Jinping și Andrzej Duda, cu ocazia vizitei de stat efectuate de primul la Varșovia. În timp ce ultima vizită a unui președinte chinez la București a fost în 2004 (Hu Jintao), iar un președinte al României a vizitat ultima dată Beijingul în 2008 (Traian Băsescu). Ultimele două întâlniri oficiale (nu pe culoarele sau la toaleta vreunei conferințe internaționale) au avut loc la nivel de prim-ministru în 2013 (București și Beijing) și 2014 (București). De atunci, cel mai înalt contact al guvernului nostru cu cel chinez a fost în decembrie 2018, la București, când a avut loc o întrevedere a ministrului Afacerilor Externe român cu ministrul-adjunct al Afacerilor Externe chinez.

Vă dați seama că Guvernul și președintele României ignoră total una dintre singurele două mari puteri economice ale lumii? De altfel, Klaus Iohannis este primul președinte al României care nu a avut nicio întâlnire oficială cu un președinte chinez. Asta în condițiile în care România a avut, la nivel istoric, cea mai bună relație cu Beijingul din tot estul și centrul Europei!

Asta, în vreme ce anul acesta, la Beijing, președintele Xi a spus, textual, că „Polonia trebuie să devină un punct-cheie în lanțul de aprovizionare China – Uniunea Europeană”. Liderul chinez a mai spus că Polonia este un partener de nădejde în cadrul marii inițiative chinezești „Belt and Road Initiative”, practic noul drum al mătăsii. De asemenea, el a promis că țara sa va importa mai multe produse agricole și alimentare din Polonia și că firmele chinezești vor crește valoarea investițiilor și al cooperării lor în Polonia.

De altfel, Xi a propus o chestiune extrem de concretă: o bursă a mărfurilor agricole destinate exportului în China din regiunea central și est-europeană, care să se realizeze pe teritoriul polonez. Președintele Duda a vorbit despre „parteneriatul strategic cuprinzător” dezvoltat în ultima perioadă, și-a exprimat interesul pentru creșterea exporturilor poloneze agricole în China și a arătat clar intenția țării sale de a atrage investiții și colaborare chinezești în industrii precum cea energetică și pentru transformarea Poloniei într-un hub logistic major al Chinei în UE. Duda a încheiat spunând că Polonia va fi un promotor al cooperării China -UE și al cooperării China-Europa Centrală și de Est.

De altfel, întâlnirea dintre președinții Duda și Xi vine după un an 2021 plin în evenimente bilaterale. La sfârșitul lunii ianuarie, ministrul de Externe de la Varșovia, Zbigniew Rau a avut cu omologul său chinez, Wang Yi, o convorbire telefonică în care au discutat despre o mai apropiată colaborare bilaterală și multilaterală. Iar la început de februarie, Andrzej Duda a participat la summit-ul anual „17+1”, în pofida nivelului scăzut de participare din partea altor state, inclusiv a României.

Duda a discutat și el telefonic cu Xi Jinping, în martie 2021, iar în aprilie, consilierul politic al lui Xi, Wang Yang, s-a întâlnit cu Tomasz Grodzki, președintele Senatului. În mai, șeful diplomației poloneze, Zbigniew Rau, a fost în China, unde s-a întâlnit cu omologul său Wang Yi, ocazie cu care și-a exprimat suportul privind Acordul de Investiții semnat în decembrie între China și UE.

Ei bine, același acord lăudat în mai 2021 de către ministrul de Externe polonez era aspru înfierat, în decembrie, de către același Zbigniew Rau, ca fiind expresia ultimă a dorinței Berlinului de a pune Europa în fața faptului împlinit. Da, dar, în decembrie 2020, tot ministrul de Externe polonez critica de mama focului același acord, la convenirea căruia nu participase, pentru că UE fusese reprezentată doar de duetul franco-german. Mai mult, tot în decembrie 2020, la Varșovia era și arestat un angajat Huawei pentru … spionaj, alături de un fost ofițer de informații polonez.

Și apoi, în ianuarie, dintr-odată, Polonia decide să reia eforturile de cooperare cu China. Aparent, după ce, în urma presiunilor aliaților americani, Germania decide să nu autorizeze, cel puțin deocamdată, conducta Nord Stream II. Polonia a marcat astfel o victorie și pe acest front în 2021, după ce ministrul polonez de Externe i-a criticat pe americani pentru vina de a se fi consultat cu germanii asupra subiectului Nord Stream II  în secret, fără a-și informa aliații de la Varșovia.

Vă dați seama cum sună asta la București: ministrul de externe al Poloniei i-a criticat pe americani? Păi dacă se întâmpla așa ceva la noi, a doua zi, un astfel de ministru ar fi fost jupuit de viu în piața publică, iar numele său ar fi fost scos nu doar din cartea de istorie, ci și din cărțile de telefon.

Presa chineză oficială a devenit brusc laudativă la adresa polonezilor, iar abilul șef al diplomației poloneze a lăudat Guvernul de la Beijing pentru „aplicarea înțelepciunii unice, acumulată în mii de ani, în vederea ținerii sub control a provocărilor societății moderne”. Mărturisesc că mie nu mi-ar fi „ieșit” o asemenea exprimare…

China a exportat în Polonia mărfuri și servicii în valoare de 26,74 miliarde de dolari în anul 2020.

Sursa: https://tradingeconomics.com/china/exports/poland#:~:text=China%20Exports%20to%20Poland%20was,COMTRADE%20database%20on%20international%20trade

Iar Polonia a avut exporturi către China în valoare de 3,06 miliarde de dolari în același an 2020.

Sursa: https://tradingeconomics.com/poland/exports/china

Către România, în același an 2020, exporturile chinezești au însumat doar 5,13 miliarde de dolari, de cinci ori și jumătate mai puțin decât către Polonia:

Sursa: https://tradingeconomics.com/china/exports/romania

Iar exporturile românești în China nu au depășit 1 miliard de dolari (942 milioane de dolari), de peste trei ori mai puțin decât cele poloneze:

Sursa: https://tradingeconomics.com/romania/exports/china

Bine, veți zice, dar polonezii au importuri din China de nouă ori mai mari decât exporturile lor acolo, ce este așa de grozav aici? Nu cumva este o debalansare prea mare? Nicidecum, zic polonezii, argumentând că, de fapt, ei mai vând mărfuri intermediare de 10 miliarde de dolari către producătorii germani care vând produsele finale în China. Și o fac pentru că Beijingul a autorizat în prealabil acele componente/ dispozitive intermediare.

Dar marele interes polonez spre China este, de fapt, extrem de pragmatic motivat: în anul 2020, 12.400 de trenuri de marfă au venit din China în Europa, o creștere de peste 50% față de anul anterior, iar cele mai multe dintre acestea au trecut prin terminalul multimodat de la Małaszewicze, situat la granița polonezilor cu Belarusul. Aici are loc transbordarea mărfurilor de la ecartamentul de tip sovietic (1.520 mm, 4 ft 11,85 in) la ecartamentul de tip european (1.435 mm, 4 ft 8,5 in). Motiv pentru polonezi să introducă prioritatea modernizării coridorului feroviar E20, un nou pod peste fluviul Bug și extinderea infrastructurii feroviare la Małaszewicze. 4 miliarde de zloți va cheltui Polonia pentru acest proiect ambițios, adică 1 miliard de euro.

Și acum, să vedeți ce înseamnă tenacitate, rigoare și profesionalism al unei administrații: în timpul vizitei la Varșovia din 2016, Xi Jinping a oferit gazdelor sale posibilitatea de a conclucra pentru realizarea unui hub logistic al mărfurilor chinezești pentru Europa, menționând în mod expres trenurile de marfă lansate de China spre Europa. Credeți cumva că polonezii au considerat că asta e o vorbă frumoasă aruncată la un pahar de șampanie? Nicidecum. Și-au suflecat mânecile și s-au pus pe treabă, crescând de patru ori capacitatea terminalului de la Małaszewicze.

Vreți să vă aduc aminte de celebrul memorandum, în 15 puncte, semnat de Victor Ponta cu premierul chinez în 2013? S-a realizat din el fix zero! Zero!

Și acum, oameni buni, să ne dăm doi pași în spate și să ne uităm la imaginea mare: China are, începând din 2013, proiectul de țară al unei generații: Drumul mătăsii economic și strategia de dezvoltare a Drumului mătăsii economic maritim pentru secolul XXI este denumirea oficială (Silk Road Economic Belt and 21st-Century Maritime Silk Road Development Strategy). Proiectul gigantic a fost lansat de către actualul președinte pe viață Xi Jinping, în 2013, și prevede cheltuirea a peste 7.000 de miliarde de dolari, până în 2049 – centenarul republicii pentru proiecte de infrastructură care să permită transportul produselor chinezești în restul lumii.

Noul drum al mătăsii chinezesc este atât de important încât a fost introdus în Constituția Chinei în anul 2017.

În centrul proiectului definitoriu al actualei generații de lideri chinezi se află un mare coridor feroviar: calea ferată YuXinOu, de fapt un coridor de trenuri de marfă care să lege sud-vestul Chinei (orașul Chongqing) de orașul german Duisburg. Vorbim de 11.179 de kilometri care sunt parcurși de trenurile de marfă în 13-16 zile, de trei ori mai repede decât cele 36 de zile pe care le parcurge un container transportat pe rute maritime.


Sursa: http://www.ecns.cn/business/2017/04-24/254586.shtml

Trenurile de marfă sunt operate de către un consorțiu compus din YUXINOU (Chongqing) Logistics Co., Ltd., Kazakhstan Temir Zholy (căile ferate kazahe) și DB Schenker China Ltd, o subsidiară a companiei feroviare germane de stat, Deutsche Bahn. Iată, așadar, o conlucrare de proporții gigantice sino-germane, care străbate teritoriile Kazahstanului, Rusiei, Belarusului, Poloniei și Germaniei. De altfel, ruta europeană a drumului mătăsii include celebrul coridor feroviar care trece prin Porțile Dzungariane, o trecătoare care reprezintă singurul coridor din China spre Asia Centrală (din Manciuria până în Afganistan), la granița dintre kazahstan și Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang.

Pentru a înțelege dimensiunea acestui coridor de marfă, ar trebui să știm că, în 2012, pe această rută veneau 40 de trenuri pe an, în 2014, 150 de trenuri pe an, în 2018 erau 10.950 de trenuri pe an, iar în 2020 au fost 12.400 de trenuri! Și nodul central european al acestui coridor imens este terminalul polonez Małaszewicze, pentru că aici se „europenizează” trenurile acestea, aici se trece la ecartamentul european!

Hai să punem acum în oglindă ce a făcut România condusă de Klaus Iohannis: în mai 2021, a interzis, prin lege, companiilor chinezești să participe la lucrări publice de infrastructură. Să și traducem miza acestei hotărâri: România va cumpăra, în următorii 10 ani, zeci de rame de metrou (deja primele sunt atribuite) și câteva sute de rame feroviare electrice, primele 60 fiind deja în curs de a se licita. Ei bine, cine produce astfel de rame feroviare și de metrou? Câteva companii europene (cele mai mari Siemens și Alstom) și chinezii de la CRRC. Problema este că CRRC este cel mai mare constructor mondial de trenuri și, poate mai important, singurul dispus să transfere tehnologie în România și să producă aic, la Arad,  aceste rame. De unde să le vândă în toată Europa.

Atunci când Guvernul Cîțu a interzis participarea chinezilor la lucrări de infrastructură publică din România, acesta a făcut, practic, o mare afacere. Mare pentru Alstom și Siemens, pentru că acestea vor putea practic să ocupe singure o piață de câteva miliarde de euro în următorii ani. Fără să transfere tehnologie aici, fără să asambleze aici. De fapt, deocamdată, toate cele trei contracte licitate anul trecut au ajuns la firma franțuzească Alstom (două licitații pentru căile ferate și una pentru metrou).

Singura scuză invocată de Iohannis și Cîțu pentru alungarea companiilor chinezești din România este că așa le-a cerut partenerul american. În realitate, americanii i-au cerut lui Iohannis să-i îndepărteze pe chinezi din proiectele de dezvoltare a rețelelor 5G și din proiectul de la Cernavodă. De trenuri nu a zis nimeni nimic. Numai că Iohannis și-a spus că n-ar strica puțin exces de zel, că doar nu dă de la el, ci de la o țară (România) cu care nu are mai nimic în comun.

Poate vă interesează, dragii mei, cam cât de pedepsiți au fost polonezii de americani pentru faptul că au relații cu chinezii. Ei bine, aflați că Polonia a exportat în 2021 mărfuri de 10 miliarde de dolari în America și a importat de acolo în valoare de 6 miliarde:

Sursa: https://www.census.gov/foreign-trade/balance/c4550.html

România baronului Iohannis abia a exportat de 3 miliarde de dolari și a importat de doar 1,5 miliarde de dolari.

Sursa: https://www.census.gov/foreign-trade/balance/c4850.html

Polonezii au primit, până acum, investiții americane, directe și prin subsidiare europene ale firmelor americane, de aproape 63 miliarde de dolari, iar noi suntem cu acest indicator la 6 miliarde de dolari.

Și, da, americanii au trupe și în Polonia: 4.000 de militari americani staționează permanent în Polonia (vor ajunge la 5.500 în curând) și au mai venit încă 1.700 pe durata crizei de acum.

Deci, atunci când regimul Iohannis și ciracii săi din presă invocă parteneriatul cu americanii pentru a justifica ignorarea Chinei, trebuie să li se răspundă astfel: Polonia are un comerț exterior de patru ori mare decât noi cu americanii, are investiții americane de zece ori mai mari și infinit mai multe trupe americane. Și cu toate acestea, președintele polonez poate să aibă întâlniri cu cel chinez, iar Polonia are voie să aibă afaceri cu China de cinci ori mai mari decât avem noi.

România nu putea să aibă poziția geografică a Poloniei și nici să aibă un terminal plasat precum cel de la Małaszewicze, dar parcă putea să aibă mai multă inteligență politică.

Mult timp i-am plâns pe polonezi pentru că se află, pe hartă, între Rusia și Germania, dar iată că ei știu să tragă și avantaje de aici.

Noi ne aflăm, pe hartă între Republica Moldova și Ungaria, și de aici nu prea avem cum să profităm. Dar avem o istorie de multe zeci de ani care ne-ar fi putut aduce ceva doar din valorificarea ei. Am ales, în schimb, s-o negăm și să ne ascundem în pivnița diplomației, cu pătura trasă pe urechi, participând (doar afectiv) la războaie imaginare.

Petrișor Peiu
Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) citeste mai mult