Tenisul i-a cucerit inima, l-a dus față în față cu Federer și l-a făcut să uite de preoție: „Îmi puneam un prosop pe spate și țineam un fel de slujbă. La 6 ani, voiam să fiu preot”

Povestea lui Bogdan Borza este foarte la început, dar oricând poate începe așa: A fost odată „un băiat înalt, cu ochi căprui (n.r. Bogdan râde, pentru că îi vine greu să își facă singur portretul). Da, glumesc. Este un tip sufletist. Pun multe lucruri la suflet, orice părere, de la oricine. Mă pune pe gânduri tot ce se spune în jurul meu, dar știu că trebuie să schimb asta. Am început să fiu și mai muncitor în ultima vreme. Ca tenismen mă consider destul de talentat, ceea ce este un lucru bun (n.r. – zâmbește). Momentan nu sunt un jucător de atac, dar lucrez la asta și încerc să ajung să fiu cât mai agresiv, pentru că îmi doresc să fiu un jucător care să atace cât mai mult, care să vină în față, să servească din ce în ce mai bine. Știu că asta trebuie să fac pe viitor, pentru a progresa și pentru a ajunge la un nivel cât mai ridicat”, termină prima schiță Bogdan Borza, Un lucru știe clar: „joci ca să fii cel mai bun. Eu, unul, pentru asta joc!”.

CITEȘTE CONTINUAREA ÎN PROSPORT!