Florian Bodog: ”Cum rămâne cu Sănătatea? Dar cu Educația?” (OPINIE)

Sunt două întrebări corecte, menite a deranja partidele care s-au înghesuit, în weekend, la Vila Lac, în ciuda faptului că nici n-au câștigat alegerile, nici nu avusese loc prima tură de consultări oficiale la Cotroceni.

Întrebările sunt cât se poate de legitime, pentru că – potrivit informațiilor scurse prin presă – se discută puțin spre deloc despre aceste domenii. Din ce se poate înțelege, partidele au discutat, mai degrabă, cum să-și împartă funcțiile pe la Senat și Cameră, în niciun caz în Guvern, ceea ce este foarte ciudat. Iar discuțiile guvernamentale, care ar fi trebuit să ocupe centrul dezbaterilor între această majoritate, din ce în ce mai improbabilă, s-au concentrat pe cine poate sau nu poate fi premier sau pe ministere care mai de care mai puternice și mai bănoase.

Nimic despre Sănătate. Nimic despre Educație. Nimic despre Muncă. Nimic despre cine va trebui să administreze secțiile ATI sau sarcina de a dota copiii cu mijloacele necesare desfășurării școlii online. S-a auzit, ceva, ceva, despre transparentizarea administrației centrale.

MARIUS TUCĂ SHOW Valentin Stan: Franța are o tradiție de a bloca popoarele în a-și exercita drepturile suverane

09:00

INEDIT Chinezii fac jucării cu inteligență artificială. Ce știe să facă o pisică AI

08:49

Dar oare, acest subiect – important totuși în economia generală a unui Executiv – nu ar fi trebuit să ocupe un loc mai puțin prioritar, câtă vreme la noi se moare de COVID ? Oare goana după funcții nu ar fi fost mai puțin importantă acum, când politicienii acestor partide văd, cu ochiul liber, că oamenii mor ?

Poate că în acest an, mai mult ca oricând, oamenii politici ai partidelor ce se vor guvernamentale, în contradicție cu votul românilor, ar fi trebuit să lase de-o parte goana după funcții și să se concentreze pe obținerea unui acord de principiu cu privire la strategia de urmat în aceste două domenii cheie: Sănătate și Educație.

Fără un astfel de acord, din care să rezulte imediat o strategie, lupta pe care acești domni și doamne o duc pe la vilele cuprinse în protocolul de stat nu sunt decât ciolaniade, care urmăresc securizarea banilor și a puterii.

Puține lucruri mai sunt, în aceste zile, despre cetățeni și despre România. De la începutul pandemiei, plecând de la alegerile anticipate și sfârșind cu negocierile de la Vila Lac, dreapta politică, în toate formele sale, a preferat să lase oamenii pe locul al doilea și să plaseze interesul de partid deasupra tuturor lucrurilor.

România lui 2020 a ajuns, din nou, să fie un stat partidocrat, în care guvernarea se face de către partide, în interesul partidelor. Această meteahnă care a mai cuprins România și în anii ce au urmat Revoluției, ia forma unei decizii perfide de a încărca partidele cu putere și avuție, fără ca aceste prerogative să mai fie folosite pentru a guverna în interesul legitim al cetățenilor.

Partidocrația uită de educație și sănătate, ca domenii relevante țelului de a conduce, pentru că ele produc efecte mai puțin notabile asupra puterii și avuției unui partid decât fondurile europene, finanțele sau alte portofolii de forță.

Trecerea cetățenilor pe locul doi și plasarea intereselor de partid pe primul loc este un semnal clar că aceste două domenii nu sunt singurele care vor suferi dacă guvernul va fi organizat de forțele de dreapta.

Acest dezinteres pentru oameni este doar un prim simptom. Boala acută care va decurge din această simptomatologie a indiferenței față de popor își va intra pe deplin în drepturi abia după ce vom vedea bugetul. Atunci, cetățenii români vor fi obligați să plătească, integral și fără sprijin, întreaga notă de plată a crizei economice.