Câți bani a făcut Ceaușescu din vânzarea sașilor din Ardeal și Banat. Adevărul despre una dintre cele mai secrete misiuni ale Securității comuniste

Unul dintre miturile asociate frecvent, în România comunistă, cu imaginea dictatorului Nicolae Ceaușescu a fost cel al vânzării sașilor și șvabilor care mai trăiau în țară în acea perioadă. Aceștia ar fi fost răscumpărați pe mulți bani, în Occident. După Revoluție, odată cu desecretizarea arhivelor Securității, au ieșit la iveală multe detalii captivante despre această misiune secretă, bine ascunsă de aparatul represiv comunist. Doi reputați istorici, Mădălin Hodor și Florian Banu, dezvăluie adevărul din spatele acestei legende. Cât de adevărat este că Ceaușescu a făcut mulți bani din vânzarea sașilor și ce destinație au avut sumele respective?

Prezent la lansarea proiectului de film documentar „Și m-am dus și m-am întors”/Les Passeurs de Beauté, semnat de regizorul Iulian Furtună și produs de Ruxandra Șerban, film care abordează fenomenul strămutării sașilor din Transilvania, istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), a explicat acest episod controversat, care a cunoscut apogeul în timpul regimului Ceaușescu.

Hodor: Statul român a vândut comunitățile de sași sub formă de viză de imigrare

În prezent, o parte din frumoasele case părăsite de sașii din Țara Făgărașului, mai ales în perioada colectivizării sălbatice de la începutul perioadei comuniste în România și pe finalul deceniului 8, sincron cu industrializarea forțată dictată de regimul Ceaușescu, sunt incluse într-un amplu proiect de restaurare, care atrage nepoții acelor oameni cumpărați de Germania, dar și cercetători și tineri din mediul academic din diaspora și străinătate (detalii AICI).

”Este vorba despre că o parte din casele pe care le reconstruiți sau le recondiționați, sunt cele ale sașilor. Și nu știu câți știu în ce condiții au plecat acești oameni din Transilvania în timpul regimului comunist. A fost vorba de o operație de vânzare. Statul comunist a vândut, sub formă de viză de imigrare, comunitățile acestea de sași. Au fost cumpărați pe statul german contra cost pentru ca ei se poată pleca.

Sașii din Țara Făgărașului nu au putut pleca decât cu maximum 70 de kilograme de bunuri personale

Au rămas lucrurile intacte în casă pentru că ei nu aveau voie să plece cu ele. Aveau voie la 20-30 de kilograme sau 70 de kilograme de bun maxim cu care puteau să plece. Dacă nu reușeau să le vândă, evident că nu aveau cum să plece cu ele.

Deci toate casele, o mare parte din casele astea abandonate sunt efectul acelei decizii din 1968 în care Nicolae Ceaușescu a zis: dacă vreți să plecați în Germania trebuie să ne plătiți bani. În felul ăsta toată comunitatea de aici din Țara Făgărașului, aproape, nu mai știu, 8.000 de sași, n-a rămas decât să plece”, a explicat Mădălin Hodor. 

230.000 de sași și șvabi ar fi părăsit România din 1962 până în 1989, susține istoricul Florian Banu

Un alt cercetător CNSAS, Florian Banu (foto jos), care a dedicat un volum emigrării etnicilor germani, menționează negocierile secrete dintre România si Germania, având ca efect plecarea din tară a aproximativ 230.000 de sasi și de svabi, din 1962 și până la căderea comunismului din 1989.

• Astfel, au existat familii care au depus cereri de emigrare o dată la 2-3 ani timp de 20 de ani, fără însă să le fie aprobate. Însă, acordul dintre România și Germania nu a fost oficializat vreodată, provocând drame întregi printre sași.
• Istoricul a verificat documentele din CNSAS referitor la implicarea Securității în eliberarea de vize pentru etnicii germani din România.

Inițiativa a venit din exterior. Ce înțelegere a existat între STASI și Securitate

„Nu se poate spune că Ceaușescu i-a vândut pe sași și pe șvabi. Nu România a făcut acest lucru, inițiativa a venit din exterior, a declarat pentru HotNews.ro istoricul Florian Banu, unul dintre autorii volumului „Acţiunea «Recuperarea». Securitatea şi emigrarea germanilor din România (1962-1989)”, lansat de CSNAS.

• Volumul publică o serie de documente care arată că implicarea masivă a Securității ân activitatea de eliberare a vizelor de ieșire definitivă din țară pentru cetățenii români de etnie germană a debutat în primele luni ale anului 1962.

Cu cât era cumpărat un sas sau un șvab de Germania. Pe lângă bani, existau și bartere economice

• Legătura între serviciile secrete ale celor două state a fost menținută, inițial, prin agentul de profesie avocat Șerbănescu Crăciun și avocatul Garlepp Ewald din Stuttgart.
• Pentru primele persoane de etnie germană repatriate, partea germană a plătit pentru fiecare 5-6.000 de mărci. Documentele citate susțin că, în 1969, negocierile au vizat și „compensarea plecării germanilor din România și prin alte mijloace decât cele strict financiare”.
• Este vorba despre conexiuni între firme vest-germane și Combinatul Siderurgic de la Galați, care să introducă în România un procedeu nou de obținere a fontei.

În același an, s-a decis ca sumele primite de la RFG pentru persoanele care emigrează după 15 martie 1970 să fie după cum urmează:

• un titrat – 11.000 de mărci vest-germane (aproximativ 3.000 de dolari)
• un student – 5.500 de mărci vest-germane (aproximativ 1.506 de dolari)
• un tehnician – 2.900 de mărci vest-germane (aproximativ 792 de dolari)
• fără pregătire – 1.800 de mărci vest-germane (aproximativ 490 de dolari)

Un mit demolat. Banii nu intrau în conturile lui Ceaușescu, ci ale statului român

În final, Florian Banu punctează că nu Nicolae Ceaușescu lua acești bani, așa cum s-a tot vehiculat, ci statul comunist.

• Banii trimiși de partea germană, spune acesta, intrau in conturile statului, din care se plăteau datoriile externe, culminând cu deceniul 8, când Ceaușescu a ținut poporul în frig și foame pentru a achita datoriile țării.

„Inițiativa a venit din exterior. Banii nu intrau în conturi personale, nici ale lui Gheorghiu Dej, nici ale lui Nicolae Ceaușescu, ci intrau în conturi ale statului român și erau folosite pentru necesitățile economiei, în prima etapă, și ulterior pentru plata datoriei externe. Nicidecum nu se poate spune că Ceaușescu i-a vândut pe șvabi și pe sași , spune istoricul.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

Efectul industrializării forțate în Epoca de Aur – orașele de 15 minute ar fi apărut încă din anii 90. Deși el însuși era fiu de țărani, Ceaușescu ura țăranii, în care vedea dușmanul ideologic al comunismului. Istoric: Dacă Ceaușescu nu pica, satele României dispăreau aproape complet

România renaște. Fenomenul din Țara Făgărașului care ne vindecă rana memoriei. Povestea tinerilor care revin din străinătate pentru a da o nouă viață caselor părăsite forțat de strămoși

Cine a luat decizia executării soților Ceaușescu? Lavinia Betea: „Însuși Gorbaciov se arată oripilat, aceasta nu avea cum să fie o decizie sovietică”

Ce a „ascuns” Nicolae Ceaușescu, la 92 de metri sub Casa Poporului. Puțini români știu acest secret