Exportăm în Moldova ce n-avem: energie și democrație

De ani buni, România exportă banane. Nu se produc banane în România, cu excepția câtorva zeci de kilograme pe an în vreo stațiune de cercetare în agricultură, dar exportăm, în anii buni, și peste 15.000 de tone de banane. Atât de multe banane exportăm, încât a început tânăra generație să se teamă că rămâne fără.

Teama asta pare să ne fi decis următorii 5 ani, căci perspectiva penuriei de banane a contribuit la victoria lui Nicușor Dan la prezidențiale. N-ar trebui să ne temem, însă: deși nu producem, oricât am exporta tot găsim banane pe rafturile oricărui magazin, chiar și în cele mai depopulate sate ale țării.

Energie electrică, însă producem. Producem, dar nu ne ajunge, așa că trebuie să importăm. Asta nu înseamnă că nu și exportăm. Sigur că exportăm la prețuri mici, importăm la prețuri mari, că asta e piața și astea sunt caracteristicile mărfii numite energie electrică: dacă nu ai unde s-o stochezi, trebuie să o dai mai departe, să scapi de ea, la orice preț.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Marius Tucă explică de ce depinde viitorul politic al Ancăi Alexandrescu: „Ține de relația ei cu George Simion”

23:26

SPORT Locul 9 pentru TRICOLORE la Mondialul de handbal feminin! Ce comparație se poate face cu edițiile precedente

23:25

Problema cu energia electrică din România este alta: nu producem nici măcar o treime din cât am putea, nici măcar la orele de vârf.

România are capacități de producție instalate care însumează aproape 18.000 de MW. Cu toate acestea, rareori se ajunge la o producție care să depășească 6.000 de MW. În timpul zilei, când funcționează din plin și fotovoltaicele, dependente de lumina soarelui. Asta, deși doar cele 878 de grupuri de producție din surse hidro ar putea produce, dacă ar funcționa toate, 6.364 de MW. Dar nu mai funcționează toate de foarte multă vreme, producția din surse hidro depășind rareori 2.000 MW.

Așadar, producem energie electrică, am putea produce și mai multă energie electrică, dar am devenit importatori neți. Adică importăm mai multă energie decât exportăm. Chiar dacă am produce mai mult, n-am putea să exportăm mai mult de 4.000 MW pe oră, că asta-i capacitatea rețelei de transport. Bine că avem această limitare, că exact asta este și capacitatea pe care o putem importa. Dacă ar fi mai mare, am importa mai mult, pentru că băieților deștepți din energie le convine așa. Băieții deștepți fiind cei care nu produc, nu dețin rețele de transport, dar emit facturi și încasează comisioane.

Exportăm, așadar, energie electrică ziua și importăm noaptea. O parte din energia exportată ajunge în Republica Moldova. Culmea este că exportăm în Moldova chiar și atunci când suntem nevoiți să importăm.

Pe 8 septembrie 2025, la ora 20.34, exportam în republica Moldova 316 MW, în timp ce importam 1.492 MW, ca să ne acoperim nevoile. Iar una dintre nevoi este să furnizăm Moldovei peste o treime din energia electrică de care are nevoie, ceva mai mult decât produce ea însăși în orele nopții.

Dar dacă energie încă mai producem, în ciuda strategiilor ultimelor 5 guverne, care au dus la scăderea producției interne și creșterea nejustificată a prețurilor, am început să exportăm în Republica Moldova și ceva ce noi aproape că nu mai știm cum arată: democrație.

De la lovitura de stat constituțională din decembrie trecut, de la retrogradarea țării noastre printre cele cu regim hibrid în Indexul Democrației întocmit de The Economist, nu putem spune că democrația ne prisosește. Ba chiar a devenit atât de rară la vedere, încât mai degrabă o ținem închisă în laboratoare și seifuri decât să-i dăm drumul în societate. Guvernul este condus de șeful partidului clasat pe locul al III-lea la alegerile parlamentare, iar partidul de pe locul al IV-lea, condus de un cetățean german care nu are și cetățenie română, deține patru dintre cele mai importante ministere: Economia, Apărarea, Externele și Investițiile și Proiectele Europene.

Mai mult, partidul clasat pe locul al IV-lea are 3 reprezentanți în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (Țoiu, Miruță, Moșteanu), partidul de pe locul al II-lea are trei reprezentanți (Bolojan, Predoiu și Nazare), iar partidul care a obținut cele mai multe voturi pe 1 decembrie 2024 are un singur reprezentant, pe Marinescu de la Justiție.

Practic, deciziile legate de securitatea și politica externă a României sunt luate de reprezentanții unor partide care de-abia-de-abia au obținut un sfert din voturile exprimate de români.
În două luni și jumătate de existență, Guvernul Bolojan și-a asumat deja răspunderea de 6 ori, pentru 6 pachete legislative. De trei ori mai mult, deja, decât guvernele CDR din perioada 1997-2000, cu 150% mai mult decât Guvernul Năstase din perioada 2000-2004, de tot atâtea ori ca guvernele Tăriceanu și Ponta, între 2005-2008 și 2012-2015.

Doar guvernele conduse de Emil Boc și-au asumat de mai multe ori răspunderea pentru diverse legi: de 12 ori. Doar că au făcut asta în 4 ani, nu în două luni și jumătate.

Asumarea răspunderii este o procedură constituțională, dar la limita democrației, pentru că elimină dezbaterea publică și posibilitatea partidelor parlamentare de a aduce amendamente. Asumarea răspunderii guvernamentale este un pumn constituțional băgat în gura opoziției și a societății civile. Dar după ce ai decapitat democrația prin anularea alegerilor în baza unor supoziții nedovedite nici azi, un pumn în gură nici nu se mai simte.

Ei bine, deși am început deja să uităm cum funcționează și cum arată democrația, am început să o exportăm peste Prut. Noi, care n-am fost în stare să respectăm votul cetățenilor noștri, noi, care n-am fost în stare să ne apărăm propria democrație, ducem acum democrație în republica Moldova, în sacoșele de rafie ale CNA.

CNA care a decis, în baza unui raport întocmit de către ONG-ul Expert Forum, să ceară platformei TikTok să elimine niște conturi care, chipurile, ar favoriza partide politice moldovenești care sunt în opoziție față de partidul Maiei Sandu.

Una dintre probleme este că directoarea executivă a Expert Forum, Laura Ștefan, a lucrat pentru Maia Sandu în Comitetului consultativ independent anticorupţie și lucrează pentru statul moldovean, condus de partidul Maiei Sandu, în comisia de evaluare a procurorilor din Republica Moldova.

Imparțialitatea rapoartelor Expert Forum este, din aceste motive, cel puțin îndoielnică.

A doua problemă, mult mai mare, este că CNA nu este o instituție a statului moldovean, ci a statului român. CNA nu are jurisdicție în Moldova, ci doar în România. Interferența unei instituții a statului român în alegerile din Moldova, interferență fățișă, este o încălcare flagrantă a principiilor democratice, a legilor și practicilor internaționale.

CNA, în care o singură voce, cea a lui Georgică Severin, s-a ridicat împotriva acestei măsuri aberante, pretinde că protejează democrația din Moldova. Asta după ce, prin multe dintre măsurile luate în ultimele 9 luni, a început s-o îngroape pe cea din România. Aproape de vie.

Noi, care n-am fost în stare să ne protejăm democrația noastră, din ce în ce mai firavă după 35 de ani de exercițiu, noi, care nu suntem în stare să prezentăm probe pentru abuzurile care se comit constant de cel puțin 10 luni, noi, cei pe care The Economist îi consideră mai apropiați de autoritarism decât de democrație, ne-am apucat să facem ordine în democrațiile țărilor din jur.

Suntem un fenomen regional: exportăm banane, deși nu producem, exportăm energie, deși nu ne-ajunge nici nouă, exportăm democrație, deși nu prea mai știm cum arată.

Mai rău este că energie mai producem, încă, și am găsit de unde să importăm. Bananele nu ne vor lipsi niciodată, dar democrație nu prea mai avem de unde să luăm, căci este din ce în ce mai rară în cam toată Europa.

Dar asta să fie ultima noastră problemă. În definitiv, bananele sunt temelie, iar democrația fudulie.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Cu demisiile pe frunte stăm de veacuri, ca un munte
• Planul Național de Ruinare și Impertinență