Plajele din Australia ascund adevărate comori pentru paleontologi. Mii de urme de dinozauri, extrem de bine conservate, care pot fi observate doar preț de câteva ore, atunci când apele oceanului se retrag.Descoperirile au fost făcute în vestul Australiei, iar printre aceste fosile se numără și cea mai mare amprentă de dinozaur găsită vreodată în lume, măsurând aproape 1,7 metri. Urmele ar fi putut dispărea ca să facă loc unui complex de procesare a gazelor.
Particularitatea care face această descoperire cu adevărat spectaculoasă este ascunderea urmelor sub apele oceanului în cea mai mare parte a timpului. Situate în zona Walmadany (James Price Point) din Peninsula Dampier, amprentele preistorice ies la iveală exclusiv în timpul refluxului.
Din acest motiv, efortul cercetătorilor de a le observa a fost o adevărată cursă contracronometru cu natura. Echipa condusă de dr. Steve Salisbury, de la Universitatea din Queensland, a petrecut mai mult de 400 de ore lucrând în condiții dificile, pe stâncile ascuțite, având la dispoziție ferestre scurte de timp între flux și reflux pentru a cartografia și scana 3D dovezile preistorice, înainte ca apele să le acopere la loc.
Dincolo de spectacolul mareelor, valoarea științifică a sitului este inestimabilă, cercetătorii numindu-l un veritabil „Jurassic Park” al Australiei. Amprentele, imprimate în roca dură acum aproximativ 140 de milioane de ani, oferă o imagine detaliată a vieții din Cretacicul inferior.
Experții au identificat nu mai puțin de 21 de tipuri diferite de urme de dinozauri. Printre acestea se află primele dovezi confirmate ale prezenței stegozaurilor pe continentul australian. Diversitatea este uriașă:au fost descoperite urme lăsate de dinozauri prădători bipezi (teropode), de erbivore masive cu gât lung (sauropode), de dinozauri cu armură (anchilozauri) și de ornitopode. Amprenta record, de 1,7 metri,aparține cel mai probabil unui sauropod gigantic.
Povestea din spatele descoperirii științifice este la fel de impresionantă și vorbește despre lupta pentru protejarea patrimoniului. Urmele erau cunoscute de mii de ani de comunitatea aborigenă locală,Goolarabooloo, fiind integrate în mitologia și „cântecele” lor tradiționale. Ei credeau că amprentele aparțin unei entități creatoare, Emu-ul Marala.
Când guvernul australian a selectat zona pentru construirea unui uriaș complex de procesare a gazelor naturale, poporul Goolarabooloo l-a contactat pe dr. Steve Salisbury. Aborigenii au cerut ajutorul oamenilor de știință pentru a documenta oficial existența urmelor și a demonstra importanța lor globală.
Datorită acestui efort comun, situl a primit statutul de zonă de patrimoniu național, iar proiectul industrial a fost în cele din urmă abandonat. Astfel, „Jurassic Park-ul” ascuns de valuri a fost salvat pentru generațiile viitoare.