Decizia fără precedent în istoria României – prin care șeful Statului a renunțat la mandat – deschide o dezbatere suplimentară în campania electorală, mai cu seamă pe zona anunțatelor candidaturi independente, aparținând lui Călin Georgescu și Nicușor Dan. Dacă primul mizează, într-un discurs simplist și cu accente de „salvator”, pe coarda emoției naționaliste, al doilea încearcă să se proiecteze tot mesianic, dar în zona internaționalistă, dat fiind și sprijinul pe care l-a avut din partea acesteia.
Totuși, asemănările de abordare ale celor doi sunt izbitoare, măcar la câteva capitole.
Finanțările campaniei. Anularea prezidențialelor din 24 noiembrie a fost pusă pe seama interferențelor unor „actori statali și non-statali”, dacă e să cităm din comunicatul CSAT.
Totuși, ținând cont de susținerea personală și deloc ascunsă a lui Klaus Iohannis, precum și de legăturile aproape transparente cu rețeaua de ONG-uri patronate de George Soroș, nimeni nu a contestat corectitudinea votului pentru Primăria Capitalei.
Iar tot legat de conexiunile cu Rusia, nu au existat voci care să îl asocieze, în ciuda evidențelor, pe Nicușor Dan cu șeful său de campanie, Matei Păun, simpatizant declarat al lui Vladimir Putin și personaj cu afaceri în anexa Rusiei, Belarus.
Demagogia fără substanță. De la „lucrarea unii cu alții și împreună cu Dumnezeu” ori „trezirea în conștiință a poporului român” și până la „România onestă” ori „pentru bucureșteni e mai bine ca Nicușor Dan să fie președinte”, declamațiile ori sloganurile celor doi sunt foarte asemănătoare în lipsa de substanță.
Atribuțiile președintelui sunt puternic limitate de Parlament și premier (la numirea guvernului, la desemnarea șefilor de servicii, la revocarea unui ministru sau la desemnarea șefilor de parchete), ceea ce arată că promisiunile fanteziste nu își vor putea găsi ilustrarea în realitate.
La capitolul sarcinii esențiale a unui președinte, mai ales după ultimii 20 de ani, acela al funcției de mediere și dialog între categorii sociale, profesionale, partide chiar, Călin Georgescu și Nicușor Dan sunt identici. Primul nu vorbește nici măcar cu presa, nu primește întrebări și se revoltă dacă e întrerupt din delirul liric. Al doilea nu răspunde la telefon primarilor de sector, nici măcar celor apropiați sau care l-au susținut.
Nuclee dure de nepătruns. Susținătorii celor doi dau senzația apartenenței la o sectă, al cărei lider este cel puțin un reprezentant divin, dacă nu cumva divinitatea insăși.
Întrebați cum văd acuzațiile privind campania online și lipsa cheltuielilor declarate, șederea la Viena timp de ani de zile, absența veniturilor justificabile ori asocierea cu mercenari dubioși sau declarațiile anti-europene și pro-ruse, fanii lui Călin Georgescu spun că acesta e salvatorul așteptat și că toți inamicii lui trebuie să dispară.
Confruntați cu dezastrul termoficării, cu frigul din case, cu bulevardele blocate de șantiere abandonate, cu declinul economic, poluarea și eșecul administrativ al Capitalei, votanții „nicușoriști” cer eliminarea oricui se opune idolului lor.
Poziționarea Elenei Lasconi. Liderul USR i-a „pus la oală”, împreună, pe Călin Georgescu și Nicușor Dan, arătând că aceștia se poziționează împotriva partidelor, printr-un discurs uneori cu accente fasciste, sugerând desființarea formațiunilor politice, care, prin natura sistemului democratic, și în ciuda păcatelor evidente, asigură echilibrul reprezentativității.
Problema este că amândoi candidații au cerut și chiar obținut, de-a lungul anilor, validări sau susținere tocmai de la partidele pe care care astăzi le critică și le vor dispărute.
În vreme ce Călin Georgescu a fost vehiculat pentru funcția de premier în diferite contexte, inclusiv după scandalul ce a urmat tragediei de la Colectiv și demisiei lui Victor Ponta, Nicușor Dan s-a plimbat în campanie pe la toate reuniunile de partid (ale PNL, USR, FD și chiar AUR), încercând să ofere sprijin și sperând să primească suport.
Adică o abordarea tranzacțională, pentru care Elena Lasconi l-a calificat drept „politician oportunist”.
Emoția bate rațiunea. Din noianul declarațiilor aflate la limita dintre neștiință și ridicol, concurența dintre Călin Georgescu și Nicușor Dan este una puternică.
Mai mult decât paradoxal, poziționarea față de recenta demisie a lui Klaus Iohannis îi aduce iarăși împreună pe cei doi „independenți”: Călin Georgescu o salută, dar din perspectiva sa e o dovadă de lașitate și o fugă de răspundere, în vreme ce Nicușor Dan e la fel de mulțumit de acest deznodământ, deși îi datorează o bună parte din cariera sa fostului președinte, pe filiera consilierului Sandra Pralong și a ecosistemului de ONG-uri întemeiate de aceasta, în numele lui George Soros, încă de la începutul anilor `90.
Citește și: