• Publicat:
Politică

INTERVIURILE GÂNDUL. Ce spune Crin Antonescu despre relația cu Klaus Iohannis, viitorul său în PNL și demisia lui Ponta de la Guvern

INTERVIURILE GÂNDUL. Ce spune Crin Antonescu despre relația cu Klaus Iohannis, viitorul său în PNL și demisia lui Ponta de la Guvern
Crin Antonescu este invitat la Gandul Live

Fostul președinte al PNL, Crin Antonescu, a fost invitat, astăzi, la Gândul Live, emisiunea moderată de Claudiu Pândaru, unde a anunțat că îl va susține pe Ludovic Orban pentru a deveni co-președinte PNL. Liberalul a precizat că a primit propuneri din partea colegilor pentru a reveni în fruntea partidului, dar le-a refuzat.

În privința președintelui ales, Klaus Iohannis, Crin Antonescu a spus că știe mai multe despre acesta: „Iohannis este un om care vorbește puțin, dar gândește cât vorbește”. Fostul președinte liberal nu s-a implicat în campania prezidențială a PNL, considerând că au fost prea multe lucruri neclare pentru el. „Aproape totul”, a subliniat el. Cu toate acestea, Antonescu a afirmat că nu regretă că nu a candidat, datorită rezultatului alegerilor. 

„În spatele unui om (n.r. – Klaus Iohannis), dacă această speranță e pusă într-un singur om, ea e o speranță nesăbuită și nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societății românești”, a fost mesajul transmis de fostul lider PNL.

Crin Antonescu a declarat că Victor Ponta ar trebui să-și dea demisia din fruntea Guvernului, dar că dacă ar demisiona nu ar mai reprezenta nimic pentru sistemul politic românesc. 

Ponta ar trebui să-și dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neașteptat și atât de clar”, a fost poziția lui Antonescu. 

Cu toate acestea, el l-a criticat pe fostul său partener pentru că nu a fost capabil să reformeze PSD.

PSD l-a condamnat pe Ponta la condiția de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio șansă să revină”, a susținut Antonescu.

Cele mai importante declarații ale fostului președinte PNL, Crin Antonescu:

–  În sistemul constituțional românesc acest raport dintre Palate, este unul dintre cele mai delicate și presupune o opțiune fermă din partea președintelui. Dacă e să luăm lucrurile afirmate de Iohannis ne putem aștepta la oricare ipoteze. În mai multe rânduri, eu cred și sper, domnia sa a vorbit despre un raport în spiritul Constituției, așa cum nu a fost în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. A vorbit în calitatea de președinte încă al unei formațiuni politice combatante, noul PNL, despre dorința și interesul domniei sale de a veni cât mai repede la guvernare. Ambele poziții sunt corecte. Domnul Iohannis are dificial misiune de a amenaja după epoca postBăsescu un raport cu Guvernul.

– Sigur că au existat, întotdeauna căutarea alegerea unui nou conducător nu este un lucru simplu. Suntem destul de conservatori, ne e greu să ne imaginăm oameni care nu sunt acum lideri în poziții viitoare. Opțiunea mea e clară, nu revin asupra ei. Motivațiile sunt foarte solide, de ordin personal. Dacă doream să continui în fruntea PNL nu mă retrageam după alegerile europarlamentare, pentru că nu mă obliga nimeni.

– Nu știu dacă Iohannis a căutat alți lideri, pesemne nu foarte mult. După ce a devenit președinte ales al României și a săvârșit acțiunile publice cu CCR, după aceea a plecat în concediu. Mă îndoiesc că din acel concediu trăgea sforile în PNL.

– Au existat propuneri insistențe ale colegilor să revin la conducerea PNL.

–  Sunt doi colegi care nu sunt lipsiți de argumente pentru a susține candidatura. Îi prețuiesc pe amândoi, îi voi da acest vot lui Ludovic Orban. Nu e ceva adevărat dintr-o istorioară pe care o tot văd la colegi mai dubioși ai dumneavoastră, un conflict, un război între mine și Teodor Atanasiu. Îl ultima formulă guvernamentală, cea care trebuia să îl cuprindă și pe Klaus Iohannis și nu s-a înfăptuit, Atanasiu a fost o propunere pe care am făcut-o pentru Ministerul Economiei. Teoria că Atanasiu a condus o rebeliune care să mă înlăture pe mine e stupidă. Am o relație normală cu Atanasiu și Orban. Ar fi fost foarte bine să putem scoate o figură mai proaspătă, nu avem această opțiune. Că eu fac o alegere, este normal să o fac. 

– Mă interesează ce ar face domnul Orban în această poziție și despre acest lucru am schimbat câteva vorbe. 

– Am candidat în 2009 la președinție, a fost o candidatură semnificativă. Eram gata să o fac și în 2012 în ciuda tuturor lucrurilor pe care simțeam că nu mai pot să le suport. Este multă ură, ignoranță, prostie în viața publică, care este adusă nu numai de politicieni, ci și de jurnaliști. Nu mă victimizez, am comparat cândva politica cu un serviciu de salubritate. La un moment dat ai opțiunea să spui nu. Am construit un proiect cât am putut. Alegerile s-au terminat așa cum s-au terminat.

– Dacă Victor Ponta ar fi câștigat aș fi regretat complet că nu am candidat. Având în vedere că această variantă, Klaus Iohannis care a generat ceea ce puțină lume aștepta și eu nu mai așteptam o asemenea ripostă la toate lucrurile pe care PSD și Ponta au înțeles să le facă. Lucrurile merg spre un făgaș natural, privesc cu strângere de inimă ce se întâmplă după 16 noiembrie. 

– În spatele unui om, dacă această speranță e pusă într-un singur om, ea e o speranță nesăbuită și nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societății românești. 

– Poate că știu că este un om care vorbește puțin, dar gândește cât vorbește. 

– Eu știam foarte bine ce va însemna, din păcate o spun, Victor Ponta și ghemul său de relații, neopesedismul Sebastian Ghiță și alții. 

– După 2004 am votat să scăpăm de Năstase și uite peste ce am dat. E inacceptabil, băsiștii par să se întoarcă. 

Despre implicarea în campania lui Iohannis

– Mi s-a cerut o participare la campanie de tip monoton, să mergem pe scene să spunem că e bine. 

– Cred că cei care s-au uitat cu atenție la mine în toți anii de politică știu că eu nu am putut susține convingător decât lucruri în care am crezut cu adevărat. Contribuția mea la o campanie nu era să debitez texte scrise la partid. 

– Au fost prea multe lucruri pentru mine neclare. Aproape totul. Când am spus că știu mai multe despre el decât majoritatea oamenilor, ștui că se poate avea încredere în acest om, dar când vorbim despre dificila misiune, în această privință nu știu. Dacă ne vom aștepta ca Iohannis să rezolve toate problemele, este o aberație. Dacă societatea românească va aștepta la rândul ei să rezolve Iohannis toate treburile se va rezolva rău. 

– Am avut în anumite momente o comunicare mai intensă, în campanie o comunicare mai redusă, nu am o problemă cu Iohannis. 

– Instinctul pentru care în 2009 am pus mâna pe telefon, instinctul că în România sunt așteptați oameni care să nu aparțină consacrați vechii clase politice a fost un instinct corect. Acesta a fost mesajul votului din 16 noiembrie. Cum faci din această condiție de virginitate politică, cum faci cu mijloace politice, cu politicienii, cu partidele în carne și oase să răspunză așteptărilor oamenilor, care sunt masive și radicale. 

USL nu a fost un compromis mizerabil 

– USL nu a fost un compromis mizerabil, dacă era mizerabil putea dura și azi. Gândiți-vă că există azi un Tăriceanu, loc pentru mizerie există oricând. Eu și PNL am făcut un compromis, compromis e și fuziunea cu PDL, când tendea să devină mizerabil am denunțat USL. 

– Ponta nu s-a putut transforma din păcate, nu a putut deveni liderul care mută PSD, ci doar reprezentantul său, un reprezentant obișnuit, și din acel moment ar fi fost mizerabil să mințim, să trecem sub tăcere aceste lucruri, să candidăm, să fim președinți pe la Senat. Nu știu câți din valul de oameni care m-au ocărât pentru că am rupt USL că nu era greu să-mi imaginez ce cost va avea pentru mine acest lucru, că nu aveam unde explica acel lucru, că dacă nu se întâmpla azi aveam un cu totul alt președinte și pasiunea pe care o descopăr acum la mulți împotriva domnului Ponta era înăbușită. Am făcut un compromis care nu era mizerabil, chiar dacă pentru aceasta cineva a plătit un preț. 

– Eu m-am retras pentru că noi din PNL nu am reușit să obținem un scor care să ne scutească de următorul compromis, acest tip de combinație cu PDL. Eu am spus, da fuziunea trebuie făcută. Eu am apărut într-una din ultimele acțiune ca președinte alături de Vasile Blaga și am asumat acest proiect. 

– Va fi un rol important al viitorului co-președinte al PNL. Eu am demisionat pentru că nu am obținut acel rezultat care îi permitea PNL să aibă un alt traseu. Am decontat din proprie inițiativă. Nu te duci în politică să obții o funcție cât mai înaltă. Ce doream eu să fac nu se putea dacă nu am obținut 20%.

Demisia lui Ponta după pierderea alegerilor

– Cred că demisia este unul dintre actele cele mai fertile în democrație, este o marcă de personalitate, spre deosebire de ceea ce cred mulți că dacă nu mai ești pe o poziție de conducere ai murit, ai dispărut, dimpotrivă, demisia te poate relansa. Am fost extrem de trist că am fost atacat și pentru faptul că mi-am dat demisia din funcția de președinte al Senatului. Majoritatea pe care dețineam acest mandat nu mai exista, majoritatea era de partea domnului Ponta. Trebuia să fac o echilibristică penibilă. M-a uimit că domnul Ponta a spus că m-am sinucis politic, nu e normal să-l facem pe Ponta diavolul politiciii românești, văd oameni care se ocupau să ocupe un loc pe culoarul prezidențial cum îl atacă. Dragnea m-a atacat spunând că sunt un simplu pieton.

– Oamenii ăștia nu înțeleg că dacă ai ceva de spus, ești cineva, care nu e legat de funcție. Eu vorbesc și îmi dau demisiile mele, dacă mă întrebați ce aș fi făcut în locul domnului Ponta e absurd, nu am fost. Șansa de relansare pentru Victor Ponta sub șocul acestui rezultat, pe domnul Ponta l-a lovit trenul, a fost un șoc, nu se aștepta, și sigur că șocul acesta îți pune problema. Nu își poate demisia, pentru că e domnul Ponta, are majoritatea pe care o are. 

– Domnul Ponta dacă nu are această funcție înseamnă prea puțin, acesta este locul lui în sistemul politic românesc. Dacă nu a putut transforma PSD într-un vehicul pentru un proiect, atunci PSD l-a condamnat pe Ponta la condiția de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio șansă să revină. Încercarea de a se păstra într-o poziție în care e vulnerabil, încasează, nu îi prinde bine. Demisia pentru un om foarte tânăr, drept răspuns. Domnul Ponta e orgolios spre arogant de a simula această umilință, de a fi prietenos cu opoziția, totul ca să încerce să dea un răspuns acestui fenomen, ce s-a întâmplat la 16 noiembrie. Primul răspuns ar fi fost o demisie, dacă domnul Ponta nu ar fi fost cel care e, în PSD-ul care e. 

– Dacă vrem schimbarea majorității după președinte să ducem alegerile după președinte. 

– Ponta ar trebui să-și dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neașteptat și atât de clar. 

– Cred, poate sunt naiv, că pentru primul tur, estimările s-au făcut raportat la 2009, au votat binișor mai mult decât în 2009. După ce s-a întâmplat la primul tur, devine de nescuzat prostia, este cuvântul cel mai prietenos pe care îl pot găsi. 

De ce a pierdut alegerile Ponta: votul din diaspora

– De ce și cum a procedat domnul Ponta și cei din jur nu știu. Cred că domnul Ponta nu a pierdut alegerile din cauza diasporei, și a reverberațiilor în țară a acestei întâmplări. A fost un catalizator, un detonator. Domnul Ponta a pierdut și dincolo de tristețea pe care o acord destinului fostului meu asociat e că în România există un milion, două de oameni noi ca alegători, rari ca alegători, care nu mai înghit tot felul de lucruri care s-au petrecut în demagogia politică. Domnul Teodorescu, profesorul Bogdan Teodorescu, Sultănescu și domnul Ghiță și domnul Gândea au făcut o campanie pe stil vechi, România trecuse pe stil nou pe calendar. 

– Măgăria cu bilețelele cum taie Iohannis pensiile, eficace în anii 90, până la atacurile cu doză personală, au creat contraefect. Pentru aceasta Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze. 

– Problema din diaspora nu a fost inventată pentru că nu se apucă cineva să convingă oameni din țări libere să vină la vot. Această întâmplare îți e preluată și amplificată. 

– Domnul Ponta putea fi salvat dacă avea o mentalitate de om tânăr. A fost acuzat că într-un dialog cu Iohannis a spus că dreptul la vot e o lozincă. Sunt tentat să cred că nu a vrut să o spună în sensul rău. Dacă avea într-adevăr în sânge respectul acesta pentru dreptul acesta al omului, de a vota, dacă avea cultul dreptului la vot, nu ar fi trebuit să fie un scandal de campanie. Pur și simplu văzând că niște compatrioți nu pot vota, te pui în situație, cum ar fi dacă eu Victor Ponta sunt în gară la Paris, mă duc la ambasadă și nu pot să-i trag una lui Iliescu. 

– Trebuia să se gândească cum să facă pentru ca oamenii aceia să poată vota. 

– Nu aș putea fura un vot, nu de frica Poliției, pentru că am acest cult al acestui biet vot. Am câștigat și cu sânge și cu nenorocire, era de așteptat ca Victor Ponta să aibă undeva în fibra sa de om politic această chestie. Întâmplarea aceasta l-a pedepsit pe domnul Ponta că nu are acest lucru. 

– Eu am spus prostie, nu în sensul de a jigni pe Ponta, domnul profesor sau vreu predicator din jurul său. 

Antonescu despre dezbaterile televizate Iohannis – Ponta

– Prima întâlnire Ponta – Iohannis mi-a lăsat un gust amar, pot să înțeleg post-factum că și până și întâlnirea aceea a mers bine pentru domnul Iohannis. Ca un om care trăiesc în lumea această politică de presă, am privit cu un alt ochi decât a privit acel milion care a venit la vot, să pedepsească formele politicului până la Ponta. În termenii unei confruntări, lucrurile nu au mers grozav pentru Klaus Iohannis. de la lipsa de experiență până la lipsa de pregătire. 

– Într-o campanie dacă ai privilegiul pe care-l ai atunci ești protagonistul unei campanii este că vorbești cu concetățenii tăi, nu că-i dai replici lui Ponta. 

– Norocul domnului Iohannis a fost că deși lucrurile nu au mers grozav din partea domnului Iohannis emana un parfum de autenticitate, chiar dacă nu era pregătit pentru un subiect. Dinspre partea domnului Ponta, care mai ales spre sfârșitul unei emisiuni care a mers bine pentru domnia sa a avut niște sclipiri de aroganță, agresivitate, de tip șef, de prim-ministru care îi amintea cum a stat Iohannis în biroul său. Domnul Ponta e un om de replică, dar a greșit doza, dar a potențat pe bietul Iohannis.. 

– Lumea ține cu cei autentici și cu cei slabi la modul general. Iohannis a emanat forță. Dacă reluați discuția fără sonor, Iohannis a câștigat. Iohannis era mai sincer prin prezența sa acolo. 

Plagiatul lui Ponta

– Nu am vorbit și nu am să vorbesc niciodată, când a izbucnit scandalul eu eram coleg cu el în USL. Am tăcut atunci. Dacă am tăcut atunci, nu o să mă apuc să îl înjur că a plagiat. 

– În România este de râs dacă nu ești doctor, sunt cadre universitare de la Elena Udrea, care pleznesc de doctorate. Sigur că nu îi scuză de răspundere, îl face altcineva. Lucrarea se face. 

– Domnul Ponta e trecător, plagiatul nu. Cum vă explicați și cum dormiți liniștit cu faptul că în societatea românească un fenomen la fel de masiv cum e corupția și anume plagiatul nu a stârnit nicio discuție până un amărât de politician nu a fost prins și nu a înțeles nici el. Cu Ponta e terminată chestiunea, e un caz clasat. Faptul că lumea academică, universitară, cu moț, există un număr semnificativ de impostori asta nu ne deranjează, mai mult decât că un om politic a avut această problemă.

– Despre această chestiune nu am vorbit, nu vorbesc acum. Nu asta problema mea cea mai importantă cu Victor Ponta, deși admit că este una gravă.

Ponta și subiectul ofițerului acoperit

–  Cum să vezi oameni tineri în funcție la PSD și să nu te gândești că nu sunt securiști. Tineri semeți din garnitura domnului Băsescu au petrecut ascensiuni. Nu asta a fost problema mea. Nu am avut această temă. Îmi pare rău că domnul Băsescu în acest subiect a făcut ceea ce a făcut zece ani. A enunțat, a spus lucruri adevărate, a formulat-o mai bine decât a făcut-o altcineva, a ieșit în a șaptea zi în agonia lui de evacuare, să nu permitem ca serviciile să submineze democrația, a fost un discurs puternic. Îmi pare rău că a ținut discursul Băsescu și nu Ponta, îmi pare rău că nu l-a ținut Iohannis. Povestea cu Ponta ofițer s-a acoperit pe stil acoperit, o raportare găinărească, care a făcut o turnătorie publică cu jumătate de gură, din partea domnului Ponta, pesemne că nu putea, mai clar, din partea presei românești spunând două lucruri: ce măreț lucru este să fii ofițer al țării tale. Eu am un cult pentru ofițerii țării tale, eu sunt civil. 

– NU e bine să fie ofițeri în politică și presă. S-a terminat destul de jenant. Nu are importanță dacă a fost ofițer acoperit. Este o chestiune care ține de biografia domnului Ponta. Importantă este tema pe care cu acest prilej chiar Traian Băsescu a enunțat-o. Este evident că serviciile sunt din ce în ce mai importante și mai lăudate. Sigur că dacă oamenii fac treabă bună, trebuie lăudați. Mă mir cum de presa românească face asta. Sunt performante pentru că nu pot permite, fiind conectate și la parteneriate internaționale, nu îți permiți să dai chix ca partidele românești. 

– Eu nu fac o vină serviciilor. Spațiul acesta se umple în mod natural, dacă nu avem instituții puternice, opinie puternică, presă politică suficient de puternică, Parlament puternic, vidul acesta se umple în mod normal. Se umple și de la servicii. Extrem de interesant această dialectică în SUA, care are cele mai puternice presă, președinte, servicii. Noi avem servicii puternice, opinie slabă și politicieni de râs. 

– Probabil da, ar trebui să-și dea demisia cineva. Orice accident în care se pierd vieți e cumplit. Asemănarea cumplită este că oamenii aceia și în Apuseni și ieri au trăit după momentul șocului. Lucrurile deși stârnesc sentimente, lucrurile trebuie abordate cu calm și argumente tehnice. Nu pot spune eu acum cine trebuie să demisioneze. Faptul că accidentul s-a produs pe lumină, aproape de un mare oraș, dacă nu în interiorul marelului oraș, nu în creierii munților, nu sub o calamitate, pentru asta trebuie să existe undeva o disfuncție și cineva trebuie să răspundă. 

– Domnul Radu Stroe i-am solicitat demisia nu pentru cât credeam atunci în lipsa unei concluzii pentru că era vinovat, ci pentru un tip de atitudine neinspirată. Și domnul Barbu , care a plecat să facă spiritism politic cu USL 2, ambilor le-am cerut demisia pentru că le-am spus ce înseamnă occidentalizarea României. În lichidarea feudalismului românesc, un ministru chiar dacă bun, chiar dacă necorupt, atunci când a comis o gafă, când a formulat neadecvat să demisioneze. Demisia nu este ghilotina, un act normal din viața politică. Cred că aici nu vorbim de demisii, ci de demiteri dacă vor fi concluzii, ce anume nu funcționează în aceste sisteme. 

Antonescu: Nu cred că rămân mult în politică

– Nu cred că rămân mult în politică. În lumea asta, sunt mereu multe lucruri de făcut. E foarte mult de politica din România. Văzând votul din 16 noiembrie, știind că entuziasmul trece, că speranța are viață scurtă, că politicienii trebuie să facă cu mijloacele realului aspirațiile ideale. Omul care își sacrifică o zi liberă are dreptul să spună vrea așa. Alegătorul poate spune vreau să dispară toți tembelii, mediocrii din politică, politicianul trebuie să ia act de această voință a cetățeanului, dar trebuie să aibă acel ceva care îl face pe el politician. Trebuie să transforme pe cât poate, cu mijloace puține aceste aspirații. Când nu ești hoț, prost, când investești încredere în oameni despre care descoperi că deși au trăit o viață fără să fie miniștri, pleacă și din partid, se duc și cu domnul Ponta acasă, vezi domnul Chițoiu, Gerea, Stroe. Când vezi că te bați pentru niște oameni și îi susțiii și jumătate sunt la pușcărie pentru că prezumpția de nevinovăție și s-au dus acolo să facă nu ce vorbeai tu.

– Când orice de pe stradă crede că are dreptul la televizor, pe Facebook să tragă și el un scuipat, el are dreptul, dar ai și tu dreptul să spui cu eșecuri, mirări, facem și altceva. Eu doresc să mă ocup și de altceva decât de politică. De politică cât a fost, m-am ocupat. Nu am rămas dator celor cu care am făcut politică, sunt dator celor care și-au pus speranța. Aș putea pleca și mâine, nu o fac brusc, nu îmi este indiferent ce se întâmplă cu acest partid, dacă mai rămân, dacă nu devin coleg de partid cu Traian Băsescu. 

„La PNL, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat”

– Nu este deloc neimportant ce se întâmplă cu această dreaptă. Pesediștii au pățit-o din nou, dar asta nu ne face pe noi cu nimic mai bun. Zece ani cu Traian Băsescu au dovedit că nu te scutește să ai propriii tăi corupți. A înflorit în anii aceștia, tot felul de rețele de corupție. PNL, despre care am avut pretenția că e format din oameni cinstiți, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat. Am spus, ceva nu e în regulă aici. S-ar putea să nu fie chiar așa întemeiată acuzația, nu se mai poate spune că DNA vine și îți ia doi trei pe nimic. 

– Nu mai pot să văd realitatea că și PNL este un partid doritor doar să vină la administrarea statului român întru bugetul său public. În condițiile astea, când facem noi această fuziune, facem noi compromisul că ne-am detestat, că ce e în fundul pedeliștilor față de mine, dar lăsăm acestea la o parte. Către ce plecăm mai departe, spre aceleași discursuri demagogice despre independența justiției, spre a înțelege ceva din toată povestea aceasta. Cum tratăm mandatul lui Traian Băsescu, sunt lucruri care s-au pus la frigider, cum le tratăm

– Dacă îi intră cuiva în cap din PNL că a câștigat cineva această campanie electorală, inclusiv domnu Iohannis, să nu mai vorbesc de la domnul Blaga în jos se înșală amarnic. Oamenii au amendat ce s-a întâmplat în politică până acum, Ponta era din filmul acela și Iohannis nu. 

– Dacă vrei să avem un partid de dreapta să clarificăm niște lucruri, eu trebuie să știu dacă în acest partid, dacă dorește domnul Traian Băsescu să se întoarcă, ce face acest partid. Eu cu domnul Băsescu nu pot fi în același partid, indiferent dacă mai sunt politician sau nu. 

 

 

 

 

 

 

 

– 

 

Inchide