Patrick André de Hillerin: Loserii din jurul liderului suprem Bolojan

În unele culturi, în ziua nunții, miresele se înconjoară de domnișoare de onoare mult mai urâte de cât ele. Le mai și îmbracă în rochii de culori incert-respingătoare și cu niște croieli neîndemânatice. Este modul prin care miresele cu pricina, nesigure pe ele însele, se asigură că măcar în acea zi specială vor străluci prin comparație.

Absolut identic (doar că nu mai este vorba despre discutabilă frumusețe fizică, ci despre inteligență sau performanțe profesionale) procedează și o mulțime de șefi și șefuleți. Nu doar cei care lucrează la stat, că aceia nu au astfel de apăsări, ci mai ales cei din zona privată. Chiar și în multinaționale, mai ales în unele filiale locale, un observator atent poate vedea că IQ-ul decidenților scade vertiginos din vârful piramidei înspre baza managerilor de mijloc.

Summit NATO Ankara Nicușor Dan a părut că nu știe nimic despre cel mai important proiect NATO din Europa de Est și, implicit, România. Afirmații confuze și evazive

10:09

EVENIMENT Ce este strict interzis să aduci în incinta festivalului Beach, Please! Regulamentul oficial de acces

10:00

Acest mod de a conduce este specific celor care știu că nu au ajuns pe merit în vârf. Că ascensiunea lor nu se datorează unor performanțe reale, ci unor conjuncturi în care, de cele mai multe ori, și-au forțat favorabilitatea.

O mireasă nesigură pe farmecele sale este însuși premierul nostru demis de două luni și ceva, domnul Ilie Bolojan.

La ultimul congres PNL (deocamdată declarat nestatutar de către justiție), Ilie Bolojan a măturat toată conducerea partidului cu ajutorul căreia a ajuns în funcția de președinte al partidului și s-a înconjurat de niște domnișoare de onoare cu lipsuri mari la capitolul realizări.

Prim-vicepreședinte al PNL, unic de data asta, ar fi, dacă și congresul ar fi în cele din urmă statutar/legal, Dan Motreanu. Domnul Motreanu este întruchiparea mediocrității răzbătătoare. Din cariera sa de 12 ani ca deputat în Parlamentul României nu rămâne nicio inițiativă legislativă notabilă, nici măcar un discurs care să fi electrizat plenul adormit, nimic. Are, însă, un renume autocreat, în cea mai mare parte, de mare combinator. Căci din scurta carieră de ziarist ratat, lui Dan Motreanu i-au rămas câteva relații în presă, suficiente pentru a-l da, pe surse, drept marele gânditor din umbră al partidului. Măcar are abilitatea de a nu da interviuri, de a nu ieși la declarații, de a nu arăta că, dacă îl scuturi bine, n-ai ce culege din înțelepciunea-i inexistentă. Un individ șters până la confundarea cu tencuiala, care îl face pe Bolojan să strălucească, prin comparație, în materie de elocință și pricepere.

Din cei 11 oameni care formează noua conducere (deocamdată nestatutară) a PNL, 7 au o singură calitate vizibilă; sunt ardeleni. Cu excepția Oanei Gheorghiu, a lui Dragoș Pâslaru, Alexandru Muraru și a Gabrielei Horga, toți ceilalți vicepreședinți, prim vicepreședintele, secretarul general și președintele partidului sunt ardeleni. PNL a cam încetat să mai fie un partid național și se transformă în unul regional, încet-încet.

Printre domnișoarele de onoare care au menirea să-l scoată în evidență pe Ilie Bolojan se mai numără, desigur, Florin Roman, un plagiator căruia îi place să se pozeze semi-nud în oglindă pentru a se da mare pe rețelele de socializare, Alexandru Muraru, unul dintre cei doi gemeni furioși și ineficient-dăunători promovați de condamnatul penal Relu Fenechiu, Mircea Abrudean, un alt șters ajuns urmaș al Brătienilor pe filiera PDL, Ioan Popa, rudimentarul primar al Reșiței etc.

Dar cel mai mare loser din echipa de loseri ai lui Bolojan este Robert Ionatan Sighiartău.

Sighiartău este ceea ce îți arată Chat GPT atunci când îl rogi să-ți descrie eșecul în politică, este răspunsul pe care ți-l indică Gemini atunci când îl întrebi cum arată aroganța complet nefondată, este portretul pe care-l face Grok celor care-și exploatează coreligionarii, este definiția dată de Claude incompetenței agresive.

Ajuns și el mare liberal după ce a intrat în politică în partidul turnătorului Petrov (PDL), Robert Sighiartău nu are absolut nicio calitate dintre cele pe care ar trebui să el aibă un adevărat om politic și nici nu poate străbate decât la grămadă, doar dacă se strecoară pe liste. La toate confruntările electorale directe, cum ar fi candidatura la președinția CJ Bistrița-Năsăud, Sighiartău a fost învins cu chiuituri, la diferență mare de scor.

Ascensiunea lui Sighiartău în partid, în ciuda lipsei de performanță electorală și de performanță în general, se datorează doar faptului că de mai bine de un deceniu reușește să-i amețească pe cei din PNL că el poate aduce pentru partid voturile neoprotestanților. Indiferent de religie și de confesiune, nu există mai mare ticăloșie decât să încerci să-i manipulezi electoral pe oameni folosindu-te de credința lor. Căci dacă este inacceptabil ca politicienii să se folosească de preoții BOR pentru a încerca să obțină voturi, tot inacceptabil este să faci același lucru manipulându-i pe catolici, protestanți, evrei, hinduși sau neoprotestanți.

Asta este tot ce poate produce Sighiartău în politică: promisiunea că în Bistrița-Năsăud partidul din care face parte va fi votat de către toți penticostalii. Iar dacă PNL, în acest caz, obține în Bistrița Năsăud peste 25.000-26.000 de voturi, Sighiartău va pretinde că toate sunt voturile aduse de el, deși printre cei 26.000 de penticostali din județ se numără și minori fără drept de vot. Cam ăsta-i omul, un cinic nu prea dotat intelectual, care s-a urcat în copac cățărându-se pe spinarea coreligionarilor săi, pe care i-a tranzacționat mereu pentru funcții.

Ăștia sunt, în cele din urmă, cei pe care i-a preferat Ilie Bolojan în jurul său. Premierul demis poate spera că impostura celor care-l înconjoară va face impostura sa să pălească. Mireasa Ilie se uită la domnișoarele sale de onoare, se uită în oglindă și se declară mulțumit. E convins că prin comparație strălucește. Din păcate pentru el, este fix strălucirea mărgicii fără valoare pe care a cules-o găina babei din praful drumului. Dacă n-ar fi vorba despre oamenii care se încăpățânează să țină de putere deși nu mai au dreptul acesta, poate nici nu ne-ar interesa ce s-ar mai alege de babă, găină și mărgică.