Pescuitul încă reprezintă o problemă în discuțiile privind Brexit, spune Comisia UE

Pe măsură ce negocierile se îndreaptă spre următoarea lor criză și ultimul termen se apropie duminică, cei apropiați de prim-ministru cred că este serios atunci când spune că nu poate accepta un acord care nu oferă un câștig clar pentru pescarii britanici.

Comisia Europeană face tot posibilul pentru a ajunge la un acord comercial cu Marea Britanie, dar pescuitul continuă să fie o problemă, a declarat vineri Executivul UE.

Pescuitul rămâne principala temă de dispută între UE și Marea Britanie

Există multe probleme dificile de rezolvat pe această temă, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei într-un briefing.

Un rezultat fără acord ar fi dezastruos pentru o industrie de pescuit care ar pierde accesul fără tarife la cea mai mare piață a sa. Însă Downing Street consideră derizorie propunerea UE de reducere cu 18% a ponderii peștelui din apele britanice, cu o perioadă de tranziție de opt ani. Michel Barnier s-a întâlnit vineri cu reprezentanții statelor de coastă ale UE de două ori înainte de a reveni la masa de negocieri cu David Frost vineri după-amiază. Johnson și Ursula von der Leyen sunt așteptați să vorbească din nou în weekend pentru a evalua progresele înregistrate de la apelul lor de joi seară.

Fără un acord post-Brexit, începând de la 1 ianuarie relaţiile comerciale dintre Regatul Unit şi UE vor fi reglementate de normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

De ce este atât de important pescuitul?

Pescuitul ar trebui să însemne puțin mai mult în ceea ce privește semnificația economică în mările furtunoase, care reprezintă negocierile dintre UE și Marea Britanie privind un acord comercial post-Brexit, dar din punct de vedere politic, este o problemă. Pescuitul reprezintă mai puțin de 1% din produsul intern brut al UE și chiar mai puțin pentru Marea Britanie, cu 0,1% din producția economică.

Dar pescuitul este un premiu de luptă totemic din punct de vedere politic: un simbol, pentru guvernul britanic, că preia de fapt controlul, așa cum a promis – în acest caz, apele sale – și oferă un Brexit tangibil comunităților de pescari din Marea Britanie  care au votat copleșitor să părăsească UE la referendumul din iunie 2016.

Ce este în joc?

UE și Marea Britanie au o relație interdependentă cu privire la pescuit. UE se bazează pe pescuitul în apele Regatului Unit în Marea Nordului, în jurul coastei scoțiene și în mările din nordul Irlandei de Nord, pentru o mare parte din capturile sale, în timp ce Regatul Unit se bazează pe piețele UE pentru a vinde peștele – până la 75 la sută – pe care îl prinde în propriile sale ape. Scoicile, calmarul și langustinele capturate de bărcile englezești în Canalul Mânecii și heringul și macroul prins de bărcile scoțiene sunt expediate în străinătate, în timp ce cei mai populari pești consumați în Marea Britanie – cod, eglefin, ton și somon – sunt importați.

UE dorește să mențină accesul la apele Marii Britanii după Brexit și o mare parte din ceea ce captează acolo, dar Marea Britanie vrea să preia controlul accesului la propriile sale ape pentru o perioadă prelungită și să evite cotele de pescuit pe stocuri care, spune el , și-ar pune propria industrie în dezavantaj.

Cele două părți au fost” un ocean separat” în timpul negocierilor. Negociatorul-șef al UE, Michel Barnier, fost ministru francez al pescuitului, a sugerat că flota de pescuit a UE ar trebui să reducă de la 15 la 18% din cota capturată în apele Marii Britanii, în timp ce negociatorul britanic David Frost dorise inițial să ia înapoi 80 procent din 650 milioane EUR de pește capturat de bărcile UE, dar de atunci a redus acest lucru la 60%

Ce este în joc pentru bărcile de pescuit irlandeze?

Destul de mult. Porturile de pescuit irlandeze depind în mare măsură de accesul continuu la apele Regatului Unit. Aproximativ 60% din macrou debarcat de traulere irlandeze este capturat în mările britanice, în nordul și vestul Scoției, în timp ce 40% din creveții din Golful Dublin capturat de bărci irlandeze sunt pescuite într-o zonă cunoscută sub numele de „The Smalls” la vest a insulelor Scilly în largul Cornwallului pe coasta engleză.

Industria irlandeză a avertizat că privarea bărcilor irlandeze de accesul continuu la aceste valoroase terenuri de pescuit ar provoca daune economice grave porturilor de pescuit din jurul coastei irlandeze, de la Killybegs în nord-vest până la Kilmore Quay în sud-est.

Au existat alte complicații în discuții?

Marea Britanie a dorit, la un moment dat, să elimine stocurile de pești pelagici din acordul comercial post-Brexit și să le trateze separat și mai târziu într-o alianță informală a națiunilor pescărești. De asemenea, a dorit ca accesul la apele Regatului Unit să fie negociat pe termen scurt, lăsând problema nerezolvată în afara unui acord comercial și industria pescuitului irlandeză fiind incapabilă să planifice și să investească înainte fără să știe dacă a continuat accesul la stocuri de pește importante.

O dificultate de ultim moment a apărut în discuțiile în care UE dorește să poată riposta dacă, după o perioadă de ajustare, Marea Britanie închide accesul la bărcile de pescuit ale UE în apele sale în viitor. Bruxelles dorește ca acordul comercial să includă o dispoziție care să arate cum ar putea reacționa introducând noi bariere în calea unor comerțuri din Marea Britanie, în special în ceea ce privește produsele din pește, dacă ar pierde capacitatea de a pescui în apele britanice.