Cultul lui Ilie Bolojan a ajuns rapid la cote îngrijorătoare. Îngrijorătoare în primul rând pentru cei care practică acest cult. Pur și simplu România nu are suficienți specialiști în psihiatrie care să-i poată trata eficient pe toți.
Nu poți pretinde că nu ai niscaiva suferințe profunde și, în același timp, să continui să-l ridici în slăvi pe incompetentul înfumurat din Bihor, care a ridicat lipsa de logică și anti-empatia la rang de artă.
Ilie Bolojan își dorea de foarte multă vreme să ajungă cineva în țara asta. Însă nu și-a abordat ascensiunea bărbătește, n-a avut curajul să-i privească în ochi pe cei pe care voia să-i mazilească pentru a parveni el. A stat ascuns în Oradea și a lucrat de acolo, temeinic, încăpățânat, construindu-și o platformă de imagine fabuloasă și ignorând construcția unui proiect care să însemne cu adevărat ceva și pentru noi, nu doar pentru propria-i persoană.
Ilie Bolojan a folosit, prin Mihai Jurcă, banii publici destinați promovării turistice a Oradei și Bihorului pentru a-și crea și promova imaginea de mare gospodar. Și, cumva, a reușit. Oameni care nici nu știu să arate din prima cam pe unde se află Oradea pe harta României au înțeles – pentru că asta li s-a repetat în mod obsesiv – că Ilie Bolojan este cel mai potrivit om pentru a conduce România. Ca președinte sau ca prim ministru, nici nu conta. Pentru că românii, în general, nu prea sunt atenți nici la legile țării și nici la nuanțele acestora. Dacă ar fi fost, ar fi știut că în sistemul democratic din România nici președintele și nici premierul nu conduc țara. Mai ales atunci când nu câștigă alegerile.
Ilie Bolojan s-a insinuat la putere pe ușa din dos.
În primul rând, a așteptat să-i moară orice posibil contracandidat din partid. Se pare, chiar, că a pus umărul destul de activ pentru ca acest lucru să se întâmple.
În Bihor, județ pe care Ilie Bolojan îl controla politic pe deplin în 2024, candidatul PNL la președinție s-a clasat de-abia pe locul al IV-lea, cu doar 36.745 de voturi. Cu doar 5 luni înainte, Ilie Bolojan, tot din partea PNL, obținuse 154.536 de voturi pentru președinția Consiliului Județean. Dacă ar fi făcut fie și cel mai mic efort, dacă și-ar fi mobilizat votanții în interesul președintelui propriului partid, nu în sprijinul Elenei Lasconi, Bolojan ar fi putut obține pentru Ciucă mult mai mult decât doar 1/5 din voturile obținute de el.
Mai sunt județe din Ardeal, dominate de peneliști îndrăgostiți de Bolojan, în care Ciucă a obținut mult mai puține voturi decât membrii PNL care au ajuns șefi de Consilii Județene: Cluj (Ciucă a luat doar 1/4 din voturile lui Tișe și s-a clasat pe locul al V-lea în turul I al prezidențialelor), Arad (Ciucă a obținut mai puțin de 1/3 din voturile lui Iustin Cionca și s-a clasat tot pe locul al V-lea), Botoșani (Ciucă a obținut de aproape 6 ori mai puține voturi decât Valeriu Eftimie și s-a clasat tot al V-lea) iar exemplele pot continua la nesfârșit.
La doar câteva zile după acest dezastru electoral, la care fruntașii peneliști din gașca lui Bolojan au pus cu hotărâre umărul, Ilie Bolojan devenea președintele interimar al PNL.
Primul pas spre funcțiile visate fusese făcut.
Ilie Bolojan a condus PNL spre o mare victorie: locul al III-lea la alegerile parlamentare. Cu acest rezultat, Ilie Bolojan nu ar fi putut spera la mare lucru.
Și, totuși, a obținut enorm. A devenit chiar președinte interimar. Iar apoi, după ce iar l-a faultat pe candidatul la președinție al coaliției PNL-PSD-UDMR, a fost uns premier de către fostul candidat pentru care, de data asta, chiar și-a dat osteneala.
Este pentru prima oară în România de după 1990 când prim ministru al țării ajunge reprezentantul partidului care s-a clasat pe locul al III-lea la alegerile parlamentare, ba a obținut și un scor mult mai mic decât în 2020.
PNL a mai dat premieri fără să fi obținut cele mai multe voturi la parlamentare: Orban și Cîțu. Dar nici măcar ăștia doi nu veneau de pe locul al III-lea, ci de pe locul secund.
Da, vor spune adulatorii săi, dar Bolojan este un mare gospodar!
Serios? Gospodar este și Brânzoi, din Las Fierbinți. Doar că pentru Brânzoi nu s-au cheltuit aproape zece milioane de euro în 6-7 ani pentru a fi promovat drept posibil salvator al țării.
Dacă oamenii ar fi urmărit nu ce clădiri a spoit Bolojan prin centrul Oradei și nici ce influențări i-au curățat colonul pe bani publici, ar fi văzut semnele incompetenței economice a marelui încruntat. Oradea și Bihorul sunt un perfect exemplu de dezvoltare îndreptată împotriva oamenilor. Faptul că Bihor este unul dintre județele României cu celule mai mici salarii medii spune multe despre viziunea economică a lui Bolojan. Marea realizare a lui Bolojan a fost să încerce să pună la dispoziția unor companii mijlocii și mari mână ieftină de lucru, adusă de la zeci de kilometri distanță dintr-un județ subdezvoltat economic.
De când a ajuns prim-ministru, Ilie Bolojan a reușit să-și impună lipsa de viziune economică la nivel național. Nu a făcut decât să taie bani de peste tot de pe unde a putut, fiind convins că așa trebuie făcut. N-a ascultat pe nimeni priceput cu adevărat, și-a luat sfaturile în materie de economie de la un realizator TV de mâna a șasea, proaspăt pus pe tușă săptămânile astea din cauza lipsei de performanță profesională, și a mers cu încăpățânare înainte, rânjind superior și aproape bovin.
Învățământul, care mai avea nevoie doar de un brânci, horcăie în agonie pe marginea bugetului. Sănătatea nu poate interveni, pentru că și de acolo a tăiat marele încruntat bani. Mediul privat, despre care Bolojan vorbește cu atâta emfază, deși habar n-are cum funcționează, mai are puțin și colapsează. Administrația publică a fost curățată de bani ca și cum ar fi vizitat-o o bandă de spărgători.
Până acum nu putem pune direct în cârca incompetenței lui Bolojan vreun deces. Dar au murit, de când e el prim ministru, zeci de mii de firme, iar alte zeci se îndreaptă în marș funebru spre insolvență și faliment.
Incompetența lui Ilie Bolojan ucide lent, dar sigur, economia românească, în timp ce împrumutăm 17-18 miliarde de euro anual pentru a contribui la supraviețuirea economiilor din Franța, Germania sau SUA, pe unde se fabrică armamentul pe care ne îngrămădim să-l cumpărăm.
Creșterea economică s-a transformat în recesiune, piața muncii s-a prăbușit, construcțiile și agricultura merg în pierdere, dar fanii lui Bolojan sunt și mai pătimași, și mai categorici, și mai exagerați.
Într-un singur punct pot fi de acord cu ei. Nu, nu în acelea în care ne spun că Bolojan ne-a salvat, că Bolojan e de neînlocuit, că e darul făcut de Dumnezeu românilor. Sunt de acord cu ei, însă, atunci când spun că fără Bolojan nu am fi acolo unde suntem azi: pe marginea prăpastiei.
AUTORUL RECOMANDĂ: